Este permis intr-o casatorie?

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În ce sens, o ispită ? O ispită este o ocazie de a cădea. Cum poate să cadă cineva socotindu-se copil în raport cu cei care au abilitatea de a învăţa în Biserică, preoţii şi episcopii, şi cărora din acest motiv le mai spunem şi "părinţi" ?

Eu cred că ispita este exact în cealaltă parte. În a socoti că noi le ştim cel mai bine pe toate. Ori a socoti că Biserica nu operează cu porunci, ci numai cu sfaturi a căror încălcare ar putea avea consecinţe sau ar putea să nu aibă consecinţe. Ceva cam ca "copilul mamei, s-a lăsat răcoare, poate că ar fi bine să mai pui o haină". Într-un astfel de caz, ascultarea e opţională. Dacă nu ascultăm, am putea răci sau am putea să nu răcim. Chiar şi dacă răcim, la urma urmei nu e ceva, în general, grav.
Dar nu aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte poruncile Bisericii. Cine nu le ascultă, în mod sigur se va îmbolnăvi. Iar boala va fi mai grea decât o simplă răceală.
De aceea, zic: în raporturile noastre cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa, mai bine să fim precum copiii, decât precum adolescenţii. Precum Gică Contra.
Părerea mea.

Hm. Parerea mea este ca ar fi mai bine sa fim nici precum copiii, nici precum adolescentii, ci precum adultii intelepti. Sa ascultam, dar sa fim si responsabili de propriile actiuni.
Sigur ca episcopii si preotii, si in general persoanele mai induhovnicite decat noi, ne calauzesc pe calea mantuirii. Dar nu precum o dadaca copiii lasati in grija ei, ci precum un parinte care isi educa fiul ca sa devina el insusi parinte.

Este o ispita in sensul ca este mai usor sa ramai copil decat sa devii adult. Iar Dumnezeu ne vrea adulti. De aceea si-a si luat riscul sa il creeze pe Adam dupa chipul Sau.