mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (IV)

Tanti Victoria Jaravete, naşa Mihaelei Tărcuţă spunea că Mihaela a fost adventistă în tinereţe şi că ea a fost naşa ei, care a trecut-o la ortodoxie şi a botezat-o în biserică. Mai spunea că pe vremea aceea Mihaela se plângea că nu poate să stea în biserică, fiindcă nu se simte bine, nu suportă atmosfera, şi cerea mereu să iasă afară. De altfel, ca şi ea, mai sunt şi alţi pucioşi mai vechi şi mai încrâncenaţi care n-au mai păşit în vreo biserică ortodoxă de 15, 20, 25 sau chiar mai mulţi ani.

Labilităţile spirituale ale Mihaelei sunt aşadar explicabile. În plus, după ce ai trecut prin nişte experienţe psihotice tragice, cum ar fi pierderea unicului copil, şi care te-au ţinut cu anii prin spitalele de psihiatrie pentru o recuperare lentă şi incertă, e uşor să auzi cum îţi şuieră vântul şoapte dulci prin urechi şi ţi se zbat valurile mării prin tărtăcuţă şi-ţi sună apa în cap, şoptindu-ţi “cuvinte din cer”. Pucioşii sunt acum celebri prin experienţele lor psihedelice, aşternute pe mii de foi de caiet. În afară de Virginia Tudorache, clientă fidelă a ospiciilor (de unde se întorcea cu poveşti stranii cu şerpi care, pe ea o adorau şi-i lingeau devotaţi picioarele, iar pe alţii îi muşcau ca să cadă în apă şi să se înece), au fost şi alţii dintre pucioşi care au trăit experienţe inedite. Unul a ajuns să se îmbrace în femeie şi să fure orice nimicuri îi stăteau în cale, în crizele lui repetate de cleptomanie; altul, să se pensioneze cu o listă de diagnostice de la Psihiatrie, dar să declare sus şi tare că este perfect sănătos; alta a ajuns să se dea cu capul de pereţi şi cu fundul de pământ; alta să simtă permanent în tot corpul o hiperexcitabilitate sexuală, care o furnică din cap şi până-n tălpi; altul să încerce să se sinucidă, exasperat de răutatea liderilor pucioşi.

Denigratorii “Noului Ierusalim” pretind că pucioşii “sunt rătăciţi şi că sunt păcătoşi”, ca să-şi acopere necredinţa lor în “Cuvântul lui Dumnezeu” şi lipsa lor de umilinţă:

“ Îi aud pe cei ce vă dispreţuiesc şi vă hulesc […] iar limba lor împarte batjocuri […] şi vă vorbesc de rău unii altora, şi […] se dau apărătorii lui Dumnezeu când zic ei că voi sunteţi rătăciţi şi că sunteţi păcătoşi! O, păi cum să nu zică aşa când ei au nevoie să-şi acopere nestatura lor, necredinţa lor şi neîmplinirea cuvântului Meu, care le-a cerut lor despărţirea de lume, sfinţenie şi iubire, credinţă şi pace şi multă multă umilinţă?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Realitatea este că adepţii pucioşi care s-au pripăşit la Pucioasa s-au desprins de mult de păcatele lor anterioare şi acum se străduiesc din răsputeri ca să ducă o viaţă curată şi sfântă. Rămân totuşi inexplicabile sforţările Mihaelei de a le cosmetiza trecutul dubios al unora dintre preferaţii ei şi de a-i arăta lumii ca neprihăniţi şi feciorelnici. Nicu P. spre exemplu, care este prezentat lumii ca “feciorelnic”, a ţinut 2 femei înainte de a se pripăşi la Pucioasa. Altă “fecioară” de la Pucioasa este Miţi, care are şi ea la răboj un avort, făcut pe când era angajată la fabrică. Dar cea mai scandaloasă mistificare a fost sforţarea disperată a Mihaelei de a o prezenta ca “fecioară de Nou Ierusalim” pe una din febleţele sale, Doina D., una din fostele amante ale lui Ţăndărică. Mihaela a promovat-o pe Doina la Pucioasa ca pe copila ei de suflet, crezând că prin ea îl va câştiga definitiv la pucioşism şi pe Ţăndărică. Miza era grasă, dar stratagema Mihaelei n-a reuşit. Interesante sunt dezvăluirile lui Gheorghiţă, care povesteşte cum l-a surprins el pe Nicuşor făcându-i vizite Doiniţei la miezul nopţii, la “chilia” ei din Casa Întâlnirii, îmbrăcat sumar şi cu picioarele goale, ca să nu i se audă paşii. Descoperind se pare idila dintre “Nicuşor al ei” şi Doina D., Mihaela a reacţionat violent, expulzând-o imediat pe Doina de la Pucioasa la garsoniera ei din Bucureştii Noi (de fapt nu era a ei, ci a lui Ţăndărică, dar Ţăndărică s-a lipsit şi de garsonieră şi de amanta lui, care devenise pe neaşteptate o adeptă înfocată şi intransigentă a pucioşismului, forţându-l pe Ţăndărică la renunţări insuportabile pentru el şi basculând brusc în extrema cealaltă, definită de o maladivă insensibilitate la tandreţe şi o inapetenţă sexuală autoimpusă). Înainte de asta însă, pe vremea când idila dintre Nicuşor şi Doina D. nu fusese încă descoperită, Doiniţa o ducea la Pucioasa ca în rai, fiind protejata cuplului dictatorial pucios şi avînd acces liber la orice oră din zi sau din noapte în buncărul lor subteran de la “Legănuţ”, în Grădina Întâlnirii.