"EU sunt invierea si viata"

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lavrentiu

Daca imi permiteti sa intervin, as vrea sa citez din cuvintele Parintelui Dumitru Staniloae, care mi se pare ca lamureste intrucatva subiectul de fata.

Iata ce zice parintele, in "Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe", la capitolul "Patimi si afecte":

"Posibilitatea nasterii patimilor este data prin existenta afectelor naturale. "Patimile condamnabile si contrare firii, care atarna de noi - zice sfantul Maxim Marturisitorul - nu-si au sursa in noi altfel, decat in miscarea afectelor conforme cu firea".
Ce sunt aceste afecte conforme cu firea si cum au rasarit in firea noastra? Ele sunt numite de sfantul Maxim tot patimi (παθη), intrucat reprezinta si ele o trasatura de pasivitate a firii noastre. Ba ele reprezinta chiar o pasivitate mai deplina decat patimile contrare firii. Caci la nasterea si la cresterea celor din urma, a contribuit intr-o oarecare masura si voia noastra, chiar daca mai pe urma ele ne stapanesc cu totul. In acest sens, ele au depins de noi ca sa se nasca si sa creasca, si intrucatva, depinde de noi ca sa ne eliberam de ele. Insa afectele conforme cu firea nu atarna catusi de putin de noi. De aceea am spus ca ele manifesta in mod si mai accentuat aspectul de pasivitate a firii noastre. Si tot de aceea, ele tin cu totul de fire si nicidecum de vointa, nefiind prin urmare, condamnabile. Astfel de afecte sunt: pofta dupa mancare, placerea de mancare, frica, intristarea. Mai mult chiar, ele sunt necesare firii noastre, ajutand la conservarea ei.
Totusi, ele nu fac parte din constitutia originara a firii, nefiind create odata cu ea. Ci ele au odraslit in fire dupa caderea omului din starea de desavarsire. Ele au patruns in partea mai putin rationala a firii, accentuand trasaturile irationale ale acestei, dupa ce prin cadere s-a slabit ratiunea, spiritul."

Va rog sa nu cititi doar textul subliniat :)

Vă mulţumesc pentru lămuririle atât de necesare după nebulozitatea creată de Delia. E un subiect atât de larg, atât de delicat, dar atât de necunoscut şi din această cauză atât de susceptibil a fi acoperit cu speculaţii şi filosofie deşartă. Probabil ar merita un topic special. Eu personal aş sonda filonul acesta al afectelor nevinovate -cum pare că le definiţi- pe care le consider totuşi parte din constituţia originară a personalităţii umane. Refuz să cred că primii noştri părinţi mâncau în silă fructe din Grădină (de foame în niciun caz), ori că sfânta uniune matrimonială binecuvântată de Dumnezeu în Eden ar fi fost o simplă acuplare mecanică între un android teleghidat şi o femeie gonflabilă. Mă iertaţi pentru vulgaritatea neavenită unui topic atât de serios.