Cultul crestin baptist

În prealabil postat de osutafaraunu

Conform acestui text, aţi putea afirma că bebeluşul are o "deschidere a cugetului" spre a primi botezul? Are el un "cuget deschis" spre a primi învăţătura de credinţă, poate el înţelege [prin cugetul lui] cine e Dumnezeu şi că L-a înviat pe Iisus Hristos?

Poate acest aspect vă lămureşte mai bine...dar aveţi nevoie şi de credinţă.

13. "Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo." (Matei 19, 13-15)

Mai mult au înţeles mamele care-şi aduceau la El pruncii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe ei care îi aduceau. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat şi le-a zis "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi...".
Iată o supărare a lui Iisus. Supărare, că, copiii nu sunt lăsaţi de mici să vin la Iisus.
Copilăria este intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie, mai capabil de credinţă.

Şi, luând un copilaş în braţe, le-a zis: „Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Marcu 9,37, Biblia din 1914).
Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.
Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii în afara Lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului.

În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de mecanică cerească?
Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!