Cultul crestin baptist

În prealabil postat de osutafaraunu

Conform acestui text, aţi putea afirma că bebeluşul are o "deschidere a cugetului" spre a primi botezul? Are el un "cuget deschis" spre a primi învăţătura de credinţă, poate el înţelege [prin cugetul lui] cine e Dumnezeu şi că L-a înviat pe Iisus Hristos?

Poate acest aspect vă lămureşte mai bine...dar aveţi nevoie şi de credinţă.

13. "Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo." (Matei 19, 13-15)

Mai mult au înţeles mamele care-şi aduceau la El pruncii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe ei care îi aduceau. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat şi le-a zis "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi...".
Iată o supărare a lui Iisus. Supărare, că, copiii nu sunt lăsaţi de mici să vin la Iisus.
Copilăria este intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie, mai capabil de credinţă.

Şi, luând un copilaş în braţe, le-a zis: „Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Marcu 9,37, Biblia din 1914).
Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.
Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii în afara Lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului.

În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de mecanică cerească?
Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!

[ioanna]

În prealabil postat de nutucutu

Cazurile sint identice. Cind a fost vorba de mintuirea noastra, domnul nostru Isus Cristos nu ne-a lasat singuri ci a venit in ajutorul nostru; pentru ca noi umblam rataciti ca niste oi fara pastor. Parintii crestini Il imita pur si simplu pe DOmnul nostru: intr-o problema asa importanta ca mintuirea nu-i lasa pe prunci sa se lupte singuri, ci ii spala in baia nasterii celei de-a doua oara, iar astfel, spalati se pacate, ii consacra Domnului.

PS Vi s-au cerut baze scripturistice pentru care va botezatii copii tirziu si nu le-ati adus. Inca le mai astept

In cazul unei persoane nascute intr-o familie crestina,copilul il va cunoaste pe Hristos inca din primele clipe ale vietii, prin intermediul parintilor. Faptul ca unele biserici amana botezul pana la 18ani, n-are baza scripturistica, tine mai degraba de epoca. Daca bisericile neoprotestante ar fi aparut in sec.II, atunci varsta adulta s-ar fi considerat preadolescenta 10-11ani, insa cum au aparut la sf.sec.XIX, cand pragul majoratului era deja 18ani, o varsta stabilita in mod conventional, practica botezul la aceasta varsta. La noi, in cazul unui copil provenit dintr-o familie ortodoxa, se face botezul in primele luni, insa in cazul unui adult care vrea sa treaca la Ortodoxie, atunci el devine catehumen si are o perioada de pregatire inainte de a i se administra botezul. Chiar exista o liturghie a catehumenilor.
Copiii sunt primii chemati de Hristos ca sa intre in Imparatie: “Lasati pruncii sa vie la Mine si nu-i impiedecati, caci a unora ca acestora este imparatia lui Dumnezeu” (Luc. 18,16). Nasii au indatorirea de a se implica in educatia copilului, asumandu-si acesta responsabilitate la botez.

În prealabil postat de osutafaraunu

Exact, aceasta era ideea!

Mă bucur că recunoaşteţi şi că vă scoateţi la iveală rolul dumneavoastră aici pe forum - adică de a suci sensurile Adevărului cu modul dmv. personal de a interpreta Biblia.

În prealabil postat de osutafaraunu

Noi nu trebuie să ne botezăm copiii, ci să-i lăsăm pe ei să se boteze, să solicite botezul.
"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui..." (Marcu 16,16)

Din nou rupeţi din context versete şi le schimbaţi sensul. Uite ce spune la Marcu 16, 14-15 :
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

Apelaţi la minimum de logică şi observaţi este un îndemn a Mântuitorului de propovădui Evanghelia întregii făpturi că nu a zis "la cei supuşi propovăduiţi", ci "la toată făptura", sau de se vor supune, sau de nu. Bineînţeles că doar păgânul care va crede ("cel ce va crede") se va boteza. Dar vă întreb păgânul şi-a întrebat copiii dacă vor să se boteze? Oare nu i-a botezat?

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte 16, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte 16, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte 18, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor. 1, 76).

[Erethorn]

15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

O interpretare in cheia logicii primare a versetelor de mai sus ne releva urmatoarele:

1. Versetul al doilea (cel ce va crede etc.) nu poate fi desprins din contextul primului verset. Versetul al doilea realizeaza a clasificare - cei mantuiti si cei osanditi. Care este extensiunea multimii pe care acest verset o clasifica ? Cu alte cuvinte, cine sunt cei pe care versetul doi ii imparte in mantuiti si osanditi ?

Evident, aceasta multime este definita in primul verset. Cei despre care al doilea verset vorbeste sunt cei carora li se va fi propovaduit Evanghelia. Prin definitie, in aceasta multime nu putem include nou nascutii, pentru ca unui nou nascut nu-i poti propavadui nimic, lipsindu-i capacitatea de intelegere.

2. Deoarece clasifica o sub-multime a speciei umane (nu se refera la toti oamenii, ci se refera doar la cei carora li se va fi propovaduit Evanghelia), clasificarea din versetul al doilea nu poate fi extinsa la intreaga specie umana.

Nu putem generaliza si nu putem spune, in temeiul acestor versete, ca un chinez caruia nu i s-a propovaduit Evanghelia sau un nou-nascut caruia nu i s-a propovaduit Evanghelia se va osandi.

Per a contrario, nu putem spune, in temeiul acestor versete, ca mantuirea (sau Botezul) sunt conditionate pentru copii aflati inainte de varsta intelegerii de receptarea formala (propavaduire) a mesajului evanghelic.

[nutucutu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Doamnă, în privinţa mântuirii atât copiii cât şi maturii nu putem să "ne luptăm" singuri, ori ajutaţi de naşi, căci mântuirea este opera lui Hristos. Dacă ne-am fi putut "lupta" pentru mântuirea noastră n-am mai fi avut nevoie de Mântuitor. Singura noastră nevoie e să acceptăm această mântuire oferită haric prin credinţă. Ori tocmai aici e problema bebeluşului: el nu ştie încă să ceară şi să accepte harul lui Dumnezeu. El cere şi acceptă deocamdată doar suzeta.

Exact, opera mintuirii este a Domnului nostru. Iar noi, pentru ca dorim ca copiii nostri sa se mintuiasca, prin botez, ii incredintam Domnului. Ca Domnul sa ii desavirseasca si nu noi, pentru ca noi nu sintem in stare de nimic.

În prealabil postat de osutafaraunu

Este ca şi cum v-aş cere bazele scripturistice pentru care vă botezaţi copiii aşa de devreme (atenţie: bebeluşii, nu casa).

Şi încă un lucru: problema e pusă greşit. Noi nu trebuie să ne botezăm copiii, ci să-i lăsăm pe ei să se boteze, să solicite botezul.

"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui..." (Marcu 16,16)

Va cer baze scripturistice pentru ca dumneavoastra dati la o parte toata Traditia Bisericii si spuneti ca aveti TOATE raspunsurile in sfinta Scriptura. Iata ca Sfinta Scriptura nu va ofera toate raspunsurile si ca insasi temelia pe care e cladita credinta dumneavoastra (temelie care se numeste "sola Scriptura") este gresita.

Iar eu cred ca problema e pusa gresit: ca si in cazul venirii Mintuitorului nostru pentru a ne salva, El nu a asteptat ca noi sa ii cerem sa vina. A venit in ajutorul nostru pentru ca, evident, noi nu puteam sti ce e bine pentru noi. Asa si in cazul copiiilor; ei nu stiu ce e bine pentru ei. Ca si parinti trebuie sa dam tot ce e mai bun copiilor nostri, inclusiv botezul.
Si nu in ultimul rind, acel verset pe care il dau toti neorotestantii/sctantii referitor la cine va crede si se va boteza se va mintui: acolo este un SI pe care dumneavoastra il ignorati si adaugati 1 si 2 care nu sint trecute in verset. Pentru mintuire sint necesare AMBELE conditii: credinta SI botezul; iar neoprotestantii care isi boteaza copiii la maturitate se joaca cu mintuirea copiilor lor, un lucru lipsit de responsabilitate si maturitate (spirituala) as spune eu.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Poate acest aspect vă lămureşte mai bine...dar aveţi nevoie şi de credinţă.

13. "Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo." (Matei 19, 13-15)

Mai mult au înţeles mamele care-şi aduceau la El pruncii, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvânteze. Ucenicii îi certau pe ei care îi aduceau. Iisus, văzând aceasta, S-a supărat şi le-a zis "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi...".
Iată o supărare a lui Iisus. Supărare, că, copiii nu sunt lăsaţi de mici să vin la Iisus.
Copilăria este intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie, mai capabil de credinţă.

Şi, luând un copilaş în braţe, le-a zis: „Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Marcu 9,37, Biblia din 1914).
Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.
Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii în afara Lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului.

În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de mecanică cerească?
Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!

Frumoase cuvinte ale părintelui Boca! Doar că nu faceţi aplicaţia corespunzătoare episodului biblic. Căci:

1. Hristos nici nu i-a botezat pe copiii respectivi, nici nu a vorbit despre botez. Era pur şi simplu vorba de binecuvântarea lor (lucru ce se practică atât în Biserica Baptistă, cât şi în celelalte biserici neoprotestante).

2. Copiii aceia nu erau bebeluşi, ci nişte copii mai mărişori care-L iubeau pe Domnul Iisus şi-I ascultau cu interes cuvintele Lui.

3. Aveţi cumva impresia că neoprotestanţii nu-i lasă pe copilaşi să vină la Domnul Iisus? Aţi face o teribilă greşeală!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Faptul ca unele biserici amana botezul pana la 18ani, n-are baza scripturistica

Aş fi curios care biserică "amână botezul până la 18 ani"... să ridice mâna!

În prealabil postat de ioanna

Daca bisericile neoprotestante ar fi aparut in sec.II, atunci varsta adulta s-ar fi considerat preadolescenta 10-11ani

Îmi face impresia că nu cunoaşteţi sensul termenului "adult".

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mă bucur că recunoaşteţi şi că vă scoateţi la iveală rolul dumneavoastră aici pe forum - adică de a suci sensurile Adevărului cu modul dmv. personal de a interpreta Biblia.

Acum cine suceşte sensurile postărilor mele?

În prealabil postat de ovidiu b.

Apelaţi la minimum de logică şi observaţi este un îndemn a Mântuitorului de propovădui Evanghelia întregii făpturi că nu a zis "la cei supuşi propovăduiţi", ci "la toată făptura", sau de se vor supune, sau de nu. Bineînţeles că doar păgânul care va crede ("cel ce va crede") se va boteza. Dar vă întreb păgânul şi-a întrebat copiii dacă vor să se boteze? Oare nu i-a botezat?

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte 16, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte 16, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte 18, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor. 1, 76).

Oricâtă strădanie aţi aplica logicii dumneavoastră, textele respective nu vor glăsui niciodată că, "casa" însemna bebeluşi de câteva zile! Ba dimpotrivă, studiind text cu text în context, veţi observa că botezaţii din acele texte în prealabil au ascultat predica şi s-au hotărât pentru botez... lucru greu de acceptat pentru un nou născut.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de nutucutu

Exact, opera mintuirii este a Domnului nostru. Iar noi, pentru ca dorim ca copiii nostri sa se mintuiasca, prin botez, ii incredintam Domnului. Ca Domnul sa ii desavirseasca si nu noi, pentru ca noi nu sintem in stare de nimic.

Şi atunci de unde această disperare de a-i vârî rapid într-o "apă magică", ca şi cum aceasta îi va mântui iar nu Hristos?

În prealabil postat de nutucutu

Va cer baze scripturistice pentru ca dumneavoastra dati la o parte toata Traditia Bisericii

Tradiţia nu este o instanţă superioară lui Hristos şi Cuvântului Său. Altfel am putea spune că e de la Dumnezeu lăsat şi botezul cailor conform tradiţiei ortodoxe (am folosit acest exemplu neutru din punctul dvs. de vedere).

În prealabil postat de nutucutu

Si nu in ultimul rind, acel verset pe care il dau toti neorotestantii/sctantii referitor la cine va crede si se va boteza se va mintui: acolo este un SI pe care dumneavoastra il ignorati si adaugati 1 si 2 care nu sint trecute in verset.

Bun. Şi atunci de ce nu este scrisă invers fraza "cine se va boteza şi apoi va crede, se va mântui" - aşa cum practicaţi dumneavoastră botezul pruncilor?

În prealabil postat de nutucutu

Pentru mintuire sint necesare AMBELE conditii: credinta SI botezul; iar neoprotestantii care isi boteaza copiii la maturitate se joaca cu mintuirea copiilor lor, un lucru lipsit de responsabilitate si maturitate (spirituala) as spune eu.

Nu credeţi că ar putea fi lipsă de maturitate şi botezul forţat al unor fiinţe lipsite de apărare şi discernământ (bebeluşii)? Oare spaniolii nu au făcut aceeaşi greşeală (desigur la un nivel mult mai grav) creştinând cu forţa triburile amerindiene? Căci doar -nu-i aşa?- ei ştiau ce e mai bine pentru ei (argumentul folosit de dvs.) şi doreau mântuirea sufletelor lor!

Ca să nu mai vorbim de imensa resposabilitate ce şi-o asumă încălcând liberul arbitru în care nici măcar Dumnezeu nu intervine!

[Mihailc]

Trices, ce fericit trebuie să fi tu acum când atâta lume trimite apă din abundență la moara inepțiilor tale.
Ai auzit vreodată de comuniune în iubire? Bănuiesc că nu, fiindcă în ong-urile voastre se confundă cu asocierea serelistă în vederea cuceririi cu orice preț și mijloace, a meritelor iluzorii care, cică, vă asigură învierea ego-urilor preocupate exclusiv de propria supraviețuire veșnică în paradisurile manelistice imaginate infantilismul vizionar al neoprotestanților.

Trices și galeria, atenție! În Biserica Ortodoxă nu există taină sau ierurgie din care să lipsească dragostea și comuniunea. La Botez și Mirungere alteritatea iubitoare a comunității euharistice este focalizată în nașii de botez, cei care își asumă responsabilitatea enormă creșterii duhovnicești a pruncului îmbisericit, în colaborare cu duhovnicul și părinții după trup.
Pentru că Trices&co sunt îndrăgostiți de literă și scârbiți de Duh, oferim o referință și din Sfânta Scriptură referitoare la practica de mai sus: ”Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 6:2). Pentru creierele spălate din ong-ul AZ7 și numai, facem precizarea că versetul nu profețește practica postmodernă a mamei surogat, ci se referă la sarcini de altă natură.

În schimb, scăldatul simbolic în piscine și jacuzzi din repertoriul neoprotestant, practică ce poartă abuziv numele de botez, n-are nicio treabă cu jertfa, comuniunea, iubirea întru Hristos. Sunt simple reprezentații de showbizz confesional, agiornate la modele și năravurile veacului în care se petrec și cam atât.