Citat:
În prealabil postat de adam000
Cred ca intre acestea doua, diferenta majora este doar ca in prima situatie omul constientizeaza / percepe departarea si de aici dorul dupa Dumnezeu (dar pare "mai aproape / puternica" macar pt ca dorul acela arata tanjirea reala si sincera a sufletului dupa Dumnezeu; e un strigat din inima, un soi de rugaciune?), in timp ce in celalalta nu este constient de distanta (apropo de indatoriri si de cat de "aduse la zi" sint ele... una din "indatoriri" este sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul si din tot cugetul tau - deci cat de adusa la zi e aceasta?). Insa nu poti vorbi de o adevarata comuniune cu Dumnezeu in aceste cazuri, cred eu.
|
”Grilele de identificare” sunt similare îndreptățirilor fariseului din celebra parabolă pe care am citit-o în Biserică la începutul Triodului.
Cât privește sinteza tuturor poruncilor posibile pe care ai redat-o parțial, ea nu poate fi privită ca îndatorire întrucât nu poți iubi la comandă ”din tot sufletul și din tot cugetul tău” fără să-ți falsifici trăirile prin autosugestie sau alte căi de trezit psihologeme în conștiință.
E o taină cum ajungem să-l iubim pe Domnul, dar și o tristețe perpetuă a inconsistenței acestei iubiri a noastre pentru El. Iar barometrul iubirii de Dumnezeu este iubirea icoanei Sale în fiecare ipostas uman, chiar dacă chipul din ele este foarte îndepărtat de asemănare.