Sa ne intrebam constiinta...

[CelMandru]

Iertați-mă, fraților! Vreau și eu, neștiutorul, să scriu două cuvinte. Nu știu exact de ce. Am impresia că dacă am să aștern pe aici gândurile și simțirile ce cred că le am, probabil aș dobândi o mai mare limpezime ce poate mă va ajuta în jalnica mea încercare de a-mi stârpi apucăturile de rătăcit și căderile tot mai repetate.

Văd, fraților, că sunteți mai pricepuți ca mine, și cunoașteți mai bine cuvântul Domnului, iar asta nu poate decât să vă ajute. Dumnezeu să vă miluiască!

Slavă Domnului pentru puțina minte pe care mi-a dat-o! Căci și fără aceasta nu aș mai fi viețuit pe acest pământ până acum. Dar sunt multe lucruri pe care aș vrea să le înțeleg și nu pot. Poate deocamdată, căci nădejdea-mi deși fărămițată, e încă p-acolo pe undeva prin adâncul întunecat al inimii mele. Eu văd, oameni buni, că încă (și acest încă îl pun pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a îngăduit să văd și eu uneori marea milă a Domnului, deși nu contenesc a mă bălăci în scârbe) nu știu ce înseamnă, cu adevărat, să dăruiești (dar din toată inima, plină de bucurie) fără să aștepți ceva în schimb, fie că e vorba doar de un gând, cuvânt, privire sau gest. Dar îmi doresc să învăț. Mare mi-e trezirea uneori, când aș dori să fiu pe placul Domnului! Trezire e cuvânt mare, iertați-mă! Mai potrivit ar fi voință, sau o felie mai nestricăcioasă din pâinea asta a rațiunii mele, care cam pute a mucegai. Și știu, fraților, că nici aceasta n-ar fi cu putință fără harul Bunului Dumnezeu, care înlesnește întoarcerea păcătoșilor la pocăință.

Însă, voința asta, poate deveni, ușor ușurel și poate mai repejor decât îți dai seama, de nestăvilit. Și dai în alta dambla. Începi să devii un tipicar ce se îngrijește mai multe de mijloc și nu de scop. Felia aceea încă bună a voinței, se mucegăiește și ea, și în scurt timp molfăi numai putregai, până te obișnuiești cu gustul, ajungând chiar să-ți placă. Ș-apoi, te vezi că faci tot felul de nevoiri, curățiri, smeriri ce le consideri corecte. Mai crezi tu oare, că mintea-ți va mai face distincția dintre bine și rău? Vei mai știi tu, oare, că schemele astea mentale de-a conștiința și a ei mustrare îs glasul lui Dumnezeu, și nu decât o mai mare afundare în rătăcire a propriei minți?

Mă iertați, fraților! Eu nu văd altă cale, decât mărturisirea și ascultarea cu mare, mare, mare luare aminte de duhovnic. Știu și eu cum e cu interviurile. Și eu mă confrunt cu așa ceva, și cred că o voi mai face. Dar aș zice, să lăsăm categorisirile astea mai neaprofundate, căci grija noastră trebuie să fie întâi la inima noastră. Cu rugăciune, și cu strădanie continuă de a înmuia inima, toate celelalte vor veni în dar de la Domnul dacă ne chinuim măcar un pic, să nădăjduim la mila Lui.

[adam000]

CelMandru, nu mai spune chestii de-astea cum ca altii sint mai priceputi ca tine, ca nu e adevarat. Nici un om nu are nimic de la sine, toate cate le are un om sau altul sint de la Dumnezeu, deci priveste spre Dumnezeu, nu spre om.

În prealabil postat de CelMandru

Eu văd, oameni buni, că încă (și acest încă îl pun pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a îngăduit să văd și eu uneori marea milă a Domnului, deși nu contenesc a mă bălăci în scârbe) nu știu ce înseamnă, cu adevărat, să dăruiești (dar din toată inima, plină de bucurie) fără să aștepți ceva în schimb, fie că e vorba doar de un gând, cuvânt, privire sau gest. Dar îmi doresc să învăț.

Pai cere-i Lui Dumnezeu in rugaciune sa te invete, caci numai El te poate invata si numai El ne invata!
Eu asa ma rog cand constientizez lipsa mea de dragoste.
Spune-i lui Dumnezeu sincer in rugaciune si Dumnezeu va plini orice lipsa a ta, daca doresti cu sinceritate.

În prealabil postat de celmandru

... Mărturisirea și ascultarea cu mare, mare, mare luare aminte de duhovnic.
... Grija noastră trebuie să fie întâi la inima noastră. Cu rugăciune, și cu strădanie continuă de a înmuia inima, toate celelalte vor veni în dar de la Domnul dacă ne chinuim măcar un pic, să nădăjduim la Mila Lui.

Amin! Amin! Amin!

Si totusi, desi sunt cu totul in asentimentul tau pe ansamblu, am mari dubii, de fapt cred tare ca nu e a buna treaba cu chinuiala... Nu, nu de chin e vorba... Dimpotriva!
Pocainta nu e chin, frate. Unde e chin, lucreaza dracu nu Domnul!
Duhul Sfant este Mangaietorul. Iar cind renuntam pur si simplu sa ne tinem in corsajul obisnuintelor mintale ale mandriei, cand ne punem putin in paranteza ambitul si caposenia, imediat vine mangaierea si lucrarea e grea, de acord, insa nu e chin. Cand simt ca bate chinul la usa eu unul ma opresc si imi torn, ca sa zic asa, o galeata de apa rece in cap. Ceva nu e in regula. Ma nevoiesc eretic. Iti spun aceasta cu toata dragostea si m-as bucura sa cugeti o clipa la experienta ta personala si sa vezi de nu cumva e si la fratia ta asemanator cu experienta mea. Eu cred ca asa e la toti cei ce tanjesc dupa Dumnezeu, laudat fie Hristos Domnul in veci!

Viata crestinului nu este chin. Este nevointa, ceea ce implica pe Mangaietorul. Chin e doar supravietuirea in bambiliciul labirintic al mascariciului vrajmas, care ne poarta din placere in durere pana experiementam, tot mai chinuit, toata durerea.
Chinul e rodul pacatului, al bolii, al vrajmasului.

Domnul aduce in nevointa noastra, in viata fiecaruia si a comunitatii euharistice: pace, bucurie, rodnicie. AMIN!+

[fallen]

În prealabil postat de ioan cezar

Amin! Amin! Amin!

Si totusi, desi sunt cu totul in asentimentul tau pe ansamblu, am mari dubii, de fapt cred tare ca nu e a buna treaba cu chinuiala... Nu, nu de chin e vorba... Dimpotriva!
Pocainta nu e chin, frate. Unde e chin, lucreaza dracu nu Domnul!
Duhul Sfant este Mangaietorul. Iar cind renuntam pur si simplu sa ne tinem in corsajul obisnuintelor mintale ale mandriei, cand ne punem putin in paranteza ambitul si caposenia, imediat vine mangaierea si lucrarea e grea, de acord, insa nu e chin. Cand simt ca bate chinul la usa eu unul ma opresc si imi torn, ca sa zic asa, o galeata de apa rece in cap. Ceva nu e in regula. Ma nevoiesc eretic. Iti spun aceasta cu toata dragostea si m-as bucura sa cugeti o clipa la experienta ta personala si sa vezi de nu cumva e si la fratia ta asemanator cu experienta mea. Eu cred ca asa e la toti cei ce tanjesc dupa Dumnezeu, laudat fie Hristos Domnul in veci!

Viata crestinului nu este chin. Este nevointa, ceea ce implica pe Mangaietorul. Chin e doar supravietuirea in bambiliciul labirintic al mascariciului vrajmas, care ne poarta din placere in durere pana experiementam, tot mai chinuit, toata durerea.
Chinul e rodul pacatului, al bolii, al vrajmasului.

Domnul aduce in nevointa noastra, in viata fiecaruia si a comunitatii euharistice: pace, bucurie, rodnicie. AMIN!+

Exact asta am incercat sa spun si eu, cu alta ocazie.... imi pare rau daca s-a inteles altceva. Probabil ca vrajmasul mi-a impleticit "limba" si mi-au iesit alte vorbe din gura, dar va asigur ca ideea de baza era exact aceasta enuntata mai sus.