Si cerul s-a umplut de sfinti

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

La fel, dacă negăm de zece ori, tot nu schimbăm adevărul istoric al păzirii sâmbetei de către primii creştini. Şi nu doar primii, creştini sabatarieni au mai existat chiar şi după decretul duminical al lui Constantin.

Primii crestini tineau sambata? Vrajeala ieftina! Pe ce te bazezi cand faci o astfel de afirmatie. Si sincer m-am plictisit sa tot aud ca Constantin a fost cel care a introdus cu forta serbarea duminicii in locul sambetei iar crestinii din acel moment, de frica, au inceput sa tina duminica. O mare minciuna. Uite aici amice cateva surse inainte de Constantin despre duminica:
- Primele menţiuni nebiblice foarte clare despre ţinerea duminicii le avem deja spre sfârşitul sec. I, în Didahia, cap. 14. Acest izvor este recunoscut ca unul din sec. I şi este studiat de foarte mulţi critici eterodocşi din lume, recunoscându-i-se autenticitatea.
- O altă mărturie despre ţinerea duminicii (κυριακη ημερα), spre sfârşitul sec. I - încep. sec. II, o avem de la Ignatie al Antiohiei, ucenicul lui Ioan Evnaghelistul. Vezi Epistola către Magnezieni 9:1;
- La începutul sec. II, Pliniu cel Tânăr scrie împăratului Traian (Epistola X 96,7) despre faptul că creştinii îşi făceau Liturghia solemnă în "ziua soarelui / dies solis". Această expresie va fi împrumutată de acum înainte şi de scriitorii creştini, cu explicaţii simbolico-teologice (aşa cum vom vedea mai jos).
- Următoarea mărturie clară o avem la Iustin Martirul şi Filosoful (sec. II). Acesta este primul scriitor creştin, care vorbeşte de "dies solis" ca zi de sărbătoare a creştinilor (Apologia I către împăratul păgân Marcu Aureliu). Scriitorii creştini începând cu sec. II arată foarte clar, că "Soarele" este Hristos (cf. Maleahi 4:2). Despre această legătură "soare - Hristos, Soarele dreptăţii" vor scrie mai amânunţit la începutul sec. III Meliton de Sardes (Despre botez, 4) şi Origen (Tâlcuiri la Levitic, 9.10).
- La încep sec. II, Epistola lui Barnaba (care o vreme a fost chiar inclusă în canonul biblic - !) vorbeşte despre duminică care despre "ziua a opta", făcându-se trimitere la profeţia lui Iezechil (43:27). Este o mărturie foarte importantă, mai ales dacă citim textul de la Iezechil: "Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice Domnul Dumnezeu." Într-un fel, Barnaba arată că de acum înainte "ziua a opta" - duminica, va fi ziua de aducere a jertfelor lui Dumnezeu. Aşa cum am văzut în mărturiile de mai sus, chiar aşa se întâmpla...
- Pentru prima dată în istorie, despre duminică ca zi în care nu trebuie să se lucreze vorbeşte scriitorul creştin Tertulian (moare aprox. 230), vezi "De oratione", 23.