Intrebare despre credinta

[r.mircea]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Dupa cum bine ati spus, in Vechiul Testament erau anumite semne dupa care evreii puteau (si trebuiau) sa il recunoasca pe Messia „Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor, că apă a ţâşnit în pustie şi pâraie în pământ însetat.” . Pe acestea Domnul le numeste semnele vremurilor. Insa evreii fatarnici nu stiau a talmaci aceste semne ale vremurilor ce se prezentau in fata ochilor lor, ca atare cereau alte semne . Iar Domnul Iisus le spune ca aceste alte semne nu vor primi cu exceptia celui al lui Iona (moartea si invierea Domnului). Nicidecum nu a spus ca semnele vremurilor ce le vedeau cu ochii lor vor inceta, ci a spus exact contrariul: cei ce vor crede vor face semne si mai mari. Si de fapt nu a dat niciodata vreo informatie asupra momentului cand vor lua sfarsit aceste vremuri din urma, a spus ca doar Tatal Ceresc stie momentul si atat. Iar acel moment va fi insotit de anumite semne pentru a putea recunoaste momentul venirii Lui si a nu fi inselati de altii care vor veni si se vor da drept Mesia in locul lui Iisus, semne pe care Domnul le-a dezvaluit apostolilor. Deci de la venirea Domnului incoace, traim aceste vremuri din urma cu semnele lor. Si tocmai ca Domnul s-a intrebat daca la venirea Lui va mai gasi credinta...

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut sunt tocmai cei care astazi citesc Biblia si cred in ceea ce scrie (inclusiv pasajul de la Marcu redat mai sus!), sunt cei ce cred in existenta minunilor fara sa il fi vazut cu proprii lor ochi pe Domnul Iisus facandu-le, cei care cred in moartea si invierea Domnului fara sa Il fi vazut vreodata, cei care cred in absolut tot ceea ce scrie in Evanghelie fara sa fi fost de fata. Deci tocmai ca noi nu suntem pe deplin printre acei fericiti care au crezut fara sa vada din moment ce semnele de la Marcu nu ne insotesc ci dimpotriva, construim teorii prin care sa aratam ca de fapt ele nu trebuie musai sa existe. Si totusi acelea sunt semnele timpurilor care atesta venirea lui Mesia si atesta credinta si botezul cu Duh Sfant.
Stiti ce raspund rabinii evrei de astazi la intrebarea de ce ei nu cred ca Domnul Iisus este Mesia? Ei spun ca se uita in jurul lor si nu vad semnele care insotesc venirea lui Mesia... Dvs. m-ati pus in aceeasi oala cu acestia ori dimpotriva, eu cred in Domnul Iisus ca Mesia si cred tot ceea ce scrie in Evanghelie despre El si cred in tot ceea ce ne invata El, deci cred ca trebuie sa fie adevarate si prezente si semnele despre care scrie in Evanghelia Sa, si nu invers. Am fost invatata altfel, ca semnele nu trebuie sa fie prezente, si tocmai ca vazandu-le aceste semne in ziua de astazi, nu am putut sa nu le recunosc si mi s-a parut legitim sa le caut si in Ortodoxie din moment ce Duhul Sfant lucreaza in Ortodoxie. Din fericire am primit aici marturii despre existenta lor. Si daca semnele au fost date pentru ca oamenii sa poata citi vremurile, cine este de vina ca evreii de astazi de exemplu, nu le vad din cauza ca sunt bine ascunse? Eu eram in Ortodoxie si nu le vedeam pentru ca erau ascunse, in timp ce in Evanghelie scrie clar ca nu trebuie tinuta lumina sub oboroc ci trebuie sa ii lumineze si pe ceilalti, evanghelia trebuie sa ajunga si la ei...

Daca dvs. doriti sa faceti separarea intre semnele care urmeaza credintei si Botezului cu Duh Sfant (cele de la Marcu citate anterior) si roadele Duhului Sfant (cele din Galateni de exemplu), eu nu am nimic impotriva, ambele insa sunt date ca si dovada a prezentei Duhului Sfant la cei ce au credinta si se boteaza, asa ca eu raman la raspunsul primit si la aceeasi parere exprimata si in postarea anterioara de catre un alt user: "Credinta noi nu avem cum se cuvine".
Evreii fatarnici nu cereau semnele vremurilor pe care aveau dreptul sa le ceara conform profetiilor, cum sa le ceara daca le aveau in fata ochilor? Ei cereau alte semne, altele decat cele profetice, desi in mod surprinzator, cercetand credinta lor de astazi pe site-urile lor, am descoperit ca ei sunt avertizati de venirea in viitor al unui fals Mesia care va face multe semne si minuni (antehristul conform credintei crestine). Deci nu prea inteleg cum evreii de atunci au putut sa ceara exact aceste alte semne...

Si era sa uit: Fericirile. Dupa cum vedeti in Fericiri, omul este fericit nu pentru faptul in sine ca este bland, ci pentru ca aceia blanzi vor mosteni pamantul, nu este fericit pentru faptul in sine de a indura nedreptate atunci cand el doreste dreptatea ci este fericit pentru ca i se va face dreptate, nu este fericit pentru faptul in sine de a plange ci este fericit pentru ca va fi mangaiat etc. Toate fericirile arata pentru ce anume omul va fi fericit: pentru ca ceea ce il face nefericit va fi rezolvat intr-o buna zi si pentru aceea este fericit. La fiecare fericire in parte exista o promisiune a lui Dumnezeu pentru durerea continuta, iar fericirea nu este durerea in sine ci faptul ca Dumnezeu pune capat acelei dureri.

Multumesc de raspunsuri.

Îmi pare interesant ce ați spus despre evrei. Chiar m-ați făcut curios.
Însă, în legătură cu mesajul meu, vă asigur - cu mâna pe inimă- că citatul acela cu semnele nu a fost pentru a vă compara cu evreii de-atunci. Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, ci voiam să vă mai arăt un loc unde Hristos nu prețuiește semnele atât de mult cum prețuiește roada. Semnele vin doar atunci când omul e prea slab ca să mai creadă cu mintea, când a ajuns la o așa deznădejde/necredință/întunecare/frică. Atunci când Proorocul Ilie a închis cerurile, și Dumnezeu abia l-a înduplecat să aibă milă de popor, nici măcar atunci, cu toată năpasta aia poporul nu s-a întors la Dumnezeu Cel Adevărat. A fost nevoie să coboare foc din cer, să mistuie jertfelnicul ca să se trezească poporul. Pedeapsa arșiței încă n-a fost de ajuns. Sau, modul în care Apostolul Pavel l-a întâlnit pe Hristos pe drumul Damascului n-a fost o minune ca să fie...a fost un caz extrem...Sau minunile din temnițele comuniste de Paști, și câte altele....
Dacă o să ajungeți în așa măsură de deznădăjduită, dar cu sinceritate maximă, poate că se îndură Bunul Dumnezeu să facă o minune pentru dumneavoastră... Dar, în principiu, noi ortodocșii spunem că Dumnezeu este deosebit de discret și delicat, așteaptă să îl căutăm noi pe El (câștigul e mai mare), și pentru asta ne dă semne mai „mici”. Un părinte spunea că un gând de pocăință vine numai de la Duhul Sfânt, nu poate veni altcumva (n.m.:indiferent cât de păcătoși suntem)... Nu e asta o minune mare? Mulți sfinți fugeau de orice minune și unii nu acceptau să-și folosească darurile (decât, poate, mai de mila necăjiților), pentru că nu se simțeau vrednici...
Deci m-ați înțeles total greșit.... nu cred că m-am năpustit asupra dumneavoastră. Spun doar că noi prea trecem pe lângă multe minuni adevărate ( care sunt de la Dumnezeu), pentru că nu mai știm să le prețuim. Vrem semne mari ... Ce minuni a făcut Maica Domnului în timpul vieții? Nu știm, poate a făcut, însă a fost deosebit de discretă toată viața pământească (și, gândiți-vă, după Dumnezeu, ea urmează ca Sfințenie) ... Deci, nu v-am atacat, cum ați înțeles greșit... Îmi pare rău dacă v-am jignit cu ceva.