Monarhia - mai este posibilă?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Chiar as fi curios sa stiu ce schimbari pozitive cred partizanii monarhiei ca ar avea loc daca Romania ar reveni la aceasta institutie.

Oricat de decorativa (si, sincer, eu m-am saturat de "sefi de stat jucatori" si prefer genul mai discret), monarhia imprima intregului corp social un anumit stil. Este un mare avantaj aici, intr-o tara dezorientata de mitocanie si de mitocani, in care chelnerii mi se adreseaza cu "iti aduc ceva de baut ?" si, daca il chem pe seful de tura, vine si imi spune: "Da. Care-i problema ?". Situatia in care un sef al Casei Regale (luati pe cine vreti: Mihai, Duda, regina Beatrix a Olandei sau Queen Elisabeth) s-ar adresa unei jurnaliste cu "mai, pasarica!" e de neimaginat. Or, iata ca se intampla. Acest avantaj este cu atat mai important intr-o tara ca a noastra, in care oamenii au o capacitate uluitoare spre imitatie, atat in bine cat si in rau. Aceasta insusire poate fi de folos romanilor, ori spre nenorocire, in functie de care sunt modelele.

In al doilea rand, prin statutul sau median, in afara si deasupra partidelor, pozitia de mijloc fiind "pozitia regala", un rege confera doua avantaje:
-mai putine conflicte politice intre sefia statului si Parlament. Experienta ultimilor ani arata ca un candidat la presedintie este incapabil sa devina echidistant ca sef de stat, iar coabitarea (situatia in care seful statului e dintr-un partid, in vreme ce majoritatea parlamentara e din altul) devine aproape imposibila. La situatia de acum, a coabitarii, vom ajunge mai des decat pana acum din cauza decalajului dintre alegerile prezidentiale si cele parlamentare
-mai multa continuitate. Macar cineva din tara asta, si anume regele, va fi interesat de ce se intampla in Romania dincolo de urmatorii 4, respectiv 5 ani. Noi traim acum o situatie in care "castigatorul ia totul". Gasesc perfect normal ca atunci cand are loc alternanta la putere sa se schimbe ministrul invatamantului. Gasesc un pic dincolo de normal sa se schimbe nu numai directorii de scoli, dar si portarii, ori firma de catering cu care scoala are contract pentru crenvurstii copiilor. Insa gasesc cu totul anormal sa se schimbe insasi legea invatamantului. Eu nu stiu cand anume copilul meu de 4 ani va incepe scoala. E cand cu an pregatitor, cand fara an pregatitor. Liceul dureaza cand 4 ani, cand 3 ani. Nu am cum sa stiu, fiindca pana atunci vor fi noi alegeri, iar momentul cand va incepe scoala depinde de rezultatul lor. Nu a fost asa in vremea monarhiei: pe atunci, cand liberalii veneau la putere, il puneau ministru al invatamantului pe Spiru Haret, iar cand veneau conservatorii Take Ionescu ii lua locul (ce politicieni de calibru avea Romania monarhica !). Dar Legea Invatamantului, elaborata de Spiru Haret, a ramas valabila vreme de cinci decenii. Asa cum liberalul Spiru Haret nu schimba pana si abecedarul tocmit de conservatorul Creanga, nici conservatorul Take Ionescu nu schimba structura anului scolar, bine chibzuita de predecesorul sau.
Acest avantaj al continuitatii, la care monarhia poate contribui, este mai putin important in tari precum Italia, sau Germania, sau Anglia, unde oricum exista un "spirit al continuitatii" si lucrul bine tocmit de inaintasi nu-l darama cei lor urmatori. Dar in Romania, in care mitul "Mesterului Manole" este "mit suzeran al poporului nostru", in Romania, in care vad bine cum magazinele cu gresie pe jos inchid dupa 4 luni de la deschidere, in locul lor venind alt magazin care sparge gresia de pe jos ca sa puna alta gresie pe jos, ei bine, in mod special in tara noastra, un astfel de avantaj atarna incomparabil mai greu balanta unei bune alegeri a formei de guvernamant.