Diavolul

[catalois]

Mai oameni buni!
Am deschis topicul deoarece voiam sa aflu despre mine: cum sa ma raportez la diavol, care, ma vrea la el cu mai multa ''CEVA'' decat ma vrea Dumnezeu!
Se pare ca ati luat-o pe aratura, nu mai vorbiti despre multitudinea oamenilor care vor la Dumnezeu si NU ajung, ba mai rau, NU AU AJUNS, de-a lungul istoriei.
Durerea mea consta in:
1. Multe, prea multe suflete s-au dus la diavol de-a lungul istoriei.
2. Multe, prea multe suflete sunt pe cale de a se duce la diavol.
A. Dumnezeu evita sa fie evident.
A1. Oamenii se nasc si traiesc cu credinta in evidentza.
A2. Oamenii care neaga evidentza, au o sansa minima ( dovedita de 1) sa ajunga la Dumnezeu.
B. Dupa ce murim, valorile noastre se schimba radical.
B1. Deodata, STIM ce am facut bine si ce am facut rau, IN RAPORT CU DUMNEZEU, caci in raport cu noi am stiut. Este un raport diferit. Dar, cand am fost nascuti, eram doar noi insine.
B2. Deodata, vin peste noi ingeri mai negri sau mai albi, sa ne ia... no comment
NU NI SE DAU REPERE LA NASTERE.
NOI, OAMENII, NE NASTEM FARA REPERE: LE CASTIGAM DUPA NASTERE!!!!
De la te miri cine!
Eu mi-am adus in apropriere niste repere, dar nu le pot asimila: singurul reper absolut pe care il pot gasi, este nesiguranta! Ea defineste oamenii din intreaga istorie.
Despre EU-l meu ce sa mai zic, paleste intre atati condamnati la iad: unul in plus, mare lucru...
In rest, ca va bateti voi in citate destepte din sfinti mai destepti decat mine, nu conteaza: conteaza doar 1. Multe, prea multe suflete s-au dus la diavol de-a lungul istoriei.
Si tot n-am aflat de ce?