Am nevoie de un sfat

[iustin10]

Nu dau credinciosii asa navala ca sa nu mai existe Biserici si preoti.Lucrurile sunt in echilibru
Ba mai rau , cand preotul spune "Sa va apropiati..." nu se duce nimeni.
Deci asta inseamna ca cine vrea sa se impartaseasca des , are destul timp in care e disponibil duhovnicul
Asta inseamna ca nu putem folosi argumentul saturarii bisericilor si al programului preotilor ,pentru a admite , impartasirea fara spovedanie

Asa ca daca acest argument dispare ,cel putin raportat la realitatea de azi , nu vad ce ne ar impiedica sa ne impartasim des?
Intradevar,am extras o idee pozitiva din articol ,ca duhovnicul poate sa ne recomande o anumita frecventa . Parerea mea e ca duhovnicul vede cand avem o stare in care nu prea mai avem ce pacate sa ii zicem(nu ca nu ar fi...) si atunci ne poate lasa mai rar,ca sa ne dam seama de ce s-a anchilozat discernamantul nostru. La fel , daca vede ca nu suntem pregatiti, si suntem inca robi pacatului, iarasi ne asteapta cu rabdare si nu ne preseaza. Ba chiar ne doreste vindecarea cat mai grabnica .Deci idea prea voluntara de a ne impartasi foare des,iarasi nu e buna daca o facem din capul nostru .
Doar cand ne integram fluxului celor care au o credinta bine asezata,putem spune ca aceasta pornire nu vine din prea mult avant sau exagerare. Deci e bine sa lasam duhovnicul sa hotareasca,mai ales la inceput

Separarea impartasirii de spovedanie ,nu se poate face caci contrazice insusi dogma Bisericii.Nu litera unui anumit canon, ca nu suntem roboti, ci insusi spiritul invataturii drepte
Potrivit acestei invataturi harul ne este dat prin impartasirea cu Tainele. Iar apropierea de har nu o putem face fara curatire ,care iarasi ne e dat tot printr-o taina, taina iertarii oferite de Dumnezeu prin Hristos prin preoti a pacatelotr marturisite
Daca noi ne am curati singuri ,atunci nu ar mai fi nevoie de marturisirea cu gura ,fiecare ar face-o in gandul sau,si ar fi iertat.
Iar dadca nu ne curatim singuri,atunci rezulta ca ne apropiem de sfantul Trup cu buze necurate
Iar daca admitem ca pacatul nu ne murdareste asa repede , ca exista o perioada de gratie de la ultima impartasire , inseamna ca ,dupa ultima impartasire ,nu am inteles cum ar fi trebuit sa fim . Domnul zice : "Cine mananca trupul Meu,in veac nu va vedea moartea" .
Oare am reusit noi sa ne unim sufletul cu Dumnezeu de la precedenta impartasanie si Acela sa vina sa locuiasca la noi ? Daca nu ,eu zic sa lasam gandurile bune care le am avut inainte de ultima impartasanie ,si sa o luam iarasi de la capt ,cu o noua spovedanie ,cautand sa vedem ce ne mai tine inca sufletul legat de aceasta lume.
Caci cine isi iubeste sufletul mai mult decat pe Domnul ,le va pierde pe amandoua