Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Vitiate

Platitudini mistice de cea mai proastă calitate, intenţ›ionate ca scut al laş™ităţ›ii. Ce practici tu nu e decât un cult al laş™ităţ›ii si masochismului.
Dalian are mare dreptate.

"Darth Vitiate", slavă Domnului pentru toate. E simplu:

Dacă Hristos Iisus Dumnezeu, Mântuitorul, a fost laş, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Apostolii au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Părinţi au fost laşi, sunt şi eu laş.
Dacă Sfinţii Martiri au fost laşi, sunt şi eu laş.

Sfinţii Martiri mureau în arenele de la Coloseum, sau arene private ale patricienilor, ucişi de lei, tigri, sau gladiatori.

Mureau cântând pricesne. :) Ce privelişte !

Udau pământul cu sângele lor cel blând şi iubitor, plin de sfinţenie şi de har, plin de Duhul Sfânt... Rugându-se...

Acel sânge sfânt, era sămânţa creştinismului. Erau uimiţi patricienii şi aristocraţii, de aşa iubire nemai auzită şi pomenită şi întâlnită.
Astfel, au devenit şi aristocraţii creştini, să guste şi ei din harul, pacea şi iubirea creştinilor. Şi au primit şi au gustat. Le-a dat Dumnezeu. Şi s-a înmulţit creştinismul. :)
Seminţele martirilor au dat rodul lor cel bun şi sfânt...

Aceia sunt creştinii ! Aceia sunt următorii lui Hristos...

Nimeni nu a ridicat piatră, sabie, arc, scut, nimic, contra celor ce-i ucideau, ci se rugau pentru ei... Se rugau cu lacrimi, să-i ierte Dumnezeu, că nu ştiu ce fac, precum Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic.

N-au vrut să apere familii, soţii, copii, pământuri, case, etc. Nimic... Erau complet dezlipiţi de tot cei pământesc şi grotesc şi gol, rece şi sterp. N-aveau nevoie de bogăţiile lumii acesteia.
Denigrau bogăţiile, le sfidau, le râdeau în nas cu blândeţe bogaţilor pământului, când vroiau să le dea din bogăţiile lor...

Aşa trebuie să fie creştinii.

Sunt ei numiţi de lume şi oamenii orbi şi nesimţitori de har şi iubire şi pace, laşi? Să fie. Să fim laşi. Suntem laşii lui Hristos, dorind iubire, blândeţe şi pace. Laşi faţă de iad, nedorindu-l.
Suntem ocărâţi că iubim? Spre mai marele câştig al nostru.
Asta-i nebunia şi plăcerea lumii, să ne numească laşi. Necredinţa lumii. Neiubirea lumii. Ura, mânia, lăcomia, trupescul, materialismul lumii.
Adică cele străine de mântuire.
Dar Sfinţii Mucenici, Martirii, ei sunt adevăraţii eroi, nu cei ce ucid alţi oameni, ca să apere un petec de pământ. Sunt cei care-i iubesc pe cei ce nu-i iubesc. Ei, care i-au plată ca Sfinţii Apostoli, spun Sfinţii Părinţi.

Nimeni în gândirea lui stricată, nu poate avea dreptate, spunând să ucidem, indiferent care ar fi motivul. Gândirile acestea sunt demonice, conduse de draci, pentru lăcomie de pământ, de averi, de aur, diamante şi alte prostii şi minciuni gogonate.

Creştinii adevăraţi, nu fac aşa ceva. Nu le trebuie decât pe Hristos, iar restul, "folosesc, ca şi cum n-ar folosi", spune Scriptura.

Ce bucuros sunt să scriu aceste rânduri...

Doamne îţi mulţumesc că înţeleg...
Că mi-ai dat să cunosc, să trăiesc, îţi mulţumesc, Doamne Dumnezeule Iubire...
Îţi mulţumesc că te-ai milostivit de mine, pururea nebun şi prost şi mi-ai dat să simt harul Tău, iubirea Ta, milostivirea Ta cea nesfârşită...
Doamne, cât sunt de bucuros în inima mea...
Dar în acelaşi timp mă întristez mult pentru cei ce resping dragostea Ta şi nu vor să accepte şi să înţeleagă... fiind orbi şi vrând de bună voie să rămână orbi. Iartă-i, Doamne...

Dar eu, în neputinţele mele, rămân bucuros...
Că ştiu Doamne! Ştiu că nimeni nu Te va lua de la mine...
Şi eu nu vreau să Te dau de la mine, nimănui.
Ştiu că nu pleci de la mine, dacă nu Te alung. Nu vrea să Te alung, să Te dau nimănui.
Doamne, să nu pleci de la mine, pururea păcătos sunt, dar Tu mai vârtos decât zăpada mă vei albi, Îţi voi da tot ce am eu mai bun, însăşi viaţa mea, numai să rămâi cu mine, Doamne Dumnezeule Iubire, Sfântă Treime, îţi mulţumesc...

Îţi mulţumesc Doamne, că pot scrie aceste rânduri spre slava Ta... Preadulce Hristoase...

Ai milă de noi, Sfântă Treime, ai milă de noi... Doamne miluieşte...