![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Budhismul nu postuleaza existenta unui Dumnezeu Creator asa cum este El inteles in conceptia iudeo-crestina, un Dumnezeu, care la un moment dat s-a decis sa creeze materie si fiinte. Care isi modifica subit continuumul Constiintei pentru a genera din Sine fenomene non-Sine - lucruri si fiinte. Budhismul sustine ca tot ceea ce exista este fara inceput si sfarsit, ca fenomenele pe care le percepem sunt intr-o perpetua transformare. Postuleaza principiul impermanentei pe baza observatiei si rationamentului. Realitatea este o modulatie, fluctuatie continua, fara o esenta identificabila, desi simturilor apare ca fiind concreta, cu existenta proprie, independenta. Adi Buddha este inteles ca Dharmakaya, natura ultima, inexprimabila, nedefinibila, intangibila a Realitatii in integralitatea ei, atotprezenta si atotpatrunzatoare. Toate fenomenele manifestate sunt intelese ca fiind lipsite cu desavarsire de o existenta autonoma, fiind fara exceptie relationate-dependent. Toate transformarile, experientele fiintelor-efemeride sunt guvernate de principiul cauza-efect, fara exceptie. Nu sustine existenta unui Dumnezeu Creator care Judeca dupa propria Sa ratiune cum sa imparta fericirea si suferinta fiecarei fapturi. Existenta unui Dumnezeu Creator in sens iudeo-crestin ridica probleme grave de moralitate/justitie intr-o lume macinata de boli, conflicte si moarte. Din punct de vedere budist fiecare experienta pe care o resimte o anume faptura este efectul actiunilor sale anterioare pe un lant cauzal in desfasurare perpetua, fara un anume inceput. Desi se pare ca experientele unei fiinte sunt generate din exterior ( de dumnezei, demoni, alte fapturi, manifestari ale materiei), budismul sustine ca de fapt toate cauzele se afla in continuumul constiintei fiintei respective prin deciziile pe care le ia clipa de clipa.
__________________
|
|