Păcatul susținut de Presedinte !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Era o femeie tot ortodoxa (dintr-o tara ex-URSS) si spunea ca ea intelege niste lucruri dar isi pune problema ce-ar face daca ar veni copilul ei acasa si i-ar spune ca este altfel. Cum ar proceda cu el?

Este o ipoteza de la an la an tot mai probabila, pe masura ce homosexualitatea devine un model tot mai acceptat. Pe masura ce copiii, tinerii, noi toti aud tot mai mult ca este ceva normal, ba chiar laudabil. Pe masura ce aceia care pledeaza pentru lege penala fondata pe morala crestina sunt vazuti ca anormali, ca ingusti la minte, ca paseisti bantuiti de fantomele trecutului, daca nu cumva, precum cateva postari mai la deal, ca ceausisti ori asemenea hitleristilor: avand pistoale cu care zangane: iata pe cei care atrag Lumea spre al treilea razboi mondial.

Ce ati invatat voi la facultate si din carti despre cauzele homosexualitatii si a altor anomalii sexuale?

Ca student, am invatat despre homosexualitate atunci cand am studiat parafiliile. In aceleasi cursuri in care am invatat despre zoofilie, necrofilie, etc.
Pe urma, in decurs de cativa ani, am fost martorul schimbarilor. Am constatat cu ochii mei progresul stiintei.

Cei care se ocupa de tulburarile mintale au Biblia lor. Se numeste "DSM" (de la "Diagnostical and Statistical Manual of Mental Diseases"). Roma lor se afla in SUA, iar Congregatia lor pentru Doctrina Credintei se numeste "American Psychiatric Association". Numai ce este vorba de o Biblie foarte variabila. De la editia a treia (DSM III) si pana la editia a treia revizuita (DSM III-r), adica dupa numai cativa ani, am constatat ce constatam si la Oamenii de Stiinta Sovietici care, pe masura ce stiinta inainta pe noi culmi de progres si civilizatie, isi dadeau seama de erorile trecutului. Avand in vedere ca mereu constiinta sociala ramane in urma realitatilor sociale, lucru pe care il aprofundasem mai inainte la orele de marxism, am constatat ca, dintr-o data, in DSM-III, homosexualitatea nu mai era tulburare mintala.
Unii psihiatri de prin marile centre universitare americane, care sunt palatele Romei, au continuat sa o tina lelea pe a lor, nedandu-si seama incotro bate vantul si din partea Cui a venit schimbarea. Au platit cu carierele lor universitare. Sfantul Oficiu a asezat la Index Librorum Prohibitorum lucrarile lor, compania lor a devenit nefrecventabila, chiar si citarea la bibliografie a acestor leprosi, fosti granzi ai psihiatriei in urma cu 5 ani, devenind aducatoare de prognostic infaust asupra judecatii unei lucrari, amenintand viitorul carierei autorului. Astfel, nu numai ca homosexualitatea a disparut dintre tulburarile mintale, dar a sustine contrariul a devenit periculos.

Dintre cei care au tangenta cu subiectul, cei care sunt cinstiti vor spune adevarul. Iar adevarul este ca nu stim de unde vin parafiliile, dintre care homosexualitatea in mod evident face parte. Din punct de vedere spiritual, stim bine cauza oricarei dezordini. Dar, din punct de vedere stiintific, nu stim ce il face pe un homosexual sa fie astfel. Si se intampla, atunci, ceea ce se intampla ori de cate ori certitudinile lipsesc: ipotezele isi fac de cap.