Biserica , enigma de langa noi

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

In sfarsit am gasit si eu pe cineva care sa spuna ca a face un scop in sine din cult si rugaciune e un dezechilibru. Bineinteles daca am inteles eu bine.

Da, asta era ideea. A ține doar la una dintre cele două porunci la care Hristos a rezumat toată Legea Veche – respectiv iubirea de Dumnezeu și iubirea de semeni – este a zbura cu o singură aripă ori a vâsli cu o singură vâslă, având ca rezultat o traiectorie în cerc.

Cultul ortodox poate fi foarte captivant, te poți scufunda în rugăciuni și slujbe care te mângâie și te încântă într-atât încât poți cădea în ispita de a le trăi ca scop în sine. Ajungi la autosuficiență, iar atunci când apare o situație în care vreun semen de-al tău are nevoie de ajutor, nu știi cum să-l îndepărtezi ori să te depărtezi tu de el ca să nu-l mai vezi, întrucât reprezintă o amenințare pentru zona de confort pe care o iubești atât de mult. (Vezi cazul maicii Pahomia, semnalat de dl Militaru pe acest forum. Este doar unul între multe altele.)

Să ne gândim, de exemplu, la miile de bătrâni neputincioși, bolnavi, nedeplasabili, uitați de copii, de rude, de vecini prin casele lor, condamnați de indiferența noastră să moară în mizerie. Cei care lucrează pe ambulanță cred că ne-ar putea descrie un tablou îngrozitor cu ceea ce văd zilnic, iar volumul de suferință în mizerie din țara noastră este cu siguranță copleșitor.

Am convingerea că suntem datori – începând cu mine însumi – să nu mai întoarcem capul în partea cealaltă atunci când auzim de suferința ori nevoile cuiva, pentru că indiferența este mormântul propriului nostru suflet, iar mersul la biserică și păstrarea rânduielilor ortodoxe – lipsite de fapte ale milei și dragostei – ne servesc doar ca amăgire de căpătâi a vieții noastre, al cărei gust amar îl vom descoperi când va fi prea târziu.