Despre vesnicia chinurilor iadului

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ghemis

Este adevarat ca cei din iad nu mai sunt in comuniune cu Dumnezeu,nu simt iubirea lui Dumnezeu sunt singuri si totusi impreuna in realitatea cruda si dezgustatoare a chinurilor vesnice.

Draga domnule,

Eu nu cred de exemplu in ce ne spune Parintele Cleopa despre Iad, nici in povestirile unora care spun ca s-au intors de acolo. Chiar daca Dumnezeu vrea sa ne arate cat de chinuitor este Iadul, noi nu putem sa intelegem raul decat prin simturile noastre limitate pe care le avem acum. De exemplu noi nu putem sa ne imaginam vesnicia, deci 3 minute petrecute de oarecine acolo sunt simtite ca sute de ani...

Avem iarasi un exemplu clasic de interpretare a literei la talpa ei. Viermi care intra pe nas? Foc de miliarde de grade?... Rad si eu de imaginatia unora impreuna cu ateii.

Cateva posibile interpretari:

- intunericul cel mai dinafara = singuratatea la care ne duce egoismul
- viermele neadormit = vesnicia, fara-de-sfarsitul raului de care n-am vrut sa ne curatim
- tartarul = inghetarea in static, in moarte, in nedevenire, in monotonie din cauza lenei
- focul gheenei = imposibilitatea de a mai raspunde iubirii divine care traverseaza orice stare a existentei - vezi pictura de la Voronet cu focul iubirii care izvoraste din tronul Lui Hristos