Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de Nevrednicul

da ! acum l am citit si totusi cred ca exprimarea mea interogativa ce i drept a fost mult mai saraca sau sifonata in continut ...fata de ce tu intr adevar ai inteles din ea: miezul ei! insa ....chiar si notiunea de ins sau individ este incarcata obligatoriu cu constinta sociala ca efect al trairii in grup! imi cer scuze pt exprimare,insa...conchizi ca mantuirea este individuala? si eu cred...suma pacatelor mele fie provocate rational ca individ in constinta individuala fie gresind celor de langa mine si incalcand astfel Legea (cea noua ).....dar acestea din urma sunt tot personale pt ca Mantuitorul a dat porunca sa iti iubesti aproapele.....si atunci???

Pai, nu stiu ce se spun, oare este asa important sa punem un cuvant pe felul mantuirii? Este personala, ar trebui spus, dar ar trebui si explicat: prin faptul ca e personala, e legata de relatia noastra cu ceilalti, deci nu este individuala. Dar bineinteles depinde in primul rand de hoptararea noastra personala de a fi cu Dumnezeu, respectiv de a nu fi.

Suntem primiti intr-un final la Dumnezeu pentru ca rezultatul vietii noastre ne face apti (fie si un minim, la inceput) sa 'suportam' lumina Lui, fara sa ne arda.
Rezultatul vietii noastre insa poate insemna nu numai faptele noastre individulale, si credinta noastra individuala, etc, ci si bunatatea, puterea (de a suporta lumina lui Dumnezeu) (?) care se aduna in noi ca rezultat al relatiilor noastre de dragoste (in sens larg ;-)) cu semenii (aici intervine rugaciunea lor pentru noi de care vorbeam). Sau pote ma exprim gresit...
Eu asa am inteles in orice caz.

În prealabil postat de Fani71

Pai, nu stiu ce se spun, oare este asa important sa punem un cuvant pe felul mantuirii? Este personala, ar trebui spus, dar ar trebui si explicat: prin faptul ca e personala, e legata de relatia noastra cu ceilalti, deci nu este individuala. Dar bineinteles depinde in primul rand de hoptararea noastra personala de a fi cu Dumnezeu, respectiv de a nu fi.

Suntem primiti intr-un final la Dumnezeu pentru ca rezultatul vietii noastre ne face apti (fie si un minim, la inceput) sa 'suportam' lumina Lui, fara sa ne arda.
Rezultatul vietii noastre insa poate insemna nu numai faptele noastre individulale, si credinta noastra individuala, etc, ci si bunatatea, puterea (de a suporta lumina lui Dumnezeu) (?) care se aduna in noi ca rezultat al relatiilor noastre de dragoste (in sens larg ;-)) cu semenii (aici intervine rugaciunea lor pentru noi de care vorbeam). Sau pote ma exprim gresit...
Eu asa am inteles in orice caz.

Categoric sunt de acord cu tine....frumoasa abordare: crestina ,umana ! sunt egoist usor si imi cer iertare ;gandim amandoi la fel ....verifica te rog tot ce am scris in acest thread,si poate,vei fi si tu de acord ca suntem de ....acord!

[Fani71]

În prealabil postat de Nevrednicul

Categoric sunt de acord cu tine....frumoasa abordare: crestina ,umana ! sunt egoist usor si imi cer iertare ;gandim amandoi la fel ....verifica te rog tot ce am scris in acest thread,si poate,vei fi si tu de acord ca suntem de ....acord!

Multumesc! Ma bucur ca suntem de acord.
Nu gasesc in acest thread decat mesajele la care am raspuns, mai postasesti si altele in afara ele?

În prealabil postat de Fani71

Multumesc! Ma bucur ca suntem de acord.
Nu gasesc in acest thread decat mesajele la care am raspuns, mai postasesti si altele in afara ele?

si eu...incercam poate prea subtil pt ce voiam(si asta este un defect pe care mi l cunosc) ca ...credinta trebuie traita simtita aplicata vis a vis de lupta de idei...ce este o ideee fara aplicatie...o lema! si de aici sa fim mai concesivi ,intelectual sa ne apropriem de fond cand dezbatem,si sa nu judecam! asta doream sa expun..poate gresit sau aparent fara noima ,sau chiar fara,...si daca totusi judecam macar sa iubim in egala masura..generic:mandrie si prejudecata? sau...cred ca subiectiv opiniez pt SAU