Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
A scuze...am uitat sa mai adaug ce ma gandeam ca as putea adauga referitor la gandul tau de a locui o perioada separati.
Intr-un fel...poate ca ar fi bine sa faci si acest lucru, si astfel iti vei limpezi gandurile mai bine, dar si sentimentele...spun asta, gandindu-ma ca eu cred ca aceasta e doar o perioada de tranzitie, si tu de fapt tii la el...numai ca nu iti poti da seama de acest lucru...acum.
|
Nu pot sa zic ca nu tin la el, ca nu-mi pasa sau ca imi e indifferent; nu vreau sa i se intample nimic rau, doar ca nu ma pot obisnui cu el tot timpul langa mine…as vrea sa stau singura si sa ne vedem fiecare de viata noastra. Ma simt ca intr-o cusca, simt ca ma sufoc si imi pierd simtul realitatii, ca nu mai pot face nimic sa imi influentez cursul vietii. Ma simt ingradita fizic si psihic si starea asta o am permanent.
Am momente cand imi vine sa ma urc in tren, in masina si sa plec in lume. Nici nu-mi pasa daca ma descurc sau nu, mai rau de atat nu cred ca imi poate fi. Dar ma simt constransa de imprejurari si nu pot face nici macar asta.
De asta zic ca daca as pleca, cred ca as pleca pentru totdeauna nu doar pentru o perioada, cred ca nu as mai vrea sa ma intorc nicicand si ma tem pentru mine, pentru sufletul meu, ma tem ca asta m-ar putea lipsi de mantuire.