cum stii ca el/ea e alesul/a?

[casiana]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Din fragmentele indicate rezulta limpede ca la inceput va iubeati(cativa ani, dupa spusele tale), el a facut o greseala grava fata de tine(posibil infidelitate,,acum tot timpul este dupa mine, dar asta acum, nu de f mult timp...), tu chiar ai vrut sa te desparti de el, el a insistat sa va casatoriti, spunandu-ti ca lucrurile se vor indrepta dupa casatorie, tu ai fost de acord, el a incercat sa corecteze de atunci greseala facuta printr-o purtare exemplara, prin grija si devotament. Numai ca rana facuta nu s-a vindecat, ci, dimpotriva, se deschide din ce in ce mai larg... si ai inceput sa ai chiar o aversiune fata de el. Banuiesc ca el si-a cerut scuze fata de tine,(sper ca a facut-o, asta tu stii mai bine) dar si-a marturisit greseala si fata de duhovnic? si daca a facut-o, si a fost iertat de Dumnezeu cand s-a spovedit, de ce nu il ierti si tu?
,,12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
15Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre."
Asadar tu ai certitudinea ca daca il vei ierta din tot sufletul, si Dumnezeu iti va ierta tie greselile pe care le vei face, mai usor si mai repede, la judecata.
Daca insa nu si-a cerut scuze fata de tine, sau persista in greseala, asta e cu totul alta poveste.
Oricum aici e buba si ea trebuie atacata caci efectele ei sunt, asa cum ne-ai povestit, devastatoare. Cred ca un sfat de la un duhovnic mai cu experienta v-ar putea ajuta, cu conditia sa-i spuneti toate amanuntele, sa nu-i ascundeti nimic. Stiu ca pe forum e mai greu sa dai toate amanuntele, dar in cazul de fata eludezi insasi radacina problemei ,si anume ce greseala a facut el si cum ati gestionat situatia. Fara aceaste date esentiale ale problemei nimeni nu poate sa-ti dea un sfat de calitate.

Ai sintetizat f bine cele descrise de mine si situatia sta cam in felul in care ai rezumat-o. Adevarul e ca l-am iubit, ca eram in stare sa fac orice pentru el, ca ajunsesem sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca l-am intalnit si ca suntem impreuna, dar chiar daca nu a ajuns pana la a ma insela fizic, mi-a gresit si mi-a gresit destul de mult o perioada de cateva luni cu 2 ani in urma. Nu zic asta pentru a ma dezvinovati de orice greseala pt ca m-am tot gandit ca poate eu l-am impins spre asta, poate avea alte asteptari si l-am dezamagit sau poate nu gasise in mine tot ce avea el nevoie la momentul acela, sau nu i-am oferit totul, dar oricare ar fi fost motivul, adevarul e ca m-a ranit foarte tare. Atat de multa umilinta si tristete am putut aduna incat stau si acum si ma gandesc cum de nu am cedat psihic atunci.

Imi ziceai de iertare, sa stii ca l-am iertat, ne-am spovedit amandoi, dar oricat as vrea nu pot sa uit, nu pot sa trec peste tot ce-a fost, nu-mi da voie mintea, inima, gandul si am depus eforturi destul de mari timp de 1 an si ceva plus astea 11 luni de cand suntem si casatoriti. Si totul a fost in zadar. Am ajuns doar in stadiul in care povesteam in postarile mele anterioare.

Si nu inteleg de ce? De ce nu a vrut sa ne despartim? De ce a insistat sa ne casatorim daca lucrurile intre noi nu mai erau ca la inceput si deja sufeream f mult? De ce a trebuit sa ne distrugem viata si mai mult prin casatorie?

[Doriana]

În prealabil postat de casiana

Si nu inteleg de ce? De ce nu a vrut sa ne despartim? De ce a insistat sa ne casatorim daca lucrurile intre noi nu mai erau ca la inceput si deja sufeream f mult? De ce a trebuit sa ne distrugem viata si mai mult prin casatorie?

Indiferent de ce ar fi dorit el sa nu va despartiti, problema e de ce ai acceptat tu sa o faceti, daca "lucrurile dintre voi nu erau ca la inceput". De ce a trebuit sa continuati poti sa ne spui tu, caci ai spus "da " in fata ofiterului de stare civila si a preotului. Indiferent cat de insistent ar fi fost el tu aveai posibilitatea de a spune "nu".

Acum faptul e consumat si ai facut cu el un legamant in fata lui Dumnezeu. Ai jurat sa-l iubesti si sa-l respecti si nimeni nu te-a obligat sa o faci. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa rugaciune inima ti se va vindeca si veti putea fi ca inainte. Numai sa existe bunavointa. Nu e nimic sa nu poata schimba Dumnezeu si nu exista inima ranita sa nu o poata vindeca. Numai sa-I ceri sincer lucrul asta.

[conradcrusader]

În prealabil postat de Doriana

Acum faptul e consumat si ai facut cu el un legamant in fata lui Dumnezeu. Ai jurat sa-l iubesti si sa-l respecti si nimeni nu te-a obligat sa o faci. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa rugaciune inima ti se va vindeca si veti putea fi ca inainte. Numai sa existe bunavointa. Nu e nimic sa nu poata schimba Dumnezeu si nu exista inima ranita sa nu o poata vindeca. Numai sa-I ceri sincer lucrul asta.

Sunt de acord. In momentul in care iti iei aceasta responsabilitate, trebuie sa o duci pana la capat, sa-ti faci datoria fata de sot si fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu binecuvanteaza divorturile. Iti recomand sa citesti Catehezele maritale si Cuvantarile despre viata de familie ale Sf. Ioan Gura de Aur si Sfaturi intelepte ale Sf. Teofan Zavoratul. Vei gasi niste raspunsuri si incurajari potrivite situatiei tale. Eu le-am citit prea tarziu. In situatiile acestea, cand unul dintre soti nu merge pe acelasi drum al iubirii, e cam greu de mentinut o casnicie, dar nu imposibil. Cu Dumnezeu, putem face si duce totul.
De ce nu cereti sfatul unui duhovnic?

[casiana]

În prealabil postat de conradcrusader

Sunt de acord. In momentul in care iti iei aceasta responsabilitate, trebuie sa o duci pana la capat, sa-ti faci datoria fata de sot si fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu binecuvanteaza divorturile. Iti recomand sa citesti Catehezele maritale si Cuvantarile despre viata de familie ale Sf. Ioan Gura de Aur si Sfaturi intelepte ale Sf. Teofan Zavoratul. Vei gasi niste raspunsuri si incurajari potrivite situatiei tale. Eu le-am citit prea tarziu. In situatiile acestea, cand unul dintre soti nu merge pe acelasi drum al iubirii, e cam greu de mentinut o casnicie, dar nu imposibil. Cu Dumnezeu, putem face si duce totul.
De ce nu cereti sfatul unui duhovnic?

Am un parinte duhovnic la care merg sa ma spovedesc si in mare stie despre problema mea, dar ce poate sa-mi faca?Cred ca nici nu stie ce sa-mi mai zica decat sa ma rog, sa ma rog si iar sa ma rog (un sfat f bun de altfel).

Va multumesc mult pentru recomandari. Incerc sa intru in posesia cartilor indicate cu nadejdea ca citindu-le vor fi o alinare pentru sufletul meu si voi gasi in ele macar putina nadejde si putere.

[conradcrusader]

În prealabil postat de casiana

Am un parinte duhovnic la care merg sa ma spovedesc si in mare stie despre problema mea, dar ce poate sa-mi faca?Cred ca nici nu stie ce sa-mi mai zica decat sa ma rog, sa ma rog si iar sa ma rog (un sfat f bun de altfel).

Va multumesc mult pentru recomandari. Incerc sa intru in posesia cartilor indicate cu nadejdea ca citindu-le vor fi o alinare pentru sufletul meu si voi gasi in ele macar putina nadejde si putere.

Parintele duhovnic iti da un sfat bun, de tine depinde ascultarea pe care o faci. Caci daca tu nu asculti, zadarnice sunt sfaturile lui. Eu, citandu-i pe Sfintii Parinti, recomand rabdarea si continuarea acestui drum, dar nu o spun din propria mea experienta pentru ca eu am facut pe dos. Oricum, nu cred ca e o solutie buna sa refuzi sa faci un copil cu sotul tau. Nu cauta sa agravezi mai rau situatia. Trebuie sa lupti pentru aceasta casnicie, chiar impotriva ta, trebuie sa porti aceasta cruce, iar la final biruinta va fi a ta. Dar cum ti-am spus, citez de la Sfintii Parinti. Domnul sa va lumineze si sa va calauzeasca pe aceasta cale stramta.

[casiana]

În prealabil postat de conradcrusader

Parintele duhovnic iti da un sfat bun, de tine depinde ascultarea pe care o faci. Caci daca tu nu asculti, zadarnice sunt sfaturile lui. Eu, citandu-i pe Sfintii Parinti, recomand rabdarea si continuarea acestui drum, dar nu o spun din propria mea experienta pentru ca eu am facut pe dos. Oricum, nu cred ca e o solutie buna sa refuzi sa faci un copil cu sotul tau. Nu cauta sa agravezi mai rau situatia. Trebuie sa lupti pentru aceasta casnicie, chiar impotriva ta, trebuie sa porti aceasta cruce, iar la final biruinta va fi a ta. Dar cum ti-am spus, citez de la Sfintii Parinti. Domnul sa va lumineze si sa va calauzeasca pe aceasta cale stramta.

Dar nu refuz sa fac un copil, nu asta e problema, ci faptul ca nu pot accepta sa se apropie de mine, ca imi doresc sa fiu cat mai mult timp singura si ma ingrozeste gandul de a ma atinge... daca s-ar intampla asta as trai permanent cu un sentiment de viol si ar aparea alte probleme as fi si mai tulburata decat sunt. Nu refuz pentru ca imi doresc copii, dar nu pot face asta. Nu pot, chiar nu pot.

[Doriana]

În prealabil postat de casiana

Dar nu refuz sa fac un copil, nu asta e problema, ci faptul ca nu pot accepta sa se apropie de mine, ca imi doresc sa fiu cat mai mult timp singura si ma ingrozeste gandul de a ma atinge... daca s-ar intampla asta as trai permanent cu un sentiment de viol si ar aparea alte probleme as fi si mai tulburata decat sunt. Nu refuz pentru ca imi doresc copii, dar nu pot face asta. Nu pot, chiar nu pot.

Iarta-ma, dar cred ca sotul tau e un om deosebit. Nu multi barbati pot accepta sa se casatoreasca si apoi sa fie respinsi de sotie, singura femeie din viata lor [in acest moment]. Are multa rabdare cu tine si asta e lucru mare.

[conradcrusader]

Dupa cate vad, problema e cam grava daca nu exista astfel de apropieri intre voi. Poate ca ar trebui sa incercati sa mergeti impreuna la o consiliere psihologica ( sper sa nu fiu inteles gresit ). Noi, cei de pe forum, incercam sa te sfatuim cat mai bine, dar cred ca solutia problemei voastre cere mai multa atentie si o cercetare de specialitate. Oricum, cred ca daca stati asa, fara sa faceti nimic pentru relatia voastra, nu va fi de bine in viitor. Un divort este destul de tulburator, chiar si atunci cand nu mai iubesti pe cel de langa tine. E o suferinta. Si e trist sa vezi ca 90% dintre procese sunt pentru divort sau urmari ale unui divort cum ar fi partajarea bunurilor, pensia alimentara sau intretinerea copilului, etc. Nu va doresc sa treceti prin asa ceva. Luptati pentru casnicia voastra. Iubiti ceea ce e mai frumos in voi si acoperiti ceea ce a fost gresit. Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de casiana

Dar nu refuz sa fac un copil, nu asta e problema, ci faptul ca nu pot accepta sa se apropie de mine, ca imi doresc sa fiu cat mai mult timp singura si ma ingrozeste gandul de a ma atinge... daca s-ar intampla asta as trai permanent cu un sentiment de viol si ar aparea alte probleme as fi si mai tulburata decat sunt. Nu refuz pentru ca imi doresc copii, dar nu pot face asta. Nu pot, chiar nu pot.

Casiana, te-ai gandit sa mergi si la un psiholog? Poate instrainarea asta si tristetea si toate celelalte vin si din niste probleme sufletesti si se pot rezolva daca iti dai seama de ele.

[casiana]

În prealabil postat de Doriana

Indiferent de ce ar fi dorit el sa nu va despartiti, problema e de ce ai acceptat tu sa o faceti, daca "lucrurile dintre voi nu erau ca la inceput". De ce a trebuit sa continuati poti sa ne spui tu, caci ai spus "da " in fata ofiterului de stare civila si a preotului. Indiferent cat de insistent ar fi fost el tu aveai posibilitatea de a spune "nu".

Acum faptul e consumat si ai facut cu el un legamant in fata lui Dumnezeu. Ai jurat sa-l iubesti si sa-l respecti si nimeni nu te-a obligat sa o faci. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa rugaciune inima ti se va vindeca si veti putea fi ca inainte. Numai sa existe bunavointa. Nu e nimic sa nu poata schimba Dumnezeu si nu exista inima ranita sa nu o poata vindeca. Numai sa-I ceri sincer lucrul asta.

Tocmai asta regret acum nespus de mult, faptul ca nu am avut taria sa spun nu ca nu am fost suficient de puternica sa-i infrunt pe toti: parinti, frati, prieteni... cei care s-au opus si nici nu au vrut sa auda de o eventuala despartire sau amanare/anulare a nuntii.
Stiu ca e prea tarziu pt astfel de regrete, faptul e consumat, ramane asa cum spuneai doar sa ma rog, sa ma rog si sa sper ca Bunul Dumnezeu va indrepta lucrurile si voi scapa de aceasta povara cand va fi voia Lui.

Multumesc mult de sfaturile bune.