Cum nu intelege BC Sfanta Scriptura si zice ca exista purgatoriu

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

In schimb un teolog catolic intalnit a spus ca de fapt ortodocsii sunt un pic eretici fata de catolici, dar asta doar pentru teologi si ierarhi. Ortodocsii trebuie sa stie ca sunt la fel, ca poate se mai converteste cate unul.

Vedeţi dv, "un teolog catolic întâlnit" nu prea e o sursă verificabilă, identificabilă şi, până la urmă, credibilă. Marea majoritate a teologilor catolici consideră că ortodocşii sunt în schismă, dar nu în erezie faţă de catolicism şi aceasta este opinia teologică dominantă, ceea ce nu înseamnă că cealaltă ne este interzisă. Ceea ce, de fapt, dv vreţi să spuneţi şi motivul pentru care aţi citat din acest "teolog catolic întâlnit" este că preoţii noştri una cred şi alta fumează. Ei bine, trebuie să vă deziluzionez. Nu veţi vedea niciodată pe preoţii noştri sunând pe la uşile oamenilor să îi întrebe dacă nu vor să se convertească. Este întotdeauna invers. Aşa a fost şi în cazul meu şi aşa a fost şi în cazul altor convertiţi cu care am vorbit. Noi am mers şi am sunat la uşile preoţilor, iar ei ne-au răspuns. Când cineva se converteşte, primul pas îl face Sf Spirit. Apare o sete în inima credinciosului şi caută aproape instinctiv pe Acela care i-ar putea potoli setea. De aici, apar deosebirile care fac ca două poveşti de convertire să nu fie niciodată identice. Unii, iau şi citesc. Alţii, se roagă. Alţii, trec printr-o încercare şi îşi pun întrebări. Mereu, cel activ este penitentul. El e cel ce caută. Preotul catolic nu face decât să fie acolo unde trebuie să fie: în biserică sau în locuinţa lui de lângă soţia lui, biserica.

Cred ca aproape toti catolicii de pe forum au fost inainte ortodocsi. Nu au stiut foarte multe despre ortodoxie si auzind ca nu e vreo diferenta intre catolicism si ortodoxie au ales catolicismul pentru diferite mici motive. Iar apoi au devenit mai bataiosi decat catolicii obisnuiti.

Poporul lui Dumnezeu este un popor de convertiţi. Sf Ap Paul este modelul tuturor şi fiecare am avut un Damasc al nostru. Îmi amintesc cum, la o recentă predică, episcopul nostru de rit apusean povestea că, atunci când a venit el în dieceza noastră erau doar nouă parohii în Bucureşti şi în împrejurimi. Azi sunt 21 de parohii. Dacă le adăugăm şi pe acelea şapte de rit răsăritean, care nu existau, înseamnă o creştere de peste 300 % în 3 decenii. "Dar noi nu avem niciun merit" a spus Înalt Presfinţitul. "Noi, de fapt, nu am făcut decât ce ştim să facem. Am făcut Sfinte Liturghii, am făcut celelalte Sacramente, ne-am rugat. Oamenii au venit la noi, nu ne-am dus noi la ei".

Acuma, despre deosebirile dintre catolici şi ortodocşi. Nimeni nu spune că aceste deosebiri nu există: nu suntem eirenici. Pe de altă parte, din cei (aproape) 1000 de ani împreună şi cei (aproape) 1000 de ani de separare, observăm că ceea ce ne aseamănă precumpăneşte de departe faţă de ceea ce ne deosebeşte. Deosebirile care sunt propriu-zis de credinţă sunt mult mai puţine şi mai mici decât credeţi dv sau decât crede dna Fani. În unele cazuri, ceea ce ni se pare a fi mare deosebire e chestie de semantică. În alte cazuri, de rit. Mai sunt deosebiri teologice (de perspectivă). Pentru asta e mişcarea ecumenică ce vă repugnă atât. Pentru asta cei mari dintre noi sunt în comisii de dialog teologic, iar cei mici pe forumuri pe net: ca, discutând, să observăm cât de des folosim alte cuvinte pentru acelaşi lucru.