Vorbirea in limbi la penticostali...

[luciand]

În prealabil postat de Adriana3

Multumesc Lucian. Scrii foarte clar si nepartinitor. Daca imi permiti, mai continui cu intrebarile, pentru ca nu mi se pare clara totusi situatia.

Ca şi Cătălin, sunt de partea adevărului!

În prealabil postat de Adriana3

Din moment ce capul ramane Hristos iar El este acolo unde doi sau mai multi se aduna in numele lui, ce nevoie este de patriarh din moment ce un singur episcop nu are voie sa ia nici o hotarare singur?

Vezi tu, în Biserica Creştină sacerdotul este episcopul. Primii sacerdoţi ai creştinismului, primii episcopi au fost cei 12 Apostoli. Potrivit poruncii lui Hrisos ei au plecat în lume să propovăduiască Evanghelia şi să înfiinţeze noi Biserici. Dar până atunci Biserica Apostolilor, cea formată imediat după Înălţare din cei 12 Apostoli, la care se adăugau cei 70 şi toţi ai casei lor, precum toţi care sorbeau din învăţătura lui Hristos (Lazăr, Maria, Marta, Zaheu....), era o comunitate care era formată din doar câteva sute de oameni. Pe măsură ce comunitatea a crescut, s-a simţit nevoia împărţirii sarcinulor şi au fost hirotoniţi cei 7 diaconi. Şi acum, încă, comunitatea era atât de mică încât putea oficia "Frângerea pâinii" - Euharistia fiind toţi în acelaşi loc.
Apostolii au plecat la propovăduire şi Biserica a crescut! Este de înţeles că Biserica a încetat să mai fie o comunitate restrânsă şi au început să fie hirotoniţi alţi episcopi, câte unul pentru fiecare oraş prin care treceau Apostolii şi lăsau în urma lor câte o comunitate creştină. La un moment dat, fiecare comunitate locală a devenit atât de mare încât un episcop, chiar ajutat de diaconi, nu mai făcea faţă îndatoririlor. Atunci episcopii au început să delege o parte din îndatoriri şi au hirotonit preoţi. Preotul era, şi este şi azi, un sacerdot cu delegaţie, putând face tot ceea ce face episcopul, mai puţin să hirotonească la rândul lui alţi preoţi sau episcopi.
La apuseni, după schismă, din cauza pretenţiei episcopului şi Papei Romei că este infailibil, fără greşeală, toate hotărârile au trebuit să fie "cenzurate" şi, în final, chiar luate de către acesta. Dar aceasta nu este Biserica înfiinţată de Hristos. Dacă era aşa, Hristos ar fi ales un singur ucenic şi l-ar fi lăsat pe el singur conducător al bisericii, iar acesta ar fi dat la rândul lui scaunul mai departe. Pe când în Biserica lui Hristos, un episcop nu poate fi hirotonit decât de minimum alţi trei episcopi, prin punerea mâinilor, "dând în dar ceea ce au primit în dar" de la Însuşi Hristos

În prealabil postat de Adriana3

De ce este vazut ca ceva negativ faptul de a fi ancorat in pragmatic din moment ce la Judecata vom da socoteala tocmai pentru cele pragmatice (daca am dat saracului sa manance, un acoperis etc)? Am vazut ca pozitia lui de a constitui o institutie pe plan mondial pentru a ajuta tarile sarace, mai ales din Africa, a fost considerata de ortodocsii care nu iubesc papalitatea, ca un semn al antihristului. Cum se poate asa ceva?

Nu este nimic negativ în asta. Am făcut remarca despre Vatican, doar ca să vezi că problema administrativă există peste tot, este necesară, chiar. Mai mult, primele comunităţi creştine dădeau şi "asistenţă socială" având grijă de văduve şi orfani. Primul care a făcut acest lucru organizat la nivel de Biserică, a fost Sfântul Vasile cel Mare, care a înfiinţat primele spitale în sensul modern al cuvântului.

În prealabil postat de Adriana3

Sa inteleg ca Patriarhii din est vorbeau intre ei cu termenul de "Patriarh" cand il pomeneau pe Papa? In cazul asta, cei din sinodul ortodox de la 1848 dat ca exemplu de Catalin, de ce folosesc termenul de Papa in loc de cel de Patriarhul Romei sau apusului, iar la noi, in calendar, sunt sfinti desemnati tot cu numele de Papa?

În limba română, cuvintele provenite din alte limbi îşi păstrează forma şi pronunţia din limba respectivă. Ambii termeni sunt pentru limba română străini, aşa că se păstrează conotaţia pentru fiecare în parte. E doar o chestie de traducere...

În prealabil postat de Adriana3

Cand a aparut pentru prima data formularea ca Papa Romei este primul intre egali?
Si de ce in probleme importante i se cerea parerea in mod special lui, chiar si in afara sinoadelor ecumenice? De ce relatiile Patriarhilor din est in raport cu cel din Roma nu erau la fel ca si cele dintre ei in est?

Până capitala Imperiului Roman a fost la Roma, era firesc ca Episcopul Romei să fie cel mai important, un fel de primul între egali. Dar acest lucru nu a durat mult. Imperiul şi-a mutat capitala la Constantinopol, apoi s-a divizat şi reunit de mai multe ori, iar la scurt timp partea de Apus a fost cucerită de goţi (Odoacru, 476). Importanţa Romei a trecut în plan secund, în urma noii capitale şi a celei de-a doua Rome - Constantinopolul.
Treaba cu "relaţiile" privilegiate cu Episcopul Romei este o speculaţie, doar.
Este o exagerare a apusenilor!

În prealabil postat de Adriana3

Eu am citit ca tocmai ca s-au materializat, nu la proportiile de astazi, ci la modul expus in intrebarile de mai sus, si ca discordiile au inceput de fapt cand in est Patriarhul Constantinopolului a dorit sa fie el al doilea intre egali din cauza ca Constantinopolul devenise cel mai important in centrul Imperiului Bizantin. Si asa a aparut rivalitatea cu Roma de care insa Constantinopolul avea in continuare nevoie pentru lupta impotriva otomanilor. Lupta de care romanii s-au spalat pana la urma pe maini si i-au lasat pe ortodocsi pe mana inamicului si asa a luat sfarsit dorinta de putere a Patriarhului grec. Doar temporar, pentru ca a continuat sa doreasca aceasta putere prin pastrarea titulaturii de Patriarh ecumenic si iata ca la discutiile cu Papa in privinta ridicarii anatemelor s-a dus singur, in loc sa fi mers impreuna cu toti Patriarhii.

Nu poţi sintetiza 15 secole de istorie în câteva cuvinte. Ceea ce spui tu cu "spălarea pe mâini" a apusenilor se întâmpla la 1450. Până atunci mai sunt multe episoade, dintre care cel mai dramatic este "monstruoasa" Cruciadă a IV-a din 1204, când oştile cruciate, influenţate de veneţieni, au deturnat ţelurile Cruciadei şi atacat şi cucerit Constantinopolul. Asta a făcut ca ruptura să devină ireparabilă şi a slăbit ireparabil Imperiul Bizantin.

[Adriana3]

În prealabil postat de luciand

Ca şi Cătălin, sunt de partea adevărului!

Perfect. In cazul asta stii ca adevarul este o persoana, Iisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Cine este de partea Adevarului este deci de partea lui Iisus. Iar de partea lui Iisus sunt toti crestinii. Nici un crestin nu este contra lui Iisus, ci toti sunt de partea lui, deci sunt de partea Adevarului (Iisus = Adevar).

În prealabil postat de luciand

Vezi tu, în Biserica Creştină sacerdotul este episcopul. Primii sacerdoţi ai creştinismului, primii episcopi au fost cei 12 Apostoli.

Unde scrie ca Apostolii au fost episcopi? In Biblie scrie cu totul altceva, scrie ca la un moment dat, fiind tot mai multi crestini, apostolii au zis ca nu se cuvine ca ei sa piarda timpul cu organizarea bisericii pentru ca misiunea lor este anuntarea Evangheliei, asa ca au ales episcopi pentru a se ocupa cu partea organizatorica, si "batrani", acestia din urma dupa modelul evreiesc in care biserica nu era condusa de preoti ci de batrani (presbiteros). Doar in Biblia romaneasca s-a inlocuit termenul de batran cu cel de preot.

În prealabil postat de luciand

Potrivit poruncii lui Hrisos ei au plecat în lume să propovăduiască Evanghelia şi să înfiinţeze noi Biserici.

Unde apare porunca lui Hristos de a infiinta biserici?

În prealabil postat de luciand

Dar până atunci Biserica Apostolilor, cea formată imediat după Înălţare din cei 12 Apostoli, la care se adăugau cei 70 şi toţi ai casei lor, precum toţi care sorbeau din învăţătura lui Hristos (Lazăr, Maria, Marta, Zaheu....), era o comunitate care era formată din doar câteva sute de oameni. Pe măsură ce comunitatea a crescut, s-a simţit nevoia împărţirii sarcinulor şi au fost hirotoniţi cei 7 diaconi. Şi acum, încă, comunitatea era atât de mică încât putea oficia "Frângerea pâinii" - Euharistia fiind toţi în acelaşi loc.
Apostolii au plecat la propovăduire şi Biserica a crescut! Este de înţeles că Biserica a încetat să mai fie o comunitate restrânsă şi au început să fie hirotoniţi alţi episcopi, câte unul pentru fiecare oraş prin care treceau Apostolii şi lăsau în urma lor câte o comunitate creştină. La un moment dat, fiecare comunitate locală a devenit atât de mare încât un episcop, chiar ajutat de diaconi, nu mai făcea faţă îndatoririlor. Atunci episcopii au început să delege o parte din îndatoriri şi au hirotonit preoţi. Preotul era, şi este şi azi, un sacerdot cu delegaţie, putând face tot ceea ce face episcopul, mai puţin să hirotonească la rândul lui alţi preoţi sau episcopi.

Erau prezbiteri, nu preoti. In NT, cu numele de "preoti" este desemnata doar preotia universala care apartine tuturor crestinilor. Iar apostolii au ramas mereu apostoli, niciodata nu s-au numit episcopi tocmai pentru ca nu se ocupau de organizarea bisericii, asa cum nimeni nu s-a mai numit apoi apostol decat Sf. Ap. Pavel tocmai pentru ca el tot numai cu vestitul Evangheliei a fost trimis.
Unde este deci patriarhul in toata povestea asta?

În prealabil postat de luciand

La apuseni, după schismă, din cauza pretenţiei episcopului şi Papei Romei că este infailibil, fără greşeală, toate hotărârile au trebuit să fie "cenzurate" şi, în final, chiar luate de către acesta.

Exemple?

În prealabil postat de luciand

Dar aceasta nu este Biserica înfiinţată de Hristos.

Dar Patriarhul este biserica infiintata de Hristos? Cand a infiintat Hristos biserica? A zis El ca vrea episcopi si preoti si diaconi? El i-a lasat pe oameni sa se organizeze singuri, si le-a dat puterea sa lege si sa dezlege aceasta organizare dupa cum doresc. Nu le-a zis apostolilor sa faca vreo ierarhie, ba chiar dimpotriva, le-a spus ca tocmai asta sa nu faca, ci cel care vrea sa fie mai presus de ceilalti, sa se faca pe sine mic si sa slujeasca lor. Asa a vrut Iisus sa fie toti ucenicii lui (crestinii), pentru ca Biserica nu este altceva decat toti crestinii laolalta si Iisus acest raport a dorit sa il aiba intre ei, sa fie cu totii frati, nici unul mai mare peste celalalt. Insa i-a lasat pe oameni liberi sa se organizeze cum vor si oamenii au ales organizarea ierarhica a Imparatilor in loc sa o evite dupa cuvantul Domnului.

În prealabil postat de luciand

Dacă era aşa, Hristos ar fi ales un singur ucenic şi l-ar fi lăsat pe el singur conducător al bisericii, iar acesta ar fi dat la rândul lui scaunul mai departe.

Exact, daca vroia ierarhie, asa ar fi facut. Si iata ca nu a vrut ierarhie, ci o comunitate fraternala in care nimeni sa nu fie mai mare peste altii, ba chiar sa se smereasca in chip de sluga daca ar avea astfel de dorinte. Biserica insa nu este fraternala ci ierarhica.

În prealabil postat de luciand

Pe când în Biserica lui Hristos, un episcop nu poate fi hirotonit decât de minimum alţi trei episcopi, prin punerea mâinilor, "dând în dar ceea ce au primit în dar" de la Însuşi Hristos

Exact, nici de preoti nu poate fi hirotonit un episcop, iar preotii la randul lor nu pot hirotoni, deci biserica nu este frateasca asa cum le-a zis Domnul apostolilor, ca ei sa fie frati, ci este o ierarhie pe verticala in care unii sunt superiori altora prin putere, nu prin slujirea smerita a celorlalti (vezi spalarea picioarelor).

[Adriana3]

În prealabil postat de luciand

Nu este nimic negativ în asta. Am făcut remarca despre Vatican, doar ca să vezi că problema administrativă există peste tot, este necesară, chiar. Mai mult, primele comunităţi creştine dădeau şi "asistenţă socială" având grijă de văduve şi orfani. Primul care a făcut acest lucru organizat la nivel de Biserică, a fost Sfântul Vasile cel Mare, care a înfiinţat primele spitale în sensul modern al cuvântului.

Bun, daca nu este nimic negativ, inseamna ca macar in punctul asta nu pot fi acuzati de greseala. Si totusi calugari ortodocsi din manastiri il acuza de vindere antihristului si a noii ordini mondiale pentru ca vrea sa faca un sistem mai eficace pentru a ajuta tarile sarace. Si ii mai intarata si pe mireni in astfel de defaimare.

În prealabil postat de luciand

În limba română, cuvintele provenite din alte limbi îşi păstrează forma şi pronunţia din limba respectivă. Ambii termeni sunt pentru limba română străini, aşa că se păstrează conotaţia pentru fiecare în parte. E doar o chestie de traducere...

Nu-i adevarat, pentru ca si in greceste se zice tot Papa (fonetic Papas). Ba chiar mai mult, in greceste Vaticanul (Scaunul Papal) este numit "Sfantul Scaun". De cand ereticii primesc apelativul de "sfant" de la cei care i-au dat afara din Biserica lor?

În prealabil postat de luciand

Până capitala Imperiului Roman a fost la Roma, era firesc ca Episcopul Romei să fie cel mai important, un fel de primul între egali.

Firesc de ce? Imperiul Roman nu este tot una cu Biserica crestina. Cu alte cuvinte, inca de la inceput, Biserica avea un conducator in functie de importanta economica si politica detinuta de Imperiul in care se gasea, si asta cu acceptiunea tuturor partilor implicate. Si zici si tu ca Episcopul Romei era "cel mai important" desi mai adineaori ai negat spunand ca este doar un vis al lor. Si la fel negi si mai jos. Pai era mai important sau nu? Sau vrei sa zici ca era mai important in materie de politica, razboi, economie etc, si mai putin important in cele duhovnicesti? De ce au permis Patriarhii din est ierarhii pe baza alta decat duhovniceasca din moment ce "era firesc ca Episcopul Romei să fie cel mai important, un fel de primul între egali"?

În prealabil postat de luciand

Dar acest lucru nu a durat mult. Imperiul şi-a mutat capitala la Constantinopol, apoi s-a divizat şi reunit de mai multe ori, iar la scurt timp partea de Apus a fost cucerită de goţi (Odoacru, 476). Importanţa Romei a trecut în plan secund, în urma noii capitale şi a celei de-a doua Rome - Constantinopolul.

In ce an? Nu cumva aproape de schisma? Fiind de fapt si motivul schismei, pentru ca Roma nu a acceptat sa piarda primatul in fata Constantinopolului care acum il revendica pe drept, conform intelegerii ca primatul se afla la cel cu puterea politico-economica? 3Pe drept" conform intelegerii, pentru ca altfel, nimic din toata aceasta lupta de putere nu a fost ceva drept. Ca si ierarhia in sine, si este si motivul pentru care Iisus a cerut evitarea ierarhiei in favoarea slujirii, tocmai ca sa nu se ajunga la invidii si lupta pentru putere intre frati.

În prealabil postat de luciand

Treaba cu "relaţiile" privilegiate cu Episcopul Romei este o speculaţie, doar.
Este o exagerare a apusenilor!

Acum exagereaza fata de ceea ce a fost in trecut, iti dau dreptate, insa Papa a fost considerat mai important, si tocmai ai scris ca era chiar firesc sa fie asa.

În prealabil postat de luciand

Nu poţi sintetiza 15 secole de istorie în câteva cuvinte. Ceea ce spui tu cu "spălarea pe mâini" a apusenilor se întâmpla la 1450. Până atunci mai sunt multe episoade, dintre care cel mai dramatic este "monstruoasa" Cruciadă a IV-a din 1204, când oştile cruciate, influenţate de veneţieni, au deturnat ţelurile Cruciadei şi atacat şi cucerit Constantinopolul. Asta a făcut ca ruptura să devină ireparabilă şi a slăbit ireparabil Imperiul Bizantin.

Intr-adevar nu se poate sintetiza in cateva cuvinte. Dar hai totusi sa incepem cu prima cruciada din 1095. Ce au facut ortodocsii cand pelerinii apuseni au pus mana pe arme impotriva arabilor pentru a elibera Ierusalimul si a face posibila reluarea pelerinajului crestin la locurile sfinte? Au convocat cumva vreun sinod in care sa zica ca nu-i bine ca pelerinii sa puna mana pe arme, ca nu asa invata Iisus? Din cate am citit nici vorba de asa ceva, ba am gasit ca de fapt ortodocsii ar fi fost cu ideea si i-au chemat pe apuseni. Si apoi, la a 4-a cruciada, este clar ca a fost un masacru impotriva ortodocsilor. Cine pleaca la razboi ca sa ucida in numele lui Iisus pe cei de o alta credinta, nu poate fi decat cu satana. Daca ii ucidem pe arabi, pai nu ne prea intereseaza, daca insa devenim noi victimele, sarim in sus, pai cum este posibil asa ceva?
Asta nu inseamna ca daca un ucenic al satanei isi spune catolic, toti catolicii sunt cu satana. Cruciatii l-au urmat pe diavol, ei nu erau cu Iisus. Cei care insa s-au impotrivit si au aratat ca nu este bine sa se faca cruciade, aceia au fost cu Iisus si nu a plecat Harul de la ei din cauza ratacitilor de cruciati. Este ca si cum ai zice ca o biserica cade intreaga din Har din cauza unor rataciti.

[luciand]

În prealabil postat de Adriana3

Perfect. In cazul asta stii ca adevarul este o persoana, Iisus Hristos "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Cine este de partea Adevarului este deci de partea lui Iisus. Iar de partea lui Iisus sunt toti crestinii. Nici un crestin nu este contra lui Iisus, ci toti sunt de partea lui, deci sunt de partea Adevarului (Iisus = Adevar).

Rar mi-a fost dat să văd o răstălmăcire mai grozavă! E vorba despre tot ceea ce am scris. Fiecare cuvânt l-ai întors pe dos, iar pe unele le-ai scos din context. Dialogul, în situaţia aceasta este imposibil.
Nu ştiu ce fel de creştin eşti, nu ştiu cărui Dumnezeu te închini...
Îţi mai răspund doar la citatul păstrat mai sus, cu o pildă din Patericul Egiptean (deşi văd că nu-ţi prea place): Un părinte fiind încercat de diavol, într-o clipă de încetare a războiului, îl întreabă pe cel rău: Dar voi acolo în iad, aveţi călugări? La care diavolul îi răspunde scurt: Nu! Părintele, uimit, îl întreabă: Dar nu se poate, mai sunt fraţi care greşesc, care cad, chiar nici unul? Iar diavolul îi răspunde: A, oameni din aceia îmbrăcaţi în negru, avem destui! E plin de ei! Dar călugări nu avem nici unul!"
Tot cam aşa este şi cu creştinii. Toţi creştinii, cei drept slăvitori, ortodocşii, sunt sigur de partea Adevărului! Ceilalţi, cei care-şi zic, doar creştini, sau cred, doar că sunt, nu!
Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să te călăuzească şi să te ajute să râmâi pe cale cea dreaptă şi strâmtă a ortodoxiei!
Un praznic luminos şi multă sănătate!
Paşti fericit!

[Adriana3]

În prealabil postat de luciand

Rar mi-a fost dat să văd o răstălmăcire mai grozavă! E vorba despre tot ceea ce am scris. Fiecare cuvânt l-ai întors pe dos, iar pe unele le-ai scos din context. Dialogul, în situaţia aceasta este imposibil.
Nu ştiu ce fel de creştin eşti, nu ştiu cărui Dumnezeu te închini...
Îţi mai răspund doar la citatul păstrat mai sus, cu o pildă din Patericul Egiptean (deşi văd că nu-ţi prea place): Un părinte fiind încercat de diavol, într-o clipă de încetare a războiului, îl întreabă pe cel rău: Dar voi acolo în iad, aveţi călugări? La care diavolul îi răspunde scurt: Nu! Părintele, uimit, îl întreabă: Dar nu se poate, mai sunt fraţi care greşesc, care cad, chiar nici unul? Iar diavolul îi răspunde: A, oameni din aceia îmbrăcaţi în negru, avem destui! E plin de ei! Dar călugări nu avem nici unul!"
Tot cam aşa este şi cu creştinii. Toţi creştinii, cei drept slăvitori, ortodocşii, sunt sigur de partea Adevărului! Ceilalţi, cei care-şi zic, doar creştini, sau cred, doar că sunt, nu!
Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să te călăuzească şi să te ajute să râmâi pe cale cea dreaptă şi strâmtă a ortodoxiei!
Un praznic luminos şi multă sănătate!
Paşti fericit!

Avand in vedere ca nu am facut altceva decat sa continui cu intrebarile pentru clarificarea a ceea ce ai scris si nicidecum sa impun eu vreo alta varianta, ci am cerut doar sa arati pe ce argumente se sprijina varianta ta, nu pot considera ca am rastalmacit ceva. Eu am asteptat raspunsuri. Din atitudinea ta vad ca raspunsurile nu exista si era de asteptat din moment ce de aproape 1000 de ani, se arunca pisica in curtea vecinului si vecinul o arunca inapoi, in loc sa hotarasca amandoi, de comun acord, ce sa faca cu pisica.

Cat despre pilda din Pateric sunt perfect deacord cu ea, exceptand faptul ca se vede ca este o pilda inventata, pentru ca omul nu se pune la taclale cu diavolul ca sa afle adevaruri de la Tatal minciunii. Si omul nu ajunge pe lumea cealalta imbracat cu haine pamantesti. In schimb pilda este construita cu scop anume, ca sa arate ca o credinta fara fapte este moarta, fara fapte tot in Iad se ajunge. Tu ai vrut sa arati pe dos, ca se refera la credinta, deci tu esti cel care le rastalmacesti. De asta zic mereu ca cine nu este in stare sa inteleaga Evanghelia nu va intelege nici cuvantul vreunui sfant sau alte pilde. Le rastalmaceste pe toate. Fratii calugari care mai gresesc, care mai cad, nu in dogme gresesc, dimpotriva, in dogme sunt cu totii tari ca altfel nu ar fi primiti in manastire, ereticii nu sunt tinuti prin manastiri. Greseala calugarilor este in fapte, ganduri, lenevie etc.

Un Paste Fericit si tie!
Multumesc pentru floare :)

[catalin2]

Hristos a inviat, Adriana!

Hristos a inviat!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Hristos a inviat!

Adevărat a înviat !

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Hristos a inviat!

Adevarat a inviat!
:)

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Hristos a inviat, Adriana!

Adevarat a inviat! :)

Sambata am descoperit ca o colega pe care am avut-o la un moment dat este dintre martorii lui Yehova. Afland ca pentru ei Iisus este Fiul lui Dumnezeu, nascut din Dumnezeu, si totusi Iisus nu este Dumnezeu, ci doar un spirit superior, superior oamenilor si ingerilor, si care a creat lumea in colaborare cu Dumnezeu, ceva de genul ca Dumnezeu i-a zis sa creeze lumea iar Iisus a gandit planul dupa care sa fie creata, si ca atare Iisus este Fiul lui Dumnezeu asa cum si noi suntem fii lui Dumnezeu, fii spirituali, doar ca Iisus a fost creat primul (pentru ei creat=nascut) si a fost singurul creat/nascut ca un spirit superior, deci auzind atatea bazaconii, am inceput sa ma gandesc din nou la cuvintele Apostolului Pavel care a zis ca toti cei care zic ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu il au pe Duhul Safnt si apoi la cuvintele lui Iisus cum ca toti cei care vin la El sunt invatati de Tatal. Cum atunci acestia nu inteleg ca Iisus este Dumnezeu? Deocamdata nu am raspuns si problema cu acesti martori este ca toate pasajele pe care as fi vrut sa le folosesc ca sa ii arat colegei ca Iisus este Dumnezeu sunt inutilizabile pentru ca ei au scris DOMN acolo unde se vorbea de Dumnezeu la modul general si Domn acolo unde se vorbea de Iisus. Inca nu am verificat cuvantul folosit in greceste, insa m-am folosit de alfa si omega ca sa o fac pe aceasta colega sa inteleaga macar faptul ca si Iisus a existat dintotdeauna ca si Tatal, chiar daca este nascut din acesta. Cam asa ne-am despartit, dar sper sa mai gasesc si alte argumente. Daca stiti ceva pasaje in care sa scrie explicit ca Iisus este Dumnezeu (nu Domn, ca aici din cauza scrierii lor cu DOMN si Domn nu o sa pot convinge) m-ar ajuta foarte mult desi, din memorie, nu exista nici un loc in Biblie unde Iisus sa fie numit explicit Dumnezeu. Nu-mi dau seama de ce nu s-au spus lucrurile mai explicit ca sa nu lase loc de confuzii la cei care inteleg mai greu, sau poate este iar doar problema de traducere cu Domn in loc de Dumnezeu? Ma indoiesc avand in vedere ca in toate limbile pe care le-am citit scrie Domn, si apoi este scris ca de fapt cel care il invata pe om este Dumnezeu Tatal... Complicata treaba. Am inceput sa ma intreb de ce nici macar Sf. Ap. Pavel nu a zis in mod explicit ca Iisus este Dumnezeu, sau poate a zis si nu imi vine mie in minte nici un pasaj? Pentru ca, in cazul in care nu a zis, cum i-a facut pe oameni sa inteleaga ca Iisus este Dumnezeu? In astfel de ocazii imi dau seama cat de mult poate fi recitita Biblia mereu cu alti ochi...
In afara de martorii lui Yehova, mai sunt si altii care sa il recunoasca pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu si totusi sa ii nege divinitatea?
Si apropos, cand i-am povestit colegei de treaba cu vorbitul in limbi mi-a zis ca trebuie sa fim atenti pentru ca este scris ca si diavolul poate lua chip de inger de lumina. Cel rau ii inseala atat de usor cu treaba cu Iisus spirit superior in loc de Iisus Dumnezeu, dar la capitolul minuni trebuie sa fie atenti sa nu fie inselati. Asta mi s-a parut cea mai mare contradictie, si acum inteleg ce anume a dus la aparitia lumii atee, sau macar unul din motive, pierderea increderii in minuni din cauza exacerbarii ratiunii umane in defavoarea intelepciunii inimii...