Dogma este obligatorie pentru mantuire

[adam000]

Si tu Lore si Culianu bine ati observat si ati spus: nu poti sa iubesti pe cineva pe care nu cunosti.

Dar cunoasterea aceasta poate fi una indirecta, rationala sa-i zic - din Sfanta Scriptura, dogme, din invatatura bisericii, din ce spun slujbele, rugaciunile (acatiste, paraclise, rugaciunile randuielii obisnuite - de dimineata, de seara, la masa, etc), sfintii, preotii despre Dumnezeu, fara ca omul sa-l fi cunoscut la nivel personal pe Dumnezeu ci acumuland informatii despre Dumnezeu.
Astfel omul afla, invata ce doreste Dumnezeu de la oameni. Chiar numai mergand la slujbe cu regularitate, un om care nu stie sa citeasca (deci nu poate citi Biblia el singur), la fiecare Liturghie va auzi Evanghelia, Apostolul si explicarea lor in predica preotului, Crezul si toate rugaciunile care alcatuiesc Sf Liturghie (care ele insele sint nu numai rugaciuni dar si invatatura, cateheza - de fapt in trecut cand existau catehumeni inca nebotezati - ei participau la prima parte a Liturghiei pina la "cei chemati iesiti" tocmai cu rol de cateheza).
Prin Sfintele Taine si participarea la viata bisericii (slujbe, rugaciuni etc), cumva omul primeste informatiile si la nivel personal (discutiile cu duhovnicul prin taina spovedaniei, etc) si la nivel general normativ. Indiferent cat de analfabet este.
Numai sa il caute pe Dumnezeu si sa vrea.

Apoi daca omul se straduie sa implineasca faptic cuvantul (poruncile) Lui Dumnezeu, la modul real si concret in viata lui, cu cat mai mult si mai sincer se straduie sa le implineasca pt Dumnezeu, cu atat mai mult il ajuta Dumnezeu si se face cunoscut acelui om intr-o maniera personala. Incepind chiar cu taina Sfintei Euharistii.

Spre aceasta cunoastere personala a Lui Dumnezeu ar trebui sa tindem. Sfintii au fost (sint) oameni care s-au straduit si au implinit cuvantul, poruncile Lui Dumnezeu atat de mult si atat de intens si curat, incat le-au implinit "la masura sfintilor" (ca sa zic asa), incat Insusi Dumnezeu s-a facut cunoscut lor, iar cunoasterea lor nu a mai fost una rational-teoretica "despre Dumnezeu", ci una a trairii personale "cu Dumnezeu".

Ceea ce poate sa faca omul este sa se straduie, cu sinceritate fata de el insusi si fata de Dumnezeu, sa implineasca cuvantul/poruncile Lui Dumnezeu. Ca are grija Dumnezeu de omul care-L cauta si se straduie sa faca ce a spus Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de adam000

Spre aceasta cunoastere personala a Lui Dumnezeu ar trebui sa tindem. Sfintii au fost (sint) oameni care s-au straduit si au implinit cuvantul, poruncile Lui Dumnezeu atat de mult si atat de intens si curat, incat le-au implinit "la masura sfintilor" (ca sa zic asa), incat Insusi Dumnezeu s-a facut cunoscut lor, iar cunoasterea lor nu a mai fost una rational-teoretica "despre Dumnezeu", ci una a trairii personale "cu Dumnezeu".

Ceea ce poate sa faca omul este sa se straduie, cu sinceritate fata de el insusi si fata de Dumnezeu, sa implineasca cuvantul/poruncile Lui Dumnezeu. Ca are grija Dumnezeu de omul care-L cauta si se straduie sa faca ce a spus Dumnezeu.

Dar sa vedem ca nu e vorba doar de dogma, e una din cele trei. Cele trei trebuie facute toate, niciuna fara alta. Ceea ce scrii e legat de fapte, care sunt si rugaciunile, impartasania, dragostea, etc. Mai e si harul, toate trei sunt necesare.
Desigur, daca ajungem la sfintenie putem primi direct prin har adevarul, dar pana atunci trebuie sa ne straduim noi sa aflam. De aceea Dumnezeu ne-a revelat adevarul, pentru ca noi am pierdut legatura cu Dumnezeu. Primii oameni vedem ca vorbeau direct cu Dumnezeu, nu aveau nevoie de ceva scris.

[adam000]

În prealabil postat de catalin2

Dar sa vedem ca nu e vorba doar de dogma, e una din cele trei. Cele trei trebuie facute toate, niciuna fara alta. Ceea ce scrii e legat de fapte, care sunt si rugaciunile, impartasania, dragostea, etc. Mai e si harul, toate trei sunt necesare.
Desigur, daca ajungem la sfintenie putem primi direct prin har adevarul, dar pana atunci trebuie sa ne straduim noi sa aflam. De aceea Dumnezeu ne-a revelat adevarul, pentru ca noi am pierdut legatura cu Dumnezeu. Primii oameni vedem ca vorbeau direct cu Dumnezeu, nu aveau nevoie de ceva scris.

Nu stiu de ce ti se pare tie ca scriu doar despre fapte cand spun de cunoasterea personala a Lui Dumnezeu de catre sfinti (Harul Lui Dumnezeu este prezent pina si in trupurile lor decedate, in moaste). Si de fapt, din enumerarea ta, sa stii ca impartasania nu se refera la fapte. Nu e un premiu pt merite deosebite (fapte) si mai cu seama este prezent Dumnezeu, Harul Lui Dumnezeu in Sf Euharistie. Nu poti spune Trupul si Sangele Lui Hristos fara Dumnezeirea Sa, fara Harul Sau.

Ceea ce incercam eu sa spun este ca ceea ce poate face omul, ceea ce tine de om, masura omeneasca, este implinirea cuvantului/poruncilor Lui Dumnezeu. Harul Lui Dumnezeu si cunoasterea prin Har tine de Dumnezeu. Este al Lui a da.