Citat:
În prealabil postat de adam000
Spre aceasta cunoastere personala a Lui Dumnezeu ar trebui sa tindem. Sfintii au fost (sint) oameni care s-au straduit si au implinit cuvantul, poruncile Lui Dumnezeu atat de mult si atat de intens si curat, incat le-au implinit "la masura sfintilor" (ca sa zic asa), incat Insusi Dumnezeu s-a facut cunoscut lor, iar cunoasterea lor nu a mai fost una rational-teoretica "despre Dumnezeu", ci una a trairii personale "cu Dumnezeu".
Ceea ce poate sa faca omul este sa se straduie, cu sinceritate fata de el insusi si fata de Dumnezeu, sa implineasca cuvantul/poruncile Lui Dumnezeu. Ca are grija Dumnezeu de omul care-L cauta si se straduie sa faca ce a spus Dumnezeu.
|
Dar sa vedem ca nu e vorba doar de dogma, e una din cele trei. Cele trei trebuie facute toate, niciuna fara alta. Ceea ce scrii e legat de fapte, care sunt si rugaciunile, impartasania, dragostea, etc. Mai e si harul, toate trei sunt necesare.
Desigur, daca ajungem la sfintenie putem primi direct prin har adevarul, dar pana atunci trebuie sa ne straduim noi sa aflam. De aceea Dumnezeu ne-a revelat adevarul, pentru ca noi am pierdut legatura cu Dumnezeu. Primii oameni vedem ca vorbeau direct cu Dumnezeu, nu aveau nevoie de ceva scris.