Depresia

[ory]

Sincer, nu am intentionat sa duc ideea mai departe de sentiment, adica pana la o relatie. Uneori, doar stimulentul simtirii te poate scoate din impas, invatand sa-l iei ca atare fara sa-i fii potrivnic, pana la resorbire fireasca, fara sa se ajunga neparat la intrupare. Este destul de dificil, oamenii stiu doar ca trebuie sa-si materializeze ideile, simtirile, exista insa si o cale prin care te poti bucura de ele aflate doar in stadiul inert.
O relatie este deja prea mult, mai ales atunci cand este vorba de cineva " interzis ". De ce nu se multumesc oamenii cu putin ? Asta este problema !
Poate ca, tocmai de aceea ajungem atat de rapid pe carari straine de etica si, implicit la neimplinire sufleteasca, fiindca ne avantam cu capul inainte manati doar de instinct si placere, fara sa incercam a descoperi placerea din primul stadiu al trairii interioare si a o duce pana sa ajunga la greseala capitala. Ca un flirt mult mai intens decat fondul erotic, dar care nu ajunge sa-si pateze inocenta.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de ory

Poate ca, tocmai de aceea ajungem atat de rapid pe carari straine de etica si, implicit la neimplinire sufleteasca, fiindca ne avantam cu capul inainte manati doar de instinct si placere, fara sa incercam a descoperi placerea din primul stadiu al trairii interioare si a o duce pana sa ajunga la greseala capitala.

Pacatul se naste pornind de la gandul pacatos. Ii deschizi usa...el da buzna peste tine cu totul!
E o gandire riscanta cea pe care o adopti ! Si nici indicata! Parerea mea...

[ory]

Nu, viata porneste de la un gand, probabil mai intai a fost gandul, apoi " cuvantul " , si, probabil de acolo a urmat " ispita "...si gandind tot asa, ispita inseamna tot ceea ce este in jurul nostru, in noi.
Nu sunt sigura ca pot face o distinctie intre gandul pacatos si gandul nepacatos, de vreme ce aproape toate lucrurile in viata sunt formate dintr-un complex dintre cele doua, se manifesta interdependent una de cealalta. Nu suntem si nu putem fi perfecti si, in mod minunat, uneori un gand pacatos poate duce la un lucru vrednic de toata slava...cum ar fi conceperea vietii, fie ea si in conditiile neadmise de vre-o doctrina. Dintr-o idee la fel de pacatoasa a fost posibila si nasterea unui sfant... Of !, Ce mici suntem !

[costel]

Lasam de multe ori ganduri nesanatoase in noi si nu stim cand ies la iveala. Iar cand ies, se intampla sa se asemene cu o furtuna care smulge din radacina copaci si ia tot ce intalneste in cale. Depersia este si ea o furtuna, smulge bucuria vietii si pofta de a trai.

Cel care isi face ordine zilnic in el, nu va ajunge la depresie.

Asa cum s-a spus depresia nu vine fara o cauza. Trebuie analizata sursa si apoi daruite solutii. Nu le putem recomanda tuturor aceleasi sfaturi pentru ca motivele nasterii ei sunt diferite.

[ory]

Da, Costel, insa caile aparitiei depresiei sunt diverse si extrem de inselatoare. S-apoi, inainte de a o intalni nu esti constient de existenta ei, astfel nu intreprinzi lucruri pentru prevenirea acesteia.
Depresiile le pot face in aceiasi masura si oamenii credinciosi sau necredinciosi, bogati sau saraci, inteligenti sau mai putin inteligenti, barbati sau femei...exista multi factori subtili care stau la baza acestei afectiuni, factori pe care nici medicina nu-i poate deslusi, nici religia.
Din pacate, credinta/ortodoxia nu vorbeste nimic despre ea...de fapt, isi permite sa o catalogheze scurt ca pe o consecinta a pacatului, si-atat.
Am vazut oameni bolnavi psihic in manastire, oameni pe care nimic nu-i poate vindeca, fiindca acest creier uman atat de complex, conduce, de fapt, toata aceasta sarada existentiala, nu-i putem subestima forta, dar putem macar sa incercam a o intelege, atat cat poate fi posibil, chiar prin prisma creatiei divine.
Este foarte buna ordinea in viata noastra, insa socul, starea de decadere psihica, multe laturi ale acestui aspect pot fi imprevizibile. Nu este chiar atat de simplu si nici atat de clar precum am vrea sa fie.
Dar, este adevarat, trebuie sa avem mintea ocupata, trebuie sa fim responsabili pentru viata noastra, exact asa cum, in chip minunat Dumnezeu a daruit copiilor instinctul jocului pentru a se mentine sanatosi.

[costel]

Ory, dupa cum nu putem lasa nimic stricat in casa, pentru ca nu poti respira si iti distrugi sanatatea, la fel ar trebui sa se petreaca si cu interiorul nostru - sa aruncam tot ce este rau. Asa vom cunoaste cat de bine ne vom simti cu un suflet curat.

[ory]

În prealabil postat de costel

Ory, dupa cum nu putem lasa nimic stricat in casa, pentru ca nu poti respira si iti distrugi sanatatea, la fel ar trebui sa se petreaca si cu interiorul nostru - sa aruncam tot ce este rau. Asa vom cunoaste cat de bine ne vom simti cu un suflet curat.

Da, Costel, insa daca ar fi atat de simplu precum exprimi , tare " aerisita " ar mai fi lumea asta din acest punct de vedere. Dar nu este, chiar deloc ! Nu intelegi ca atunci nu-ti mai conduci tu neputinta, ci ea te conduce pe tine si tinde sa-ti altereze pana si rationamentele, odata viabile . Deci, lupta devine mai crancena decat sensul mortii. Numai Dumnezeu stie ce se-ntampla cu fiinta umana.
Partea buna este, insa, ca exista totusi posibilitatea vindecarii ...tocmai prin ceea ce spui tu mai sus.

[vsovivi]

E simplu de tot: omul prost sau cel mai 'înţelept' vrea fără să recunoască şi fără să ştie că vrea musai ca să-şi satisfacă pofta, poftele, poftelele... de tot felul, musai alea pentru trup şi nici pentru trup ci pentru păcate... vrea el cu încăpăţâţânare bucuria de răul lui Dumnezeu, de răul altuia, lăcomie şi râvnă deşartă, şi nu vrea deloc să aibă el lăcomia plinirii poruncilor.

Deci pofteşte mereu şi când vede pe alţii că aceia şi le pot împlini şi că par graşi şi fericiţi şi mult mai mari, gata, cade în depresie şi apoi devine adeptul lui mamona... şi se răzbună în cele din urmă ca băgarul pe sat, ca lupul îmbrăcat în haină de sfinţişor pe oi.

Totul e să nu te frustezi, să nu te laşi frustat de diavolul diversionist dacă tu n-ai una sau alta sau dacă nu poţi ci să te bucuri... să te bucuri de credinţă şi fidelitate şi că ai scăpat de viclenie şi răutate.

Post şi rugăciune... post negru de tot şi rugăciune fără de prihană şi nu pentru ca să te vadă cineva , ci acolo în tine, să nădăjduieşti că deşi e imposibil să te mântui totuşi o să te mântui şi tu până la urmă, deci poţi să fii fără grijă din moment ce Îl ai pe Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Din pacate, credinta/ortodoxia nu vorbeste nimic despre ea...de fapt, isi permite sa o catalogheze scurt ca pe o consecinta a pacatului, si-atat.

Eu nu am o bogata experienta in domeniu, totusi am gasit scrieri despre tristete si despre akedie.
Deci astfel de probleme sunt analizate.

De ex. am gasit mult despre tristete si akedie in cartile lui Jean-Claude Larchet (care a preluat din scrieri patristice): Terapeutica bolilor spirituale si Terapeutica bolilor mintale (mai putin in a doua).
(cred ca Terapeutica bolilor spirituale piate fi descarcata pdf de pe www.arhiva-ortodoxa.info).

[anna21]

Cat despre cauzele depresiei, cat am experimentat-o eu (rar, adevarat, dar f violent), cred ca este cauzata de mandrie si de dorinte. In urma depresiei urmeaza o reasezare, reajustare a pretentiilor noastre fata de realitate.. de obicei ajungem mai modesti, mai recunoscatori pt ceea ce avem etc.

(De aceea a gasi o rezolvare, o "mangaiere" in relatii sentimentale mi se pare destul de imprudent deoarece depresivul iar se arunca cu speranta catre alte dorinte fanteziste etc..)

In afara rugaciunii care este cu adevarat singura mangaiere reala in depresie, am mai gasit uneori util sportul care ajuta pt perioade scurte (ore, adica), dar facut zilnic (alergare, aerobic etc.) cred ca are efect cumulativ.