Reglarea naturala a conceptiei

[andreicosmovici]

În prealabil postat de AGabriela

(...) este aceeasi idee cu aceea a reglarii "naturale" a conceptiei si anume A NU DA NASTERE DE PRUNCI CAND VREA DUMNEZEU

"Dar se va mântui (femeia) prin naşterea de prunci, dacă ei vor rămâne în credinţă si în dragoste şi în sfinţire dimpreună cu întreaga înţelepciune”(ITim. 2,11-15).

In acest caz, nu ar trebui sa se vorbeasca deloc nici macar de abstinenta completa, s-o numim "ortodoxa". Fiindca si aceea este practicata cu intentia de a "nu da nastere de prunci cand vrea Dumnezeu". Mai concret, as dori sa am relatii conjugale (ca ortodox), simt aceasta dorinta, dar din diverse motive, ca sa nu incalc regula Bisericii Ortodoxe, ma abtin de la relatia conjugala. Deci, ma opun planului lui Dumnezeu, care a randuit casatoria pentru nastere de prunci, iar nasterea de prunci se face cand apare dorinta, fiindca altfel nu am mai exista. Daca te opui dorintei, atunci te opui inclusiv lui Dumnezeu, care a pus El, in intelepciunea Lui, dorinta in de sotie in soț, și vice versa.

Daca AGabriela vorbeste de nasterea de prunci "atunci cand vrea Dumnezeu", atunci de ce se mai vorbeste de abstintenta (totala, evident) in ortodoxie? Conform acestei pozitii - "trebuie sa dam nastere la prunci cand vrea Dumnezeu" -, este evident (nu?) ca trebuie sa avem relatii sexuale ori de cate ori este ocazia, fara sa ne uităm la nici un motiv care ar cere, conform prudenței umane, să fie întârziată venirea unei sarcini. Altfel, dacă practicăm abstinența (completă, ortodoxă - evident), ne opunem planului lui Dumnezeu, care este mai mare și mai puternic decât necredința noastră.

Spunea cineva mai sus: "facem ascultare la Dumnezeu, si facem ascultare si la medic" - (dacă spune medicul că poate fi o problemă). Cu alte cuvinte, s-a scos. La el merge. Dacă zice medicul, Dumnezeu poate să aștepte, cu toată atotputernicia lui.

Nu prea merge așa. Oricum, vorba altcuiva de pe acest forum, unde sunt copiii din familiile ortodoxe? Avem o medie de 1.3 copii per femeie, și o populație de 80% ortodocși. Să zicem 70%. Să zicem 60%, și procentul de 1.3 tot trădează o problemă, la acest capitol.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de andreicosmovici

... Mai concret, as dori sa am relatii conjugale (ca ortodox), simt aceasta dorinta, dar din diverse motive, ca sa nu incalc regula Bisericii Ortodoxe, ma abtin de la relatia conjugala. Deci, ma opun planului lui Dumnezeu, care a randuit casatoria pentru nastere de prunci, iar nasterea de prunci se face cand apare dorinta, fiindca altfel nu am mai exista. Daca te opui dorintei, atunci te opui inclusiv lui Dumnezeu, care a pus El, in intelepciunea Lui, dorinta in de sotie in soț, și vice versa...

Ba deloc!
Dorința(libidoul) este pur instinctuală, chiar dacă ea se ”ornează” cu afectivitate; această dorință se manifestă chiar înainte de căsătorie, deci nu e de la Dumnezeu.
Se vede de la o poștă cum combinați după o logică matematică nepotrivită Duhului Scripturii, argumente care șchiopătează din greu.

Obsrvați că femeia nemăritată și fecioara(pe de-o parte) și femeia măritată(pe de alta) sunt ”angajate” pe direcții diferite:

34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului.(1Cor7,34)

Așadar, femeia măritată nu mai poate fi sfântă și cu trupul și cu duhul pentru că s-a angajat să facă copii și doar astfel se poate mântui.

[Demetrius]

Întrebare:
Cine este femeia nemăritată(care nu-i văduvă) din versetul următor?

34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului.(1Cor7,34)

[JoyDivision]

În prealabil postat de Demetrius

Întrebare:
Cine este femeia nemăritată(care nu-i văduvă) din versetul următor?

34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului.(1Cor7,34)

este vorba de fecioara virgina

[Demetrius]

În prealabil postat de JoyDivision

este vorba de fecioara virgina

Nu poate fi vorba despre ea pentru că și ea este amintită; totdeauna fecioara este numită la propriu fecioară, nu altcumva.Fecioara care a cunoscut bărbat se numește femeie.
Mai citește o dată:
34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului.(1Cor7,34)

[lore86]

În prealabil postat de Demetrius

Nu poate fi vorba despre ea pentru că și ea este amintită; totdeauna fecioara este numită la propriu fecioară, nu altcumva.Fecioara care a cunoscut bărbat se numește femeie.
Mai citește o dată:
34. si iata-l impartit. Si femeia nemaritata, si fecioara se ingrijeste de ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; dar cea maritata se ingrijeste de ale lumii, cum sa-i placa barbatului.(1Cor7,34)

Nu cred cala asta se refera. Ptr ca daca acceptam explicatia in acest context inseamna ca femeia care nu e maritata dar cunoaste barbat, adica o desfranata e sfanta cu trupul si cu sufletul.Or varianta asta nu sta in picoare, nu credeti?

Cred ca mai degraba se refera la vaduve , care sunt femei dar totusi nemaritate, deoarece prin moarte au fost dezlegate de barbat.

In fine, ce importanta avea intrebarea?

[andreicosmovici]

Daca reusim sa ramanem strict la subiect, participand exclusiv cu cunostintele noastre, si nu cu sentimentul că apărăm ceva sau pe cineva, (fiindcă noi primim credința, nu o luăm cu forța), atunci s-ar putea să ne alegem cu ceva. Ideea este să ne cunoaștem fiecare cât mai bine credința, prin ochiul distant și critic al celorlalte confesiuni / religii, și nu să reactivăm comportamente deja clișeizate, plicticoase și aberante (adică, dacă se întălnește un catolic cu un ortodox, vice versa ori altă situație similară, trebuie musai să arate cine este mai cocoș). Asta a fost impresia mea, citind anumite comentarii din amonte.

Eu m-am străduit să disting o linie la BOR, în ce privește învățătura conjugală. Sincer, nu am fost convins de existența acestei linii: document oficial nu există, duhovnicii se pare că joacă un rol central, ceea ce pune (spun încă o dată) problema subiectivității. S-a pus aici o întrebare esențială, dar nu s-a răspuns (încă, din păcate): unde sunt copiii ortodocșilor, dacă ei practică doar abstinența completă, și doar în cazuri grave, și nu ca o metodă contraceptivă (adică pentru a evita, în mod egoist și exclusiv, apariția unei sarcini?) Nu spun asta, pretinzând că (virgulă) catolicii stau mai bine la acest capitol.

Apoi, nu-mi dau seama dacă se pune accentul pe postul propriu-zis de la actul conjugal, sau este blamată plăcerea, în sine? În fond, este vorba de mântuire, de cale către mântuire, și de păcat. Mântuirea - este clară. Căile către mântuire - sunt multe. Păcatul - este unul singur. M-ar fi ajutat o distincție clară între căi de mântuire, care presupun mai multă sau mai puțină abstinență, dar care nu pereclitează mântuirea, și păcat, care îndepărtează clar de Dumnezeu. A dori să te unești cu soția este păcat? Dacă nu, atunci ce este păcat? Că nu respect toate zilele hărăzite postirii? Dar atunci, intrăm pe tărâmul pogorămintelor: unul poate mai mult, altul poate mai puțin. Dar ambii se mântuiesc, și nici unul nu păcătuiește. Și atunci, care este problema?

Lipsește o nuanță din poziția ortodoxă: nu-mi pare că unirea conjugală dintre soți este văzută ca un bine al soților, ca un bine al familiei. Deși Sf. Pavel îndeamnă către "a sta împreună", ca să nu fie ispitiți. Adică, știa el ce știa. Repet: nu ai relații conjugale cu soția ca să nu cazi în ispită, dar este cert că este un remediu. Și este doar unul din aspectele pozitive ale unirii conjugale. Celălalt aspect este că-ți exprimi iubirea în cel mai intim mod, după cum Dumnezeu însuși a rânduit: "vor fi una". De ce nu este văzută unirea conjugală ca un bine pentru soți? Am impresia că relația conjugală este propovăduită de unii ortodocși ca fiind un accesoriu al căsătoriei, de care cel mai bine este să te lepezi, și cât de repede. "Noroc cu postul!", ar spune unii. De ce, în fond? Spre exemplu eu, am doi copii (și dorim să mai avem și alții), mă spovedesc și împărtășesc des, merg în fiecare duminică și de sărbători la biserică. Nu mă laud, dar încerc să fiu un tată și soț bun. Când se poate (și vă asigur, nu este niciodată atât de des pe cât mi-aș dori), mă bucur și de rânduiala conjugală lăsată de Dumnezeu. Metoda naturală îmi permite să mă bucur de această rânduială, atunci când există motive obiective pentru a amâna o sarcină. Nota bene: am deja doi copii, mai dorim să avem cel puțin unul, iar atitudinea noastră, dacă metoda naturală dă greș, este de deschidere către viață. Unde este problema? De ce s-ar putea supăra Dumnezeu pe mine, concret? Cu ce i-aș greși soției, sau ea mie, folosind metoda naturală pentru a descoperi perioadele de infertilitate? Sunt cu ea, sunt cu copiii, mă ocup de ei, îmi fac datoria stării de tată, soț și creștin. Îmi veți spune că lipsește să "las pe mama mea, pe soția mea, pe copii mei" și să-i urmez lui Christos? Să fac asta, concret? Unde să plec? Sau... cine vine cu mine, acum?

[Demetrius]

În prealabil postat de lore86

Nu cred cala asta se refera. Ptr ca daca acceptam explicatia in acest context inseamna ca femeia care nu e maritata dar cunoaste barbat, adica o desfranata e sfanta cu trupul si cu sufletul.Or varianta asta nu sta in picoare, nu credeti?

Femeia nemăritată, care a cunoscut bărbat, trebuie să se îngrijească să placă Domnului, indiferent ce ar fi făcut cândva; cum altcumva mai poate ea spera iertare de la Domnul?
Nu contează ce-ai fost, contează ce ești.

În prealabil postat de lore86

Cred ca mai degraba se refera la vaduve , care sunt femei dar totusi nemaritate, deoarece prin moarte au fost dezlegate de barbat.

In fine, ce importanta avea intrebarea?

Ție ți se pare că e dezlegată cu totul de bărbat? Mie nu.
Văduva e văduvă, nu e nemăritată; ei i se recomandă să rămână fidelă credinței celei dintâi, mai ales dacă are copii orfani de tată:
11. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite.
12. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi.(1Tim5,11-12)

De aceea se spune în VT că fratele celui decedat să intre la văduvă să-i facă acestuia urmaș.
Într-un loc se spune într-un fel, în alt loc altfel, de aceea fiecare caz e particular și se supune unei anumite recomandări(părerea mea).

Pentru mine miezul întrebarii are rostul aprofundării sensurilor exprimate în versete, acestea nefiind deloc relative, ci foarte profunde și cu atât mai importante.

P.S. Off-topic.