Reglarea naturala a conceptiei

În prealabil postat de andreicosmovici

Sunt cu ea, sunt cu copiii, mă ocup de ei, îmi fac datoria stării de tată, soț și creștin. Îmi veți spune că lipsește să "las pe mama mea, pe soția mea, pe copii mei" și să-i urmez lui Christos? Să fac asta, concret? Unde să plec? Sau... cine vine cu mine, acum?

Părintele Arsenie Boca îți dă un răspuns la această problemă:
"Şi zice Iisus: „Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarina pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu ia însutit – acum în vremea aceasta (de prigoniri) case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarină, iar în veacul care va să vină, viaţa veşnică”.
Aşa sunt şi alte locuri din Evanghelie pe care unii, însă, le tâlcuiesc în felul acesta: Vine cineva şi-mi spune: „Părinte, trebuie să-mi părăsesc soţul sau soţia, că vreau să urmez de acum pe Domnul!” – Dragă, tâlcuieşti pripit cuvintele acestea! Cuvintele acestea se potrivesc pentru alţii, pentru aceia care le-au lăsat înainte de a le lua, nu pentru dumneata. Dumneata te-ai legat de forma asta de viaţă prin căsătorie, dator eşti să te mântuieşti sub forma aceasta! Nu după ce te-ai fript în forma aceasta, fugi să scapi în cealaltă; e scăpare şi în căsătoria ta pe care poate că ai ticăloşit-o, însă rabdă aici până ce ţi se vor şterge păcatele de pe conştiinţă, găurile conştiinţei.
Cuvântul se potriveşte pentru cei ce le-au lăsat înainte de a le lua".

PS: la restul întrebărilor ți s-a răspuns...observ că tu îți cauți doar anumite răspunsuri pe care dorești să le auzi și în care deja te complaci.