Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Dalian]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar tot iudeii aveau şi un alt gest: îşi sfâşiau haina proprie. Aşa a făcut, de pildă, Caiafa.
Oare e o alternativă la palmă? Nu ştiu care era sensul acelui gest, poate mă lămuriţi careva, vă rog.

Eu am fost lamurit intrucatva de aici:

Ruperea hainelor era la evrei o manifestare de suferinţă dar şi un semn de smerire.
(Fac 37.29,34, 44.13, Num 14.6, 4 Regi 18.37, 19.1, 22.11, Isaia 36.12, Ier 1.30,36.24,41.5, 2 Cron 23.13, 34.27,Mat 26.65, Mc 14.63)

Punerea de cenuşă în cap şi îmbrăcarea în sac erau şi ele semne ale smeririi în faţa lui Dumnezeu.(Dan 9.3, Estera 4.1) şi uneori erau acompaniate de ruperea hainelor (Estera 4.1).

La auzul cuvintelor lui Iisus, Caiafa este cel care îşi rupe hainele, interpretându-le eronat ca reprezentând o hulă, ele fiind, de fapt, purul adevăr (Mat 26.65, Mc 14.63).

Sesizând formalismul şi ipocrizia unora care-şi rupeau hainele, prorocul Ioil spune: Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.(Ioil 2.13)

[sophia]

Imi plac mult postarile lui Iustin. Parca am fi frati (in credinta ma refer).
Are aceleasi chinuri ca si mine si de aceea il inteleg bine.

Referitor la greutatea sau chiar imposibilitatea de a percepe (corect) ceea ce se intampla la slujba pot sa spun si eu multe.
Cineva a spus aici pe fir un lucru intelept: ca trebuie sa ai linistea de a le trai si percepe.
S-ar putea ca din cauza grijilor si problemelor lumesti sa nu avem aceasta putere. S-ar putea ca din cauza acestora sa nu ne putem relaxa sufleteste si sa nu avem linistea respectiva si nu ni se intampla numai noua, ci si celor din jur.

Discutii ca nu se canta asa cum trebuie dupa carte, ca unul sau altul se foieste, ca se fac observatii, ca nu ai loc (destul), ca mai face si parintele observatii, ca tipa copiii, ca suna celulare, ca se "bat" unii cu altii cine sa citeasca si ce, ca vine tavita si se scotocesc toti dupa bani facand galagie si tulbura cantarile (la strana), etc. Multe, si in timpul si in afara slujbei.

Si asa se duce linistea noastra necesara slujbei si rugaciunii.

Legat de Taine - eu nu am nimic cu ele. Nu le vad ca se opun Bibliei. le vad pur si simplu ca pe slujbe speciale. Nu inteleg denumirea.
Mi se pare ca la catolici se cheama altfel, dar nu mai stiu cum si poate ca e o denumire mai corecta.
Taina inseamna in romaneste "secret", sa nu le stii, sa nu le afli.
Ah, am gasit - la catolici se numesc sacramente.

Cred ca Iustin a vrut sa spuna poate "Traditie". Nu stiu.
In ortodoxie (nu stiu la celelalte confesiuni) se pune mult accent pe Traditie, care nu este cunoscuta, pentru ca in mare parte nu este scrisa.
In ortodoxie se lucreaza cu Noul Testament, cu Traditia si cu cele "de la bunica citire" (alea legate de cum se face aia si aia in biserica, la diversele slujbe, canoane suprainterpretate si gresit preluate, la traditiile populare etc.)
Procentele va las pe voi sa le evaluati.

Si mie imi lipsesc cele mentionate de el. Imi lipseste omul. Care trebuie ajutat in biserica si de catre preoti sa inteleag si sa patrunda si slujbe, si scripturi si traditii.
Daca te duci si repeti mecanic niste cantari si rugaciuni asculti o predica uneori superba, dar alteori total ciudata si nu ai cu cine/cum s-o discuti, nu poti sa pui intrebari sa te lamruesti, pleci de la biserica mai rau decat te-ai dus.
Si asta nu este ortodoxie.

Si eu simt cumva credinta si ma stradui s-o aplic asa cum trebuie si iubesc pe Domnul, pe Maica Sa, pe sfinti etc., dar asa cum pot eu, dupa puterile mele, dar se pare ca e prea putin si simt presiunea ceea de cerinta prea multa.
Sunt convinsa ca fiecare om are un punct, un nivel undeva, de la care incepe neputinta si este "prea mult".

Pana si dsicutia asta rautacioasa cel mai adesea legata de confesiuni mie mi se pare prea mult. Mereu ne preocupa lucruri care nu au depins de oamenii obisnuit, nu le-a cerut nici Mihnea nici Cezar, nici eu. Unii au facut candva o prostie, mai ales fata de Dumnezeu si de atunci tot platesc altii care n-au nici o vina: Mihnea, Cezar, Francisc, Piere, Johann si cum ii mai cheama pe alti oameni.

În prealabil postat de sophia

Imi plac mult postarile lui Iustin. Parca am fi frati (in credinta ma refer).
Are aceleasi chinuri ca si mine si de aceea il inteleg bine.

Referitor la greutatea sau chiar imposibilitatea de a percepe (corect) ceea ce se intampla la slujba pot sa spun si eu multe.
Cineva a spus aici pe fir un lucru intelept: ca trebuie sa ai linistea de a le trai si percepe.
S-ar putea ca din cauza grijilor si problemelor lumesti sa nu avem aceasta putere. S-ar putea ca din cauza acestora sa nu ne putem relaxa sufleteste si sa nu avem linistea respectiva si nu ni se intampla numai noua, ci si celor din jur.

Discutii ca nu se canta asa cum trebuie dupa carte, ca unul sau altul se foieste, ca se fac observatii, ca nu ai loc (destul), ca mai face si parintele observatii, ca tipa copiii, ca suna celulare, ca se "bat" unii cu altii cine sa citeasca si ce, ca vine tavita si se scotocesc toti dupa bani facand galagie si tulbura cantarile (la strana), etc. Multe, si in timpul si in afara slujbei.

Si asa se duce linistea noastra necesara slujbei si rugaciunii.

Legat de Taine - eu nu am nimic cu ele. Nu le vad ca se opun Bibliei. le vad pur si simplu ca pe slujbe speciale. Nu inteleg denumirea.
Mi se pare ca la catolici se cheama altfel, dar nu mai stiu cum si poate ca e o denumire mai corecta.
Taina inseamna in romaneste "secret", sa nu le stii, sa nu le afli.
Ah, am gasit - la catolici se numesc sacramente.

Cred ca Iustin a vrut sa spuna poate "Traditie". Nu stiu.
In ortodoxie (nu stiu la celelalte confesiuni) se pune mult accent pe Traditie, care nu este cunoscuta, pentru ca in mare parte nu este scrisa.
In ortodoxie se lucreaza cu Noul Testament, cu Traditia si cu cele "de la bunica citire" (alea legate de cum se face aia si aia in biserica, la diversele slujbe, canoane suprainterpretate si gresit preluate, la traditiile populare etc.)
Procentele va las pe voi sa le evaluati.

Si mie imi lipsesc cele mentionate de el. Imi lipseste omul. Care trebuie ajutat in biserica si de catre preoti sa inteleag si sa patrunda si slujbe, si scripturi si traditii.
Daca te duci si repeti mecanic niste cantari si rugaciuni asculti o predica uneori superba, dar alteori total ciudata si nu ai cu cine/cum s-o discuti, nu poti sa pui intrebari sa te lamruesti, pleci de la biserica mai rau decat te-ai dus.
Si asta nu este ortodoxie.

Si eu simt cumva credinta si ma stradui s-o aplic asa cum trebuie si iubesc pe Domnul, pe Maica Sa, pe sfinti etc., dar asa cum pot eu, dupa puterile mele, dar se pare ca e prea putin si simt presiunea ceea de cerinta prea multa.
Sunt convinsa ca fiecare om are un punct, un nivel undeva, de la care incepe neputinta si este "prea mult".

Pana si dsicutia asta rautacioasa cel mai adesea legata de confesiuni mie mi se pare prea mult. Mereu ne preocupa lucruri care nu au depins de oamenii obisnuit, nu le-a cerut nici Mihnea nici Cezar, nici eu. Unii au facut candva o prostie, mai ales fata de Dumnezeu si de atunci tot platesc altii care n-au nici o vina: Mihnea, Cezar, Francisc, Piere, Johann si cum ii mai cheama pe alti oameni.

Ehei, sora Sophia, daca Sf. Chiril Lucaris ar fi reusit reforma BO in secolul XVII, astazi ar fi fost recunoscuta panortodox importanta covarsitoare, chiar primatul, rugaciunii individuale asupra celei in/din comunitate. Dar de, era mai importanta aglutinarea maselor sub ochiul atent al sacerdotului. Ca sa nu piarda controlul puterii, ca de, protestantii e rai si e de la draci.

Faza cu palmuirea de catre arhiereu e alta reminiscenta superstitioasa tribala, de origine iudaica. Cu ce este sacerdotul mai presus de alti semeni?
"Sa nu suparam samanul, frate, ca nu mai avem noroc la vanatoare".

[catalin2]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Ehei, sora Sophia, daca Sf. Chiril Lucaris ar fi reusit reforma BO in secolul XVII, astazi ar fi fost recunoscuta panortodox importanta covarsitoare, chiar primatul, rugaciunii individuale asupra celei in/din comunitate. Dar de, era mai importanta aglutinarea maselor sub ochiul atent al sacerdotului. Ca sa nu piarda controlul puterii, ca de, protestantii e rai si e de la draci.

1. Aproape sigur Patriarhul Lucaris nu a avut nicio treaba cu acea marturisire de credinta. Daca iti amintesti exista Evanghelii dupa Maria Magdalena, sf. Petru, Iuda, etc., care nu au legatura cu respectivii, dar cei ce le-au facut au pus acele nume ca sa le dea autoritate. Despre Sf. Chiril: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...is-141846.html
Citez: " Se crede cu tarie ca Sfantul Chiril nu a compus aceasta marturisire, ci calvinii au pus-o pe seama lui, pentru renumele sau de mare teolog al Bisericii. Sfantul Chiril a negat in mod repetat orice legatura cu aceasta scriere si a marturisit dreapta credinta ortodoxa pana la moartea sa."
2. Oricum nu se intampla sa dainuiasca erezii in Biserica, tu nu ai inteles de ce Biserica este infailibila (si ma refer doar la Biserica, nu la alte culte desprinse din ea, inclusiv catolic). De ce nu a fost o intamplare ca nu a castigat Arie sau alti eretici. Iisus este Capul Bisericii in mod efectiv, nu doar onorific. Te lasi influentat de scrierile unor autori protestanti, pe care noi nici nu-i bagam in seama, ca spun ce convine cultului lor si dogmelor lor.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Adesea, când se face referire la palma sfântului Nicolae, se pierde din vedere că el era arhiereu, iar acesta, conform legii lui Moise (dacă îmi aduc bine aminte) avea datoria sau era îndreptățit să-l lovească peste gură pe cel ce ar fi hulit. Așa se explică și palma pe care sluga arhiereului i-a dat-o lui Hristos, Care hulise, conform părerii lor.
Dar de Hristos nu ni se spune că ar fi pălmuit pe cineva.

Dimpotriva, chiar sfintii apuseni (sf. Ambrozie, etc.) condamna orice pedeapsa fizica aplicata ereticilor (nu doar omorarea). Doar catolicii au readus legea veche, formand Inchizitia. Contrastul e si mai mare, Sfantul Nicolae fiind considerat unul dintre cei mai blanzi sfinti. Dar a avut o asa mare repulsie fata de hulele lui Arie ca i-a tras o palma. Stim ca a fost intemnitat de imparat, dar Domnul l-a eliberat printr-o minune. Multor credinciosi din zilele noastre li se pare ceva neimportant, dar stim ca sfintii nu puteau suporta ereziile, considerandu-le cele mai mari pacate. Asta fara sa ii urasca pe cei ce le spuneau, desi ii mustrau. E ceva nefiresc sa ne gandim ca sfintii urau pe cineva, chiar daca ii mustrau aspru.

În prealabil postat de CristianR

Dar de Hristos nu ni se spune că ar fi pălmuit pe cineva.

Totusi, ni se spune ca a folosit biciul. Dar mustra aspru, ceea ce e mai dureros decat o palma. La fel, stim ca Iisus nu doar ca nu-i ura, dar chiar ii iubea si pe cei pe care ii mustra. Ii iubea si pe farisei si chiar si pe Iuda.
P.S. In concluzie, cel ce mustra nu trebuie sa si dispretuiasca, ca e un pacat.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Imi plac mult postarile lui Iustin. Parca am fi frati (in credinta ma refer).
Are aceleasi chinuri ca si mine si de aceea il inteleg bine.

Daca ai observat ateii se simt pe aceeasi lungime de unda cu alti atei, protestantii cu protestantii, ortodocsii cu ortodocsii. E firesc ca fiecare sa inteleaga ceea ce crede si el, sa se simta atras doar de aceleasi idei.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Dalian

Eu am fost lamurit intrucatva de aici:

Ruperea hainelor era la evrei o manifestare de suferinţă dar şi un semn de smerire.
(Fac 37.29,34, 44.13, Num 14.6, 4 Regi 18.37, 19.1, 22.11, Isaia 36.12, Ier 1.30,36.24,41.5, 2 Cron 23.13, 34.27,Mat 26.65, Mc 14.63)

Punerea de cenuşă în cap şi îmbrăcarea în sac erau şi ele semne ale smeririi în faţa lui Dumnezeu.(Dan 9.3, Estera 4.1) şi uneori erau acompaniate de ruperea hainelor (Estera 4.1).

La auzul cuvintelor lui Iisus, Caiafa este cel care îşi rupe hainele, interpretându-le eronat ca reprezentând o hulă, ele fiind, de fapt, purul adevăr (Mat 26.65, Mc 14.63).

Sesizând formalismul şi ipocrizia unora care-şi rupeau hainele, prorocul Ioil spune: Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.(Ioil 2.13)

Mulţumesc mult, frate, să fii binecuvântat!

[iustin10]

În prealabil postat de Dalian

Nu sunt doua Biserici, Iustin.
Inventia asta cu „doua biserici” sau chiar mai rau „doua biserici surori” este o trapa in care cad crestinii.

Hristos nu are doua mirese. Este o SINGURA Biserica.

In ciuda pretentiilor ei necuviincioase, secta papistaseasca nu este Biserica, macar ca incearca sa se imbrace ca o mireasa.
Rochia ei de mireasa este neagra si patata cu noroi si sange.

Daca ai fi tata si ai avea 2 fii, si unul te ar renega si ar fugi in lume, iar altul ar ramane cu tine si ti-ar tot repeta :'doar eu sunt fiul tau,celalalt e un strain ca te-a parasit' , tu ca tata ce ai zice? Ai merge oare pe mina fiului 'ascultator' ? Nu ai incerca sa il temperezi putin, sa ii spui ca in sufletul tau de tata ambii copii raman importanti pentru tine? Sunt sigur ca ti-ai aduce aminte de cand erau amandoi frati intr-o aceiasi familie , si sa nu accepti atitudinea de respingere a unuia dintre ei .
Inteleg sa respingi dogma ,sa ii arati greselile. Dar tu respingi omul. Ne crezi pe ceilalti incapabili sa ne aparam singuri de invatatura catolica,ca si cum nu am avea discernamint.
As prefera sa spui unde sunt invataturile papistase ale lui Mihnea in dialogul avut , iar daca nu le gasesti,sa recunosti ca ai gresit. E adevarat ,a folosit cuvantul spirit , a spus uneori cum e la ei,dar mai mult de atat nu a facut, nu a negat invatatura ortodoxa .Dimpotriva ,a lamurit-o destul de bine . Judeca omul dupa fapte iar nu dupa fatza lui.
Cum crezi ca as fi ascultat de el,daca as fi vazut ca neaga aceasta invatatura,tocmai eu,care caut sa inteleg ortodoxia? Crezi ca eu nu cunosc diferentele catolicismului si nu l-as fi taxat imediat(cu argumente) , daca incerca sa promoveze altfel de invataturi ?
Caci nu e greu sa argumentezi , e sufficient sa faci copy-paste din cartea de dogmatica,si sa lasi dogmele sa se bata intre ele . Mai greu insa e sa construiesti ceva,sa raspunzi cuiva care are nevoie de raspunsuri..

În prealabil postat de Dalian

Nu sunt doua Biserici, Iustin.
Inventia asta cu „doua biserici” sau chiar mai rau „doua biserici surori” este o trapa in care cad crestinii.

Hristos nu are doua mirese. Este o SINGURA Biserica.

In ciuda pretentiilor ei necuviincioase, secta papistaseasca nu este Biserica, macar ca incearca sa se imbrace ca o mireasa.
Rochia ei de mireasa este neagra si patata cu noroi si sange.

Ofofof

Nu ajungeau in lume conflictele inter-religioase. Ne trebuie si conflicte intra-religioase...

Eu am mai zis, cand lumea o sa treaca peste forma, si o sa vada esenta religiilor, atunci o sa avem o lume mult mai buna.