Capodoperele din curtea Bisericii

[Mihailc]

Vă sunt recunoscător pentru gândurile exprimate aici, cred că toate au substanţă.

O jerfă cât toate zilele ar fi situaţia în care, măcar noi ăştia care ne autonumim creştini, am reuşi să ne crucificăm fixurile. Evident, identificându-le ca atare mai întâi.

Există momentul de iubire jerfelnică în film, unul de mare adâncime duhovnicească, un fel de străpungere a carapacei aparenţelor cu văzul inimii în care şi-a făcut sălaş o lumină din afara lumii.

Însă prefer să nu vorbesc eu primul despre acel moment.

Tot cautind, am gasit mai multe momente... Un sirag de jertfe de la un capat la altul al filmului...:) Discrete, toate, abia sugerate.