Luarea mesei in familie - o comoara uitata.

[eu-cristina83]

În prealabil postat de windorin

Sa nu luam in ras lucrurile pe care parintii nostri le considerau si le simteau sfinte.

Este o diferenta intre masa la tara si cea la oras, insa esentialul este acelasi: dragostea fiecaruia fata de ceilalti din casa se masoara in clipele petrecute impreuna, iar masa, care nu poate fi ocolita, este un moment deosebit de important spre aceasta. Oriunde ar exista familia, masa este aceeasi, ca moment al intalnirii, al vederii si al bucuriei reciproce.

Luarea mesei impreuna este un fel de coloana vertebrala a familiei. Sunt curios ce duh are acea familie in care toti considera ca este absolut normal ca fiecare sa ia masa singur, sa stea in coltul lui singur, si altele asemenea. Personal, masa de pranz si cea de seara o iau impreuna cu toti cei din casa. Cea de dimineata, atunci cand nu este sarita, implica ore diferite de trezire si altele asemenea.

Sa nu mai spun de rugaciunea (cel putin facerea Sfintei Cruci) din'nainte si de dupa masa.
Ce sa mai, masa in familie este o rugaciune si o slava adusa lui Dumnezeu.

Mare dreptate ai in cele afirmate, dar din pacate multi nu pot intelege deoarece nu au o familie in adevaratul sens al cuvantului. Sau poate o au, dar nu stiu sa pretuiasca acele clipe. In timp ce unii viseaza sa aiba o familie fericita, cu multi copii, cu luatul mesei impreuna, plimbari in parc si facutul unei prajituri in timpul liber pt. cei dragi, altii dau cu piciorul, sau mai rau, iau in ras aceste momente de neuitat.