Inselatoriile dnei E.G. White-Minciuna Alba

[ciprian77]

[SIZE=+1]Din timpul apostolilor pâna la imparatul roman Constantin cel Mare, crestinii au serbat Sabatul (sâmbata) ca zi sfânta, in timp ce duminica (prima zi a saptamânii) era privita doar ca o zi de lucru. In anul 321 d.C. Constantin cel Mare a emis o decizie care impunea odihna in prima zi a saptamânii (dumineca) in toate localitatile si orasele, in timp ce oamenilor de la tara li se permitea sa lucreze totusi pamântul. In anul 538 d.C. Conciliul de la Orleans a indepartat si aceasta derogare, impunând dumineca ca zi libera, in timp ce sâmbata devenea o zi de lucru oarecare.
In tot cursul timpului a existat tendinta de a se face diferentierea de ceea ce era evreiesc. Pentru crestinism a fost un proces treptat de trecere de la sâmbata la duminica. Evreii tineau si tin si acum Sabatul sâmbata. Isus a tinut sâmbata si ucenicii sai au tinut sâmbata. Biblia nu vorbeste despre vreo schimbare a zilei de odihna ordonata de Isus. Crestinii au inceput sa foloseasca si duminica ca zi de odihna pentru a aminti de invierea lui Isus (desi nu este vreo indicatie expresa in Biblie). Asa ca au inceput sa tina si sâmbata si duminica. Romanii ii prigoneau pe evrei. Crestinismul se raspândise in tot Imperiul Roman. Unii dintre crestini, ca sa nu fie confundati cu evreii, au preferat sa tina duminica. Acest proces a durat cam vreo 2-3 secole. Probabil ca imparatul Constantin cel Mare a avut in vedere si acest lucru. Dar motivul principal a fost ca sa uneasca pe necrestini si crestini, si apoi sa foloseasca aceasta pentru a-si atinge scopurile politice. Necrestinii au fost crestinati in masa. Ziua Soarelui (Sol Invictus, duminica la necrestini) a fost elementul de legatura. Dar, de-a lungul istoriei au fost mereu crestini care au pastrat Sabatul zilei a saptea.
Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321 cu privire la ziua de odihna suna astfel: "Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Sol invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea grâului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta câstigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". Originalul latin al acestui text se gaseste in Codex Justiniani.[/SIZE]