Ecumenismul si consecintele acestuia

[Noesisaa]

Pai da, dar, unui crestin cu adevarat -- ce poate sa fie chin mai mare decat despartirea de Dumnezeu? Inca mai concret, am citit undeva, dar nu mai tin minte cine a scris, iadul inseamna lipsa iubirii lui Dumnezeu. Iti dai seama ce inseamna sa fii mort si sa traiesti intr-o raceala spirituala eterna?? Gandeste-te, chiar viu fiind, cum te-ai simti daca nimeni, dar nimeni in lumea asta nu te-ar iubi. Nu cred ca poate sa existe pedeapsa mai mare si suferinta mai mare decat asa ceva. De ce ti se pare ca smoala fierbinte si furcile ar fi pedepse mai crunte si mai reale decat lipsa dragostei lui Dumnezeu? Fiindca sunt mai usor de imaginat?

Si la drept vorbind: dat fiind ca dupa moarte nu mai avem trupuri, cum o sa fie focul dureros? Sau smoala? Sau cam ce tortura fizica ar putea sa atinga materia spirituala? Ceea ce inseamna ca si pedeapsa trebuie sa fie de natura spirituala...

Ca sunt prea stresante -- cred ca parintele vroia sa spuna ca sunt prea stresante in sensul ca stresul cauzat de ele nu este lucrator. Cand te temi de flacarile iadului iti e greu sa te gandesti la dragostea nemarginita a lui Dumnezeu si cum sa o obtii. Sau mai este pericolul ca sa nu se ia in serios durerea care intr-adevar exista in iad, vezi rationamentul meu de mai sus: daca sufletele sunt materie spirituala, cum o sa fie afectate de padepse care au nevoie de o materie fizica ca sa fie simtite ---> inseamna ca nu este adevarat.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Noesisaa

Si la drept vorbind: dat fiind ca dupa moarte nu mai avem trupuri, cum o sa fie focul dureros? Sau smoala? Sau cam ce tortura fizica ar putea sa atinga materia spirituala? Ceea ce inseamna ca si pedeapsa trebuie sa fie de natura spirituala...

La Judecata de Apoi si sufletele pacatosilor primesc trupurile inapoi ca pedeapsa sa fie deplina, si in spirit si in trup. Nu avem nici un motiv sa ne indoim de aceasta.

[Fani71]

Este adevarat ca vom invia.
Insa trupurile de dupa inviere nu vor fi ca cele de acum, sf. Pavel vorbeste de 'trup duhovnicesc'.
Tot asa cum se sune in Evanghelie ca nu ne vom mai insura si marita, deci nu vom mai avea acelasi fel de viata in trup ca acum, nu este vorba despre suferinta fizica in sensul actual in iad. Este o suferinta globala, a persoanei inviate.
Sau poate s-ar putea zice ca 'departarea de Dumnezeu' o vor simti cei 'din' iad si cu trupul inviat, pentru ca trupul va fi asa cum l-a vrut Dumnezeu, unit cu sufletul si prin el se va putea cunoaste Dumnezeu 'in' rai, (sau experimenta absenta lui, 'in' iad), asa cum se vede acum prin Euharistie (ne impartasim cu Hristos si fizic).

[orthodoxia.i.thanatos]

Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. (Matei 5:22)

Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului. (Matei 18:9)

Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins. (Marcu 9:43)

Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins. (Marcu 9:45)

Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului. (Marcu 9:47)

Citat din Pelerinul rus, Editura Bunavestire, Bacau, 2001, p.98:

,,Uite, am aici o carte pe care o socot tovarasul meu de drum. Se numeste Agapia sau Mantuirea pacatosilor. In ea se afla descrise multe intamplari minunate.''

[Fani71]

În prealabil postat de antoniap

Citat din Pelerinul rus, Editura Bunavestire, Bacau, 2001, p.98:

,,Uite, am aici o carte pe care o socot tovarasul meu de drum. Se numeste Agapia sau Mantuirea pacatosilor. In ea se afla descrise multe intamplari minunate.''

Aaaa! Pai nu este vorba de Filocalia? Numita in slavona dragostea (agapia or fi tradus pe romaneste?) de virtuti.
Nu am cartea pe romaneste. Multumesc in orice caz.
Pelerinul rus din cate imi amintesc eu nu avea decat doua carti la el: Biblia si Filocalia. Parca nici Biblia. Vorbeste pelerinul aici sau altcineva?

Thanatos, ce vrei sa demonstrezi cu aceste citate? Ca cei din iad sunt chiar arsi de un foc material? Si ca ar trebui chiar sa ne scoatem un ochi la propriu daca ne fug ochii unde nu trebuie?

In Pelerinul rus un alt personaj care citea cu entuziasm cartea Mantuirea pacatosilor o recomanda si povesteste o intamplare din aceasta carte care, pentru ca e scrisa de Agapie Criteanul, unii o numeau ,,Agapia".

Orthodoxia.i.thanatos cred ca a argumentat prin citate ca Iisus a folosit expresii ca ,,gheena focului", ,,focul cel nestins'' si nu cred ca acestea erau niste metafore care sa simbolizeze altceva. Prin urmare, nu mi se pare corect sa ne ascundem dupa deget si sa infiintam noi un iad mai putin infiorator decat ni-l prezinta Mantuitorul.

Chiar si in ,,Pelerinul rus'' este ilustrata o istorioara cu un pacatos care s-a pocait in urma unui vis mai ciudat. Personajul respectiv nu numai ca a visat ca a fost lovit, dar s-a si trezit plin de sange.

Fani71, chiar daca nu esti de acord cu mine, eu iti multumesc ca, datorita tie, am recitit cateva pagini din Pelerinul rus, care mi-au umplut sufletul de bucurie. O zi buna!

[Fani71]

În prealabil postat de antoniap

In Pelerinul rus un alt personaj care citea cu entuziasm cartea Mantuirea pacatosilor o recomanda si povesteste o intamplare din aceasta carte care, pentru ca e scrisa de Agapie Criteanul, unii o numeau ,,Agapia".

Orthodoxia.i.thanatos cred ca a argumentat prin citate ca Iisus a folosit expresii ca ,,gheena focului", ,,focul cel nestins'' si nu cred ca acestea erau niste metafore care sa simbolizeze altceva. Prin urmare, nu mi se pare corect sa ne ascundem dupa deget si sa infiintam noi un iad mai putin infiorator decat ni-l prezinta Mantuitorul.

Chiar si in ,,Pelerinul rus'' este ilustrata o istorioara cu un pacatos care s-a pocait in urma unui vis mai ciudat. Personajul respectiv nu numai ca a visat ca a fost lovit, dar s-a si trezit plin de sange.

Fani71, chiar daca nu esti de acord cu mine, eu iti multumesc ca, datorita tie, am recitit cateva pagini din Pelerinul rus, care mi-au umplut sufletul de bucurie. O zi buna!

Multumesc, Antonia. Si eu iubesc mult cartea asta.
Eu raman la ideea ca iadul este destul de infiorator daca il intelegem ca departarea lui Dumnezeu.
Focul gheenei este nu o metafora, ci un simbol. Simbolul se impartaseste din realitatea pe care o comunica. Adica focul ca materie care arde (distruge, chinuie) are o legatura intrinseca si cu iadul ca despartire de Dumnezeu. A intelege chinurile iadului ca fiind pur si simplu un foc material este o lectura reductoare a textelor biblice.
Sfantul Isaac Sirul spune ca cei ce mor ajung toti in prezenta lui Dumnezeu, care pentru cei care il iubesc este lumina, ii umople de bucurie si cunoastere, iar pentru cei care il urasc este foc care ii arde.

[orthodoxia.i.thanatos]

Noul Om Sovietic
(Traducere din The Orthodox Christian Witness din 3/16 iunie 1996)

Ce au in comun Sinclair Lewis, Ernest Hemingway, Dorothy Parker, Lillian Hellman, Dashiell Hammett, Sidney si Beatrice Webb, Harold Laski, George Bernard Shaw, Pablo Picasso si Franklin Delano Roosevelt? Cel putin un lucru sigur ar fi ca au fost incredintati ca “experimentul sovietic” a oferit o mare speranta pentru mai binele omenirii. Au crezut, in mod naiv sau nu ca natura umana putea fi schimbata prin acel experiment si ca se putea fauri un om nou, si de aceea au ajutat sau promovat comunismul pe masura ce se dezvolta in Rusia sovietica. Daca astazi auzim mai putin vorbindu-se despre comunism in mod favorabil, credinta ca un oarecare nou sistem de guvernamint ar putea crea un alt tip de fiinta umana este departe de a fi moarta. In Statele Unite si in democratiile din Vestul Europei acest deziderat atrage multa gindire politica (atit de la dreapta, cit si de la stinga spectrului politic). Realitatea este ca astazi foarte multi oameni, chiar daca nu admit in mod deschis, cred ca crestinismul a esuat, ceea ce-i determina sa imbratiseze diferite forme de sisteme politice pentru a crea un nou individ cu scopul de a depasi egoismul umanitatii noastre decazute.

Odata cu prabusirea comunismului in Rusia ni se deschide posibilitatea de a arunca o privire asupra acestui “mare experiment” si sa intelegem ce fel de “om nou” a incercat sa creeze. A fost acest “om nou” ceva ce ne-am fi dorit sa fim sau a fost acel asa zis “om nou” in realitatea mult mai aproape de “vechiul om” pe care Domnul nostru Isus Cristos a venit sa-l mintuiasca? Rezultatele apar foarte clare: experimentul sovietic a fost un esec care a condus la moarte si mizerie umana aproape de neinmaginat, la poluarea mediului, la risipa economica si la lipsa generala de speranta si incredere. De asemenea, devine in sfirsit clar ca acest “experiment” nu s-a limitat numai la a concura cu crestinismul pentru a cistiga inimile si mintile oamenilor, ci a insemnat si infiltrarea si subminarea Bisericii Ortodoxe Ruse si a altor organizatii religioase in Rusia, dar si in alte parti ale lumii. De fapt, ideea conform careia conducerea politica si nu Domnul nostru Isus Cristos este ceea ce mintuieste omenirea s-a raspindit aproape in toate organizatiile religioase din Vestul Europei si America. Dar probabil ar fi prea mult si ar creea suspiciune sa spunem ca Biserica a fost persecutata din afara si corupta din interior de comunism. Din fericire pentru noi a aparut in ultima vreme evidenta de netagaduit in legatura cu ce s-a intimplat cu Biserica Ortodoxa Rusa, de unde putem intelege care au fost tiparele care s-au folosit in impunerea acestei ideologii seculare pentru a submina crestinismul in Rusia.

Intr-o carte recenta, “Turnul Secretelor”, scrisa de Victor Sheymov gasim referiri tulburatoare despre cum arata in realitate acest “om nou”. Victor Sheymov s-a nascut la Moscova in 1946. A absolvit Universitatea Tehnica din Moscova dupa care a lucrat pentru programul de aparare spatiala. Mai tirziu a intrat in KGB unde a avut o cariera deosebita, avansind patru grade in doar cinci ani devenind maior in 1978. A fost insarcinat cu modernizarea sistemului de comunicatii de securitate, dar a dezertat refugiindu-se in Vest in 1980. Pozitia detinuta in KGB i-a asigurat o intelegere aparte a realitatii experimentului sovietic, ceea ce a condus in cele din urma la deziluzionarea sa cu privire la statul sovietic si ideologia acestuia.

Sheymov descrie componentele variate ale KGB-ului intre care include si “Directia a 5-a” responsabila pentru reprimarea nemultumirilor ideologice, conducerea Bisericii Ortodoxe Sovietice si pregatirea bazei pentru promovarea unei imagini favorabile cu privire la situatia si politica tarii.

Una dintre sarcinile detinute de Sheymov a fost si recrutarea agentilor pentru “Biserica Ortodoxa Sovietica”, asa cum el o numeste.

Recrutarea pentru biserica a fost rezultatul penetrarii KGB-ului in Biserica Ortodoxa Sovietica. Procesul a inceput cu ani inainte cind KGB-ul recruta agenti si informatori dintre personalul clerului sovietic. Programul s-a dezvoltat insa pina in punctul in care ofiteri KGB cu norma intreaga au fost plasati in pozitii cheie in biserica imediat dupa absolvirea Academiei Spirituale din Zagorsk-ul istoric asigurindu-li-se cariere uluitoare. Daca candidatii obisnuiti trebuiau sa treaca examene de admitere riguroase, KGB-ul isi avea numarul rezervat de locuri la Academia Spirituala.

Personalul KGB dedicat si comitetele de partid ale KGB-ului cautau candidati pentru numarul de locuri rezervat de KGB la Academia Spirituala printre ofiterii tineri ai KGB-ului. Acesti candidati trebuiau sa satisfaca anumite criterii:

• Sa fie membri (sau candidati – candidatura insemnind anul universal de proba) de Partid.
• Sa fie voluntari pentru serviciul in Biserica
• Sa fie ofiteri
• Sa fie necasatoriti

Candidatilor care indeplineau aceste criterii li se faceau propuneri in mod individual, iar oferta trebuia sa fie tratata cu sensitivitate. Daca raspunsul primit era “nu”, orice referire la subiect inceta si refuzul nu trebuia sa se reflecte in nici un fel asupra carierei ofiterului.

Renumitul cercetator John Dunlop in problema ruseasca confirma mai departe gradul in care Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-o unealta a statului sovietic.

"Cu siguranta putini vor nega astazi ca inainte de esecul loviturii de stat din august 1991 Biserica Ortodoxa Rusa era strins controlata si atent urmarita. Konstantin Kharchev, presedintele Consiliului pentru Afacerile Religioase, de la sfirsitul lui 1984 si pina la inceputul lui 1989 marturiseste ca Biserica Rusa a fost intr-adevar controlata in mod riguros de catre Comitetul Central al Partidului Comunist (in special de departamentul ideologic al acestuia) si de catre KGB."

La inceputul lui 1992, A. Shushpanov, un fost agent KGB a dat un interviu in publicatia pro-democratie de larga circulatie “Argumenti i Fakty” in care a descris in detaliu munca sa ca operativ al politiei secrete in cadrul Departamentului pentru Afacerile Eclesiastice Externe ale Patriarhiei Moscovei.

Shushpanov confirma ca majoritatea indivizilor care lucrau in acel departament erau agenti apartinind fie KGB-ului moscovit, fie celui unional. De asemenea exista si o pozitie cu norma intreaga apartinind oficial rezidentului KGB sau sefului de obiectiv si localizat in cadrul departamentului. Rapoartele obligatorii privind contactele cu vizitatorii straini se inminau in 5 exemplare: o copie pentru presedintele departamentului, o alta pentru Consiliul Afacerilor Religioase (in mare, tot o filiala a KGB-ului), iar 3 copii mergeau direct la KGB.

Citind toate acestea am fi tentati sa ne intrebam: acceptind ca sub comunisti Biserica Ortodoxa Rusa a fost transformata intr-un instrument al Partidului Comunist, fapt fara precedent in istoria razboiului lumii seculare impotriva Bisericii Crestine, cind comunismul s-a prabusit in Rusia s-a schimbat oare ceva?

[orthodoxia.i.thanatos]

Noul Om Sovietic
(Traducere din The Orthodox Christian Witness din 3/16 iunie 1996)

...

Din pacate intrebarea are si astazi relevanta. In primul rind dupa cum John Dunlop observa “majoritatea covirsitoare a celor 119 episcopi ai Patriarhiei Moscovei au fost consacrati la episcopie inainte de august 1991 (data cind orinduirea comunista a incetat oficial in Rusia). Aceasta indica ca fiecare dintre acesti episcopi a fost atent verificat si apoi pus in functie de care aparatele ideologice ale Partidului Comunist si de catre KGB.” Dunlop scrie mai departe:

“Materialele dezgropate din arhivele KGB-ului arata ca 4 dintre cei 6 membri permanenti actuali ai Sfintului Sinod al Patriarhiei Moscovei sint, sau au fost pina decurind agenti KGB: Patriarhul Alexei II (cu numele de agent “Drozdov”), Mitropolitul Juvenali de Krutitsy (“Adament”), Mitropolitul Kiril de Smolensk (“Mikhailov”) si Mitropolitul Filaret al Minskului (“Ostrovski”). Seful Departamentului Publicatiilor Patriarhale, Mitropolitul Pitirim de Volokolamsk (“Abbat”) a fost si el desconspirat ca agent. Trebuie subliniat ca un “agent” al fostului KGB insemna cu mult mai mult decit un “informator” pentru ca el, sau ea, era un operativ activ al Comitetului pentru Securitatea Statului (KGB), in fapt un ofiter in civil al acelei organizatii.”

De aici putem in mod rational concluziona ca una dintre partile componente ale Uniunii Sovietice care a supravietuit intacta caderii comunismului a fost conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse. In timp ce numerosi sefi de comitet de Partid si conducatori ai institutiilor sovietice au fost inlocuiti dupa caderea Uniunii Sovietice, conducerea Bisericii a ramas neatinsa. Cit de tragic poate fi sa vezi ca toti acei oameni pusi in functii de Partidul Comunist, al carui scop a fost distrugerea Bisericii Crestine au ramas in pozitii si chiar au capatat chiar si mai multa putere si influenta in Rusia de astazi, pentru ca ii vedem prezentati in mod proeminent in media ruseasca, ocupind pozitii in Duma, intilnindu-se cu presedintele Rusiei, beneficiind de cu mult mai mult respect decit au avut parte inainte. Crestinii ortodocsi trebuie sa fie foarte atenti sa nu fie inselati de faptul ca acesti oameni poarta haine de episcopi ortodocsi, titluri onorabile si stravechi si ocupa tronurile Sfintilor Bisericii. Acestia au fost numiti de catre comunisti pentru a le servi interesele, au fost agenti ai KGB-ului si sint in cel mai bun caz niste carieristi care s-ar vinde oricind KGB-ului pentru a avansa sau pentru o slujba sigura, iar in cel mai rau caz sint ateisti convinsi care au vazut in Biserica doar ca o organizatie de subminat. Acestia sint exemple de “oameni noi” construiti de comunism – acela al unui om fara sens moral si valori, si nu sint in nici un caz “oamenii noi” pe care Domnul nostru Isus Cristos vrea sa-i formeze prin Biserica Sa – oameni care sa se nege pe sine chiar si pina la moarte ca sa-l urmeze pe Dumnezeu.

Sheymov, Victor, Tower of Secrets , Naval Institute Press, Maryland , 1993

Argumenty i fakty, nr. 8, 1992

Dunlop, John, The Moscow Patriarchate As An Empire Saving Institution, Capitolul II: The Politics of Religion in Russia and the States of Eurasia , editor Michael Bourdeaux. M.E. Sharp Pub. 1995, Armonk , NY

**********************

(Orice asemanare cu situatia din alte tari si biserici nu poate fi decit intimplatoare.)