Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

În prealabil postat de anna21

Frumos citat. L-am printat sa ma mai gandesc la el.
De mult timp caut o definitie a iubirii. Fiecare intelege astazi altceva prin iubire, vorbim de lucruri diferite.
Eu cred ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, omul este incapabil sa iubeasca cu putere de la sine (nu stiu daca gresesc, la concluzia asta m-a dus experienta de viata). Un ateu mi-a spus acum vreo 2 ani ca iubirea este doar un cuvant. Nu am gasit argumente bune sa-l contrazic (este un ateu f inteligent). De ce? Pana la urma a trebuit sa inteleg ca daca nu ne intemeiem iubirea in Dumnezeu, iubirea nu exista (adica nu are nici un fundament: vorbim de toleranta, instincte etc., dar nu iubire).

Iubirea umana a fost implementata în noi prin nenumărate generaţii de selecţie naturală.

Fiecare dintre strămoşii noştri au supravieţuit destul de mult pentru a procrea şi de cele mai multe ori ei au procreat printr-o relaţie de dragoste. Fiecare dintre strămoşii noştri a fost crescut - pentru ani şi ani - de către o mamă sau un tutore iubitori.

Înţelegerea modului în care acţionează mecanica dragostei nu ar trebui să diminueze maretia sau misterul fenomenului pe care il simtim noi ca fiind dragoste, mai mult decât a şti cum functioneaza un proiector ar diminua entuziasmul de a urmări un film bun.
A intreba cum un ateu traieste dragostea trădează o practică josnica comisa de biserici. Ani şi ani de zile au spus membriilor ca numai ei au cheia de a iubi, ca tipul lor de dragoste este singura dragoste adevărată şi că orice altă dragoste este falsa. Cu toate acestea, "iubirea" despre care care vorbesc bisericile, dragostea lui Dumnezeu, se reduce la ascultare: "Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită." (I Ioan 2:5). Dragostea dintre creştini este una calculata, ca răspuns la o poruncă; în timp ce dragostea calculata poate, prin intermediul emotiilor umane naturale, să conducă la o autentica si din inimă dragoste, ea nu poate fi văzută ca provenind de la o pura si spontana emotie umana.

Pentru mine, dragostea a fost, la început, o descoperire. Mai târziu, ea devine, in plus, un sentiment de loialitate - cu speranta ca nu isi pierde latura interesanta, care este iubirea tinereasca. O relaţie, în mod ideal, este mai mult decât o poveste de dragoste.

Este, de asemenea, o prietenie, o unitate in familie, precum şi un parteneriat de afaceri (printre altele).

Aceasta este tot ce pot să vă spun.

Cliff Walker,

"Positive Atheism" Magazine

Deci nu, iubirea nu e doar un cuvint, e un intreg fragment

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Ani şi ani de zile au spus membriilor ca numai ei au cheia de a iubi, ca tipul lor de dragoste este singura dragoste adevărată şi că orice altă dragoste este falsa.[/font] Cu toate acestea, "iubirea" despre care care vorbesc bisericile, dragostea lui Dumnezeu, se reduce la ascultare: "Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită." (I Ioan 2:5). Dragostea dintre creştini este una calculata, ca răspuns la o poruncă; în timp ce dragostea calculata poate, prin intermediul emotiilor umane naturale, să conducă la o autentica si din inimă dragoste, ea nu poate fi văzută ca provenind de la o pura si spontana emotie umana. [/i]

Asta-mi aminteste de Dawkins care spunea intr-un interviu ca ateii au sentimente mai "religioase" decat crestinii atunci cand contempla.. minunatiile naturii, cerul instelat, mai stiu eu ce.
Dar cand imi vorbesti despre evolutia sentimentelor umane (care au evoluat dimpreuna cu speciile, nu?) .. incep si eu sa cred ca iubirea este un cuvant.. :))

[anna21]

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

Frumos ai punctat, Ana ! Topcat face clasica confuzie , dragoste = sex , la asta se rezumă dragostea ce o propovăduieşte !

În prealabil postat de cristiboss56

Frumos ai punctat, Ana ! Topcat face clasica confuzie , dragoste = sex , la asta se rezumă dragostea ce o propovăduieşte !

Doar frustratii sexual se gindesc numai la sex

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Doar frustratii sexual se gindesc numai la sex

Îmi pare rău că eşti frustrat, este problema ta personală !

În prealabil postat de anna21

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

Iubirea lui Hristos e un ideal, la care multi dintre noi incearca sa ajunga. E necesar insa sa ne cunoastem limitele fiziologice, sa nu le negam, sa nu le ignoram, pentru a stii cum sa profitam cel mai mult de pe urma lor.

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Iubirea lui Hristos e un ideal, la care multi dintre noi incearca sa ajunga. E necesar insa sa ne cunoastem limitele fiziologice, sa nu le negam, sa nu le ignoram, pentru a stii cum sa profitam cel mai mult de pe urma lor.

Daca ai cunoaste un pic din puterea lui Dumnezeu (ca nici eu nu stiu multe), nu ti-ai mai pune problema asa (a limitelor fizice). Unde nu poate omul, poate Dumnezeu. Acum vreo doua saptamani citisem despre minuni din inchisorile comuniste, cand gasesc iar linkul, postez (asta ca sunt mai recente, poate le crezi adevarate).
Dumnezeu face lucruri exceptionale.
Si nu le face in mod exceptional, ci da cu generozitate oricand, celor care cred.
Chiar daca suntem nevrednici!
(Si chiar daca avem credinta putina. Cum a vindecat copilul demonizat, al carui tata a zis: "cred, Doamne. Ajuta necredintei mele")

În prealabil postat de anna21

Daca ai cunoaste un pic din puterea lui Dumnezeu (ca nici eu nu stiu multe), nu ti-ai mai pune problema asa (a limitelor fizice). Unde nu poate omul, poate Dumnezeu. Acum vreo doua saptamani citisem despre minuni din inchisorile comuniste, cand gasesc iar linkul, postez (asta ca sunt mai recente, poate le crezi adevarate).
Dumnezeu face lucruri exceptionale.
Si nu le face in mod exceptional, ci da cu generozitate oricand, celor care cred.
Chiar daca suntem nevrednici!
(Si chiar daca avem credinta putina. Cum a facut cu tatal copilului demonizat, care a zis: cred, Doamne. Ajuta necredintei mele")

Era o minune daca ieseau din inchisoare pe gaura cheii. Desigur, sint cinic.
Am mai discutat despre generozitatea dumnezeiasca, povesteste asta parintilor cu copii pe moarte.

[elizabeta]

În prealabil postat de topcat

Am mai discutat despre generozitatea dumnezeiasca, povesteste asta parintilor cu copii pe moarte.

Intr-adevar, este aproape imposibil sa consolezi un parinte in asemenea situatie...si cred ca este foarte foarte greu sa-ti pastrezi credinta. Dar am intalnit familii care sunt la biserica si cimitir in fiecare zi dupa ce-au pierdut un copil - ii vad, ne intalnim aproape de fiecare data cand merg si eu dimineata.
Si sunt calzi, prietenosi, te trateaza cu dragoste, desi este vizibil cat de mult sufera.