Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Frumos citat. L-am printat sa ma mai gandesc la el.
De mult timp caut o definitie a iubirii. Fiecare intelege astazi altceva prin iubire, vorbim de lucruri diferite.
Eu cred ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, omul este incapabil sa iubeasca cu putere de la sine (nu stiu daca gresesc, la concluzia asta m-a dus experienta de viata). Un ateu mi-a spus acum vreo 2 ani ca iubirea este doar un cuvant. Nu am gasit argumente bune sa-l contrazic (este un ateu f inteligent). De ce? Pana la urma a trebuit sa inteleg ca daca nu ne intemeiem iubirea in Dumnezeu, iubirea nu exista (adica nu are nici un fundament: vorbim de toleranta, instincte etc., dar nu iubire).

Intr-adevar, singura sursa a dragostei este Dumnezeu.
Asa este!
Dragostea pe care o traim noi este adevarata in masura in care se apropie de aceasta dragoste. Este o cale de o viata...
A se vedea si Corinteni 13.

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Citesc si vad cum lucruri si porunci ale lui Dumnezeu ,lasate noua tocmai pt. intarirea in lupta cu ispititorul , in lupta cu patimile si pacatele, in invatarea si progresarea in viata duhovniceasca si nu in ,,viata noastra",in stringerea faptelor celor de ,,tarie' pt. plata la vami , sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare . Pai toate aceste lucruri nu au fost poruncite de D.zeu ca sa ne chuinuie, cu toate ca el a stiut din tot deauna ca femeia va si rodi, ca sa ne constringa , ca sa ne supuna la mici suplicii , ca sa ne batjocoreasca un pic pt. a ne invata supunerea fata de el in orice moment . Nu, nici pomeneala ! Toate acestea ne sunt de mare folos duhovnicesc. Pai ce sa zicem de gravida care in mod firesc pierde apetitul sau chiar face o forma de disgravidie si are varsaturi cu inapetenta... ati auzit ca ar fi murit vreuna sau copilul, ca nu maninca (sau sa zicem mai extins : ca nu posteste ?) ? De ce amestecam lucrurile duhovnicesti cu cele lumesti cind ele nu au un numitor comun ? Mai ales cind se poate posti in felurite chipuri si cu felurite tarii ! Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !

Dar la urma urmei aceasta parere a mea este ... o parere si bine inteles ca nevoitorii vor cauta ,,mai intii imparatia si dreptatea lui D.zeu " convinsi ca apoi toate celelalte li se vor adauga lor ,dupa cuvintul Celui ce ne tine pe noi toti : Dumnezeu ! Ceilalti, ne-vroitori vor avea grija mai intii de ei , din sute de motive, si mai apoi de cuvintul Lui , ca nu cumva sa le piarda pe ale lor. Nu pare, si nici nu este, un lucru matur duhovniceste . Dar mintuirea nu este obligatorie... si fiecare face cum crede de cuviinta . Ca doar acesta este izul forumului si al libertatilor lumesti. In incheiere :

,,Binecuvintat este cel ce vine intru numele Domnului; binecuvintatu-v-am pe voi, din casa Domnului. " (Ps. 117/26).

Cum asa, "sunt luate in discutie si considerate ca pe orice reteta medicala destinata unei stari oarecare"? Pai nu am spus eu de nu stiu cate ori ca postul este bun, este indispensabil, este minunat? Vad ca tot nu se intelege ce vreau sa spun.

Inteleg eu bine, sau vrei sa spui ca femeile insarcinate ar trebui sa tina post?
Eu nu am auzit pana acum vreun duhovnic sa recomande asa ceva.
Ai vazut ce scrie Anca, ca sfantul Vasile insusi spune ca femeile insarcinate sa nu posteasca.

Mai spui: "Ce usor este sa ne gasim o motivatie si sa ne lepadam de nevointe invocind stiinta si traiul lumesc ! Ma repet : nevointele proprii ne folosesc noua insine si nu lui D.zeu sau sotului sau cine mai stie cui !"

Nu stiu cui anume este usor, eu nu spuneam sa facem ce este usor, nici vorba.
Fiecare sa se cerceteze si sa vada de ce face un anumit lucru. Dumnezeu ne-a dat constiinta, dreapta socoteala, libertate. Noi ce facem cu ele?
Ne-a mai dat in ortodoxie si parinti duhovnici care adapteaza regulile la viata fiecaruia si il ajuta sa se maturizeze duhovniceste, ca mai apoi sa aiba un simt foarte acut care sa le arate mereu de vor sa faca un lucru sau altul.

Postul foloseste si aproapelui, nu numai noua. Altfel ar fi un post individualist.
De altfel suntem in topicul in care este vorba de urmarile faptelor noastre si asupra celorlalti.

Am o curiozitate: Tu ce faci, daca duhovnicul tau iti spune sa o lasi mai moale cu o anumita regula? Tii regula, ca asa ai citit in carti, sau faci ce spune el? Sau schimbi duhovnicul, ca ala nu este destul de ortodox pentru tine daca iti propune o asemenea derogare?

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Sigur ca da, stiinta ne spune sa mincam bomboane pina ne doare burta, sa stam cu ochii in monitor pina ne lacrimeaza ochii, sa bem pina cadem sub masa, sa injuram si sa aruncam coji de seminte pe jos.

Felicitări , pentru trezirea ta la realitate ! Niciodată nu-i prea târziu . Bine ai venit pe forum ! Acum deja eşti alt om !

În prealabil postat de anna21

Frumos citat. L-am printat sa ma mai gandesc la el.
De mult timp caut o definitie a iubirii. Fiecare intelege astazi altceva prin iubire, vorbim de lucruri diferite.
Eu cred ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, omul este incapabil sa iubeasca cu putere de la sine (nu stiu daca gresesc, la concluzia asta m-a dus experienta de viata). Un ateu mi-a spus acum vreo 2 ani ca iubirea este doar un cuvant. Nu am gasit argumente bune sa-l contrazic (este un ateu f inteligent). De ce? Pana la urma a trebuit sa inteleg ca daca nu ne intemeiem iubirea in Dumnezeu, iubirea nu exista (adica nu are nici un fundament: vorbim de toleranta, instincte etc., dar nu iubire).

Iubirea umana a fost implementata în noi prin nenumărate generaţii de selecţie naturală.

Fiecare dintre strămoşii noştri au supravieţuit destul de mult pentru a procrea şi de cele mai multe ori ei au procreat printr-o relaţie de dragoste. Fiecare dintre strămoşii noştri a fost crescut - pentru ani şi ani - de către o mamă sau un tutore iubitori.

Înţelegerea modului în care acţionează mecanica dragostei nu ar trebui să diminueze maretia sau misterul fenomenului pe care il simtim noi ca fiind dragoste, mai mult decât a şti cum functioneaza un proiector ar diminua entuziasmul de a urmări un film bun.
A intreba cum un ateu traieste dragostea trădează o practică josnica comisa de biserici. Ani şi ani de zile au spus membriilor ca numai ei au cheia de a iubi, ca tipul lor de dragoste este singura dragoste adevărată şi că orice altă dragoste este falsa. Cu toate acestea, "iubirea" despre care care vorbesc bisericile, dragostea lui Dumnezeu, se reduce la ascultare: "Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită." (I Ioan 2:5). Dragostea dintre creştini este una calculata, ca răspuns la o poruncă; în timp ce dragostea calculata poate, prin intermediul emotiilor umane naturale, să conducă la o autentica si din inimă dragoste, ea nu poate fi văzută ca provenind de la o pura si spontana emotie umana.

Pentru mine, dragostea a fost, la început, o descoperire. Mai târziu, ea devine, in plus, un sentiment de loialitate - cu speranta ca nu isi pierde latura interesanta, care este iubirea tinereasca. O relaţie, în mod ideal, este mai mult decât o poveste de dragoste.

Este, de asemenea, o prietenie, o unitate in familie, precum şi un parteneriat de afaceri (printre altele).

Aceasta este tot ce pot să vă spun.

Cliff Walker,

"Positive Atheism" Magazine

Deci nu, iubirea nu e doar un cuvint, e un intreg fragment

În prealabil postat de Fani71

Inteleg eu bine, sau vrei sa spui ca femeile insarcinate ar trebui sa tina post?
Eu nu am auzit pana acum vreun duhovnic sa recomande asa ceva.
Ai vazut ce scrie Anca, ca sfantul Vasile insusi spune ca femeile insarcinate sa nu posteasca.

Greturile femeii insarcinate ne spun ca evolutia ne da un sfat: ceea ce maninca femeia in timpul sarcinii e foarte important pentru copil

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Ani şi ani de zile au spus membriilor ca numai ei au cheia de a iubi, ca tipul lor de dragoste este singura dragoste adevărată şi că orice altă dragoste este falsa.[/font] Cu toate acestea, "iubirea" despre care care vorbesc bisericile, dragostea lui Dumnezeu, se reduce la ascultare: "Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită." (I Ioan 2:5). Dragostea dintre creştini este una calculata, ca răspuns la o poruncă; în timp ce dragostea calculata poate, prin intermediul emotiilor umane naturale, să conducă la o autentica si din inimă dragoste, ea nu poate fi văzută ca provenind de la o pura si spontana emotie umana. [/i]

Asta-mi aminteste de Dawkins care spunea intr-un interviu ca ateii au sentimente mai "religioase" decat crestinii atunci cand contempla.. minunatiile naturii, cerul instelat, mai stiu eu ce.
Dar cand imi vorbesti despre evolutia sentimentelor umane (care au evoluat dimpreuna cu speciile, nu?) .. incep si eu sa cred ca iubirea este un cuvant.. :))

[anna21]

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

În prealabil postat de anna21

Dar cand imi vorbesti despre evolutia sentimentelor umane (care au evoluat dimpreuna cu speciile, nu?) .. incep si eu sa cred ca iubirea este un cuvant.. :))

Depinde numai de noi sa depasim acest handicap, al cuvintelor

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

Frumos ai punctat, Ana ! Topcat face clasica confuzie , dragoste = sex , la asta se rezumă dragostea ce o propovăduieşte !

În prealabil postat de anna21

Nu a spus nimeni ca un ateu este incapabil de iubire etc.
Dar cand iubesti cu adevarat (= jertfelnic!), iubesti cu iubirea lui Hristos. Restul sunt doar afecte prezente si la animale.

Iubirea lui Hristos e un ideal, la care multi dintre noi incearca sa ajunga. E necesar insa sa ne cunoastem limitele fiziologice, sa nu le negam, sa nu le ignoram, pentru a stii cum sa profitam cel mai mult de pe urma lor.