Despre bioterapie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Fara suparare, homeopatia NU este o stiinta exacta. Masurarea concentratiilor si tabelele cu simptome NU o fac stiinta exacta.

Dar ce anume face ca o ştiinţă să fie exactă ? (Presupunând că homeopatia şi medicina în general sunt ştiinţe şi nu arte, ceea ce nu este tocmai adevărat, dar asta e altă discuţie).

(Cand eu iau un medicament pt durere de cap sau dinti, cand ii administrez copilului ceva impotriva febrei.. medicul imi explica destul de exact CUM functioneaza acel medicament.

Hehehe, aici v-am prins ! Dacă aţi avut norocul excepţional să daţi peste un medic care explică pacienţilor mecanismele de acţiune, atunci aflaţi că nu la UNELE, ci la MAJORITATEA medicamentelor mecanismul de acţiune este necunoscut. Că tot aţi dat un exemplu, mecanismul de acţiune al antitermicelor nu este cunoscut. Nu ştim pe ce receptori şi ce modificări moleculare produce o banală tabletă de Diclofenac. Şi totuşi, medicul, cu arta (sau, mă rog, cu ştiinţa sa exactă) o foloseşte. Un premiu Nobel din anii 90 s-a luat pe desluşirea mecanismului de acţiune a nitroglicerinei. Şi totuşi, nitroglicerina era folosită de mulţi, mulţi ani. Aşa că spuneţi medicului copilului dv că, dacă ştie în ce fel scade temperatura antitermicul pe care îl administrează, e un candidat sigur la premiul Nobel. Nu altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte cauzele bolilor. În peste 90 % din cazurile de hipertensiune arterială, mecanismul îmbolnăvirii este necunoscut. Noi mascăm această necunoaştere formulând diagnosticul de "hipertensiune esenţială", ceea ce arată că nu ştim, în mod esenţial, despre ce este vorba. Ori de câte ori întâlniţi într-un diagnostic termenii de "esenţial", "primar", "idiopatic", "funcţional" sau "sine materia", să ştiţi că este vorba de o boală de cauză necunoscută. Deci, dacă nu ştim ce anume face ca un pacient să aibă banala hipertensiune arterială, dacă, de fapt, tratăm boli a căror apariţie ne este necunoscută cu medicamente al căror mecanism de acţiune este necunoscut, vă întreb: mai aveţi aceeaşi viziune despre "medicina ca ştiinţă" pe care o aveaţi ? Mai vedeţi atunci aceeaşi diferenţă între medicamentul alopat cu mecanism de acţiune necunoscut şi medicamentul homeopat, cu mecanism de acţiune la fel de necunoscut ?

In cazul homeopatiei vorbim de incercare si eroare.

Adică ? Mai precis ? Aţi încercat un tratament homeopatic dv şi altcineva şi nu a dat rezultate ? Se întâmplă aceasta numai în homeopatie, sau, de fapt, e o problemă mai generală că tratamentele noastre sunt, de fapt, încercări şi tatonări, urmate numai uneori de succes terapeutic ?

De altfel, in strainatate asigurarea medicala nu acopera tratamente homeopatice etc..)

În multe ţări se acoperă. În altele, cei care nu doresc ca homeopatia să intre în sistemul de asigurări sunt medicii homeopaţi. Şi bine fac. Mai au un cuvând greu de spus şi firmele farmaceutice, care s-ar putea vedea fără obiect de activitate. Ele fac politica sanitară în multe ţări.

Ca sa o spun direct, tot ce se intampla cu scuturarea sticlutei si restul.. mie imi pare un ritual, nu stiinta.

Sticluţele cu medicamente sunt foarte scuturate, indiferent că vorbim de remedii homeopate sau alopate. Ori de câte ori pe reţetă apare un "MFS", adică "misce, fiat solutio" înseamnă că farmacistul trebuie să scuture sticluţa cu mult simţ de răspundere. Este un ritual făcut de orice farmacist de 100 de ori pe zi.

Fortza vitala NU este concept crestin! Nu voi elabora aici, ca nu am timp

Nu-i nimic, elaboraţi când veţi avea timp.

Daca voi credeti ca homeopatia este stiinta medicala, va doresc din tot sufletul sa va tina Dumnezeu sanatosi!

Mulţumesc, sper să fim sănătoşi. Chiar şi când ne îmbolnăvim, ieşim repede din necaz cu ajutorul acestui minunat instrument care este homeopatia, precum şi cu altele pe care arta medicului le oferă.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

aflaţi că nu la UNELE, ci la MAJORITATEA medicamentelor mecanismul de acţiune este necunoscut.

Indraznesc sa pun si eu o intrebare, nu tocmai on-topic, caci nu e vorba de bioterapie, ci de mecanismul de actiune al medicamentelor.
Daca acest lucru e adevarat, si anume ca nu se cunoaste mecanismul de actiune al medicamentelor, atunci nu inteleg de ce i s-a interzis Dr. Simoncini tratamentul cu bicarbonat de sodiu in cazul cancerului, devreme ce a avut un efect neasteptat in multe cazuri de cancer?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

de ce i s-a interzis Dr. Simoncini tratamentul cu bicarbonat de sodiu in cazul cancerului, devreme ce a avut un efect neasteptat in multe cazuri de cancer?

Pentru ca un medicament să primească autorizaţie de vânzare există o serie de etape. E un porces foarte lung (în medie 5 ani) şi foarte costositor. Sunt necesare studii de laborator, pe animale şi pe om, nu se pot sări aceste etape. În vremea juneţii mele, am lucrat în domeniul omologării medicamentelor: la un moment dat nu au mai încăput hârţoagele cu protocoalele studiilor, deşi eram singur în birou iar spaţiul era generos. Dura lex, sed lex.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru ca un medicament să primească autorizaţie de vânzare există o serie de etape. E un porces foarte lung (în medie 5 ani) şi foarte costositor. Sunt necesare studii de laborator, pe animale şi pe om, nu se pot sări aceste etape. În vremea juneţii mele, am lucrat în domeniul omologării medicamentelor: la un moment dat nu au mai încăput hârţoagele cu protocoalele studiilor, deşi eram singur în birou iar spaţiul era generos. Dura lex, sed lex.

Ai putea confirma daca in cazul homeopatelor se intimpla la fel?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru ca un medicament să primească autorizaţie de vânzare există o serie de etape. E un porces foarte lung (în medie 5 ani) şi foarte costositor. Sunt necesare studii de laborator, pe animale şi pe om, nu se pot sări aceste etape. În vremea juneţii mele, am lucrat în domeniul omologării medicamentelor: la un moment dat nu au mai încăput hârţoagele cu protocoalele studiilor, deşi eram singur în birou iar spaţiul era generos. Dura lex, sed lex.

Bicarbonatul se cunoaste de cand lumea. Nici cercetarile nu au lipsit; o demonstreaza cu pacienti vindecati, care apar si pe filmele de pe You tube. Pe mine ma surprinde doar reaua vointa, cu care a fost intampinat acest om, care poate ajuta omenirea sa scape de un tratament dureros si periculos. Un tratament necostisitor, fara efecte secundare, care ar fi putut salva vieti.
Dar, iertare, sunt off-topic.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Hristos a înviat!
Ioan 7, 18. "Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat

si nedreptate nu este in el. "
După cum am spus la început cele în italice sunt citate, cele cu litere neînclinate sunt scrise de mine. Pentru a nu supăra vreun suflet sau a vorbi cu nedreptate despre Dumnezeu am ales ca și cele scrise în litere neînclinate să nu fie din părere personală ci de la Sfinții Părinți și din convorbiri duhovnicești cu monahi și mireni care prin multă suferință au ajuns la vederea duhovnicească, formându-sela rândul lor în ascultare de Sfânta Biserică și Sfintele Învățături. La vremea când au avut studiile laice au fost șefi de promoție având și o cultură lumească deosebită. Autoritatea lor este dublă: atât una culturală cât și una din experiența practică a vieții duhovnicești. N-am putut umple numai cu citate textul deoarece ar fi ieșit un tratat greu de urmărit. Însă repet nu sunt idei scoase din pântecele meu ci de la Sfinții Părinți.
Luca 21, 19." Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre."
Problemele discutate pe forum la acest front al bioterapiei le urmăresc și vor veni explicații pentru fiecare idee emisă despre acest subiect. Însă din câte am observat remarcile probioterapie provin dintr-o cultură modernă, cum o numesc americanii "corectă politic", după tendințele actuale de relativizare a adevărului și de credință în necredința "lasă că merge și așa". Nu e condamnabil, e firesc pentru zilele noastre.
Luca 18, 8.Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant? .

În fond suntem pe internet, deci într-un spațiu actual bântuit de astfel de deformări culturale.
Dacă veți studia mai serios însă pe Sf. Vasile cel Mare, veți vedea că el a folosit, și recomanda la ceilalți, studiul păgânismului nu pentru a-l pune pe picior de egalitate cu creștinismul ci tocmai pentru a se folosi de informațiile de acolo ca de niște arme împotriva păgânismului. Ceea ce din subtilele dumneavoastră aplecări nu reiese, mai ales din frica dumneavoastră de fundamentalism. Doar există și un extremism al antifundamentalismului. Principiile recomandate de dvs. nu sunt ortodoxe. Dacă veți citi cu atenție Sfinții Părinți veți observa că diferă duhul lor de al lui Moliere, deși am avut Sfinți Măscărici care însă atunci când au trecut la Ortodoxie s-au purtat, cum i-ați eticheta dvs. ca "fundamentaliști". Vă recomand încă o dată să deveniți ortodoxă nu numai după autorizația de profesoară de religie, ci mai ales după duh.

Romani 2, 29. Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
2 Corinteni 3, 6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
Fiți cu pace, dacă veți avea răbdare până la sfârșit vom vorbi din destul și despre metodele și despre roadele homeopatiei și acupuncturii și a altora din barca lor pentru a le putea discerne dacă sunt știință sau demonism.
Până atunci trebuie să construim un edificiu din cunoștințele ortodoxe care lipsesc de aici, după cum este vădit din postările dvs. și ale altor entuziaști holistici.

Răspunsul pe scurt, vi l-am dat la început prin îndreptarul de spovedanie, în care însă necrezând și cerând explicații de ce sunt energii malefice, m-ați silit prin aceasta în a răspunde nu prin idei preconcepute și nici prin păreri necalificate ci prin realități raționale și duhovnicești autorizate bisericește și medical deoarece medicina holistică încalcă flagrant și știința și religia fiind boală mixtă care are nevoie deci de un leac dublu.
Oamenii de la care am primit acest duh bisericesc nu au trăit confortabil într-o sănătate strălucitoare. Unul din ei a suferit un accident în mină, prin căderea unei hume de 800 de kg pe el, rupându-i coloana. "Slavă Ție Doamne că mor acum, după ce am ajuns la Biserică" și-a zis. A auzit o voce :"nu te teme te vor scoate în 18 minute."
După ce l-au scos, medicii doreau să-l arunce la gunoi zicând că oricum mai are doar 3 zile de trăit.
Deși pe vremea comunismului, soția i-a adus un preot ortodox, s-a spovedit, s-a împărtășit și a mai trăit... 52 de ani, paralizat.
Pentru că nu a cârtit ci a mulțumit în boală a primit mari daruri de la Dumnezeu învelite printr-o uriașă smerenie. De abia acum după ce s-a dus în chip minunat la Domnul am început să ne dăm seama cine a fost cu adevărat. El a studiat Istoria Bisericii, Sfintele Canoane, Sfinții Părinți a devenit misionar al Bisericii Ortodoxe Române predicând, cu binecuvântarea arhierească în peste 100 de biserici.
A avut dureri foarte mari și a fost și prigonit, bătut de securiști, închis... tot tacâmul. S-a lăsat în voia lui Dumnezeu cu totul și a ajuns, prin durere să aibă vederea duhovnicească. Se ruga ca bolile și necazurile ucenicilor săi să vină asupra lui. A avea vederea duhovnicească ce înseamnă?

Nu putem noi ști ce înseamnă asta. Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos o explică mai bine în viața lui. Pe scurt să înțeleagă realitățile și să le vadă așa cum le vede însuși Hristos. Cum se poate unei făpturi să vadă ca Dumnezeu? Prin Duhul Sfânt, în dar, ca unei făpturi acolo unde vrea și când vrea Dumnezeu. Avem buze necurate și degete necurate și cred

că nu putem scrie despre aceasta. El practica medicina ortodoxă. Recurgea la medicina științifică (clasificarea de alopată este o gogoriță a medicinii New Age, vom discuta despre această clasificare falsă la momentul potrivit). Ce depășea această medicină trebuia rezolvat prin medicina pocăinței, părăsirea păcatelor personale în primul rând și toate acelea dăruite nouă de Dumnezeu prin sfânta preoție: Sfântul Maslu, spovedanie, Sfânta Împărtășanie, ajutorul sfinților după cum era cazul. S-au vindecat așa nu unul sau 2 ci mii. Inclusiv de cancere. Fără efecte secundare.

Desigur că dacă homeopatia (iar o denumire incorectă, minciună sfruntată a clasificării New Age) ar fi vreo medicină nu ar fi păcat a fi folosită. Dar parcă postările ce o susțin, (cu argumentația lor mai mult emoțională și șubredă din punct de vedere logic, fără consecvență ci contradictorie, ca orice sofism, cu aparență de înțelepciune dar fără miez, sofisticată și ușor de demontat prin simplitate) sunt cele mai bune argumente împotriva homeopatiei și acupuncturii.

Luca 8,10. El a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti in pilde, ca, vazand, sa nu vada
si, auzind, sa nu inteleaga.


Dar pentru a vedea este nevoie de ochi de ucenic al lui Hristos, adică fierbinte, cu un strop de fundamentalism dar fără ură. Nu de căldicel, corect politic, fundamentalist al antiextremismului, de fapt plin de dispreț.
Și pentru că ieri a fost de două ori ziua mea, a fost Sfânta Muceniță Alexandra împărăteasa și Sfântul Anastasie Sinaitul, vă cer cu dragoste să-mi dați un cadou.
Nu prea e politicos, nici corect politic să ceri cadouri, dar pentru că dvs. cu adevărat aveți o delicatețe pe care eu o admir, chiar dacă doresc să-i schimb sensul către viețile sfinților, nădăjduiesc că o să mi-l dați.
Iată cadoul ce vi-l cer. Numele dat la Sfântul Botez este dublu Sfânt:
1. Pentru că la ortodocși de obicei este numele unui sfânt, și de câte ori se cheamă omul vine și sfântul în chip nevăzut.
2. Pentru că este legătura omului cu Hristos, prin care el se făgăduiește pentru veșnicie să facă parte din oastea Lui, și este numele lui de apel la Rai.
Sunteți așadar dispusă să-mi dăruiți numele dvs. de Botez ca să pot să mă adresez pe nume?
Prefer impersonalului Fani71 să vă spun omenește doamna Ștefania sau cum vă cheamă? Eu fac parte din cei vechi și așa m-aș bucura să vă numesc în adevăr iar nu în poreclă...
Însă ca orice cadou nu este o obligație, dacă vă e rușine de nume sau doriți anonimatul nu trebuie să-mi faceți nici un favor.
Cu durere și dragoste, Alexandru.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Cum înșeală dracii. Cum sug sau dau energie, care prin vicleșug au numit-o „bio” dar mai bine am numi-o tanatoenergie căci aduce moarte veșnică.

(Gr. βιος bios = viață; θανατος thanatos = moarte)
Ca să nu vorbim neacoperit să vedem cum acționează duhurile pentru a suge energia sau a o da în funcție de scenariul de înșelare compus de ele.
Sfântul Ioan Damaschinul Dogmatica:
[COLOR=navy]Despre îngeri [/COLOR][COLOR=black]El este făcătorul şi creatorul îngerilor; El i-a adus de la neexistenţă la existenţă și i-a zidit după propriul Lui chip, o natură necorporală, un fel de duh și de foc imaterial, după cum spune dumnezeiescul David: „Cel care face pe îngerii Lui duhuri și pe slugile Lui pară de foc”[/COLOR][COLOR=black]115[/COLOR][COLOR=black]. Prin aceste cuvinte arată că ei sunt uşori, arzători, calzi, străbătători, grabnici spre dorul de Dumnezeu și slujirea Lui, îndreptaţi spre cele de sus și liberi de orice gând material. Aşadar, îngerul este o fiinţă spirituală, veşnic mişcătoare, liberă, necorporală; slujeşte lui Dumnezeu și a primit în firea lui nemurirea în har. Care etste, însă, natura și definiţia fiinţei lui, numai ziditorul o ştie. Se spune că este necorporal și imaterial în raport cu noi, deoarece tot ceea ce se pune în comparaţie cu Dumnezeu, singurul incomparabil, este grosolan și material. Numai Dumnezeirea este în realitate imaterială și necorporală. Aşadar, îngerul are o fire raţională, spirituală, liberă și schimbătoare în felul de a gândi sau de a voi, căci tot ceea ce este creat este schimbător. [/COLOR][COLOR=black]114 [/COLOR][COLOR=black]Prin apocatastasă se înţelege reîntoarcerea tuturor existenţelor raţionale în Dumnezeu, de unde îşi au originea, prin nimicirea morţii, spiritualizarea corpurilor şi transformarea lumii materiale. [/COLOR][COLOR=black]115 [/COLOR][COLOR=black]Psalmi CIII, 5; Evrei I, 7. [/COLOR][COLOR=black]Sfântul Ioan Damaschin [/COLOR][COLOR=black]38 [/COLOR][COLOR=black]Numai ceea ce este necreat este neschimbător. Tot ceea ce este raţional este şi liber. Aşadar, pentru că îngerul are o fire raţională și spirituală, este liber; iar pentru că este creat și schimbător, are facultatea de a rămâne şi a progresa în bine sau de a se îndrepta spre rău (cazul îngerilor căzuți n.n.). îngerul este incapabil de pocăinţă, pentru că este necorporal. Omul, însă, din pricina slăbiciunii corpului are parte de pocăinţă. îngerul nu este nemuritor prin fire, ci prin har, căci tot ceea ce are început are şi sfârșit potrivit naturii lui. Numai Dumnezeu este veşnic, dar mai degrabă este mai presus de veşnicie. Căci cel care a făcut timpurile nu este sub timp, ci deasupra timpului. îngerii sunt lumini spirituale secundare, care îşi au luminarea din lumina primară fără de început. Nu au nevoie de limbă şi de auz, ci transmit unii altora propriile lor gânduri și hotărâri fără să rostească cuvânt. Toţi îngerii au fost zidiţi prin Cuvânt și au fost desăvârşiţi de Sfântul Duh prin sfinţire, participând la luminare și la har în măsura vredniciei şi rangului lor. îngerii sunt circumscrişi, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ şi când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ nu rămân și în cer. Nu sunt limitaţi de pereţi, de uşi, de încuietori și de peceţi, căci sunt nelimitaţi. Eu spun nelimitaţi. Cu toate acestea ei nu apar aşa cum sunt celor vrednici, cărora Dumnzeu va voi ca ei să se arate, ci sub o formă oarecare, în aşa fel încât să-i poată vedea aceia cărora li se arată. Nelimitat însă, prin fire și în sensul propriu al cuvântului, este numai cel nezidit, căci toată zidirea este limitată de Dumnezeu, care a zidit-o. Ei au din afară sfinţenia fiinţei lor, de la Duhul. Au, prin harul dumnezeiesc, darul profeţiei. Nu au trebuinţă de căsătorie, căci nu sunt muritori. Fiind spirite, ei sunt în locuri spirituale. Nu sunt circumscri şi în felul celor corporale, natura lor nu are o formă trupească și nici nu au cele trei dimensiuni, ci sunt prezenţi în chip spiritual şi activează acolo unde li s-ar porunci; cu toate acestea ei nu pot să fie şi să activeze simultan în două locuri deosebite. Nu ştim dacă fiinţa lor este aceeaşi sau se deosebeşte a unora de a altora. Numai Dumnezeu, care i-a făcut, ştie, El care ştie toate. Se deosebesc însă unii de alţii prin luminare și prin rang, fie că au rangul potrivit gradului de luminare, fie că participă luminării potrivit rangului în care sunt; ei se luminează reciproc potrivit superiorităţii rangului sau firii. Este, însă, evident, că cei care sunt mai sus împărtăşesc celor mai de jos luminarea şi cunoştinţa. îngerii sunt puternici și gata spre a îndeplini voin ţa divină. Prin iuţeala firii lor se găsesc îndată pretutindeni unde ar porunci învoirea dumnezeiască. Ei păzesc părţile pământului. Sunt înainte stătătorii [/COLOR][COLOR=black]Dogmatica [/COLOR][COLOR=black]39 [/COLOR][COLOR=black]neamurilor şi ai locurilor, după cum au fost orânduiţi de creator. Ne conduc și ne ajută în lucrurile noastre. Negreşit, potrivit voinţei şi poruncii dumnzeieşti, ei sunt superiori nouă şi stau totdeauna împrejurul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=black]116[/COLOR][COLOR=black]. Ei se înclină greu spre rău, dar nu sunt neînclinaţi. Acum, însă, au ajuns neînclinaţi, nu din pricina firii lor, ci prin har și prin st ăruinţa în unicul bine. Văd pe Dumnezeu atât cât le este cu putinţă și aceasta este hrana[/COLOR][COLOR=black]117 [/COLOR][COLOR=black]lor. Sunt mai presus de noi, pentru că sunt necorporali şi liberi de orice pasiune trupească; cu toate acestea nu sunt impasibili, căci numai Dumnezeirea este impasibilă. Iau forma pe care le-ar porunci-o Stăpânul Dumnezeu şi astfel se arată oamenilor şi le revelează tainele dumnezeieşti.[/COLOR]
http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

„Îngerii au chip și înfățișare, la fel ca și chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul și înfățișarea omului exterior în trupul său.
Sfântul Ignatie Briancianinov spune că sufletele îngerilor sunt niște corpuri subtile, eterice, pe când trupurile oamenilor sunt materiale, pământești. Frumusețea virtuților, harul dumnezeiesc strălucesc pe figurile sfinților îngeri.
Chipul demonilor este întunecat și hidos, așa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zămislirea și dezvoltarea în ei a răutăților. Aceasta a lăsat amprenta și pe aspectul exterior.
De aceea Sfânta Scriptură îi numește "fiare", iar pe căpetenia lor Lucifer - balaurul cel mare (Apoc. 12,9).
Din Sfânta Scriptură aflăm că demonii au aceleași puteri pe care le are și omul: văz, auz, miros, pipăit, pot vorbi și pot fi muți și surzi. însuși Domnul Iisus l-a numit pe demon - mut și surd (Marcu 9,25).
In cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 4). Dar și diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spațiu, de a "teleporta" materia, cât și pe oameni.
In Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus în Sfânta Cetate și L-a pus pe aripa templului. După aceea, l-a dus pe un munte foarte înalt (Mat. 4,11-1). în viața Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim și înapoi timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită (instantanee).
Demonii, asemenea îngerilor, au capacitatea să facă schimbări uimitoare în lumea materială. în cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins și a ars turmele de oi și pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma acțiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic și a prăbușit casa în care se adunaseră fii și fiicele lui Iov și care au murit. în cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei șapte bărbați cu care fusese măritată, rând pe rând, Sara (Tobit 3,8).
Acțiunea duhurilor asupra materiei, ca și alte multe însușiri ale îngerilor, sunt descrise în Cartea Judecătorilor (6,21). îngerul s-a arătat viitorului judecător izraelit Ghedeon și când acesta i-a pregătit darul, "îngerul Domnului, întinzându-si vârful toiagului ce-l avea în mână, s-a atins de carne și de azime și a ieșit foc din piatră și a mistuit carnea și azimele; îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui" (Jud. 6,21).
Observăm că duhurile imateriale au fost create de la început dintr-o substanță mai subtilă decât omul și au fost înzestrate de la început cu forțe care le îngăduie să exercite o influentă puternică asupra lumii materiale. în afară de acestea ele au cunoștințe foarte mari despre organizarea materiei și legile lumii materiale și stăpânesc mijloace care le dau posibilitatea să influențeze legile lumii materiale. Dar aceste puteri care le posedă duhurile imateriale rele, demonii, dezorganizează și distrug [în consecința lor ultimă].

[ALEXANDRU ANASTASIU]

După căderea lui Adam și a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului și de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esența lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăiește în trupul omului, posedând în chip forțat [sau mai grav prin învoire] sufletul și trupul. Datorită imaterialității și subtilității lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8,30).
Sfântul Grigorie Teologul spune că: "Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpânește puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că aceștia s-au lăsat stăpâniți de ei, de voie bună, fără să se împotrivească" (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduința lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vieții desfrânate și ușuratice a celui păcătos. Sunt însă și cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos și în cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (sataniștii, masonii, New Age...). în alte situații, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălășluiască și să lupte pe oameni, pentru ca aceștia să se roage mai mult și din cauza suferințelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este și faptul că cel mai des se întâlnește nu instalarea diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său voinței demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani (In. 12,6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe inima lui (Ioan 13,2); 3. în cele din urmă a intrat satana desăvârșit în el (Ioan 13,27).
Aici avem un exemplu grăitor de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare și celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfățișa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui și cucerind astfel mințile noastre.
Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtuților, dă putere creștinilor care se luptă cu diavolii și în același timp smerește mânia înverșunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduința lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). în lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influențeze trupul, simțurile, voința și imaginația.
Dar cum acționează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduința lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite boli și să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1,13-19).
Creștinul are libertatea și Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominația diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfântul Diadoh al Foticeii spune: "Din Dumnezeieștile Scripturi și din însăși simțirea mintii aflăm că înainte de Sfântul Botez, Harul lui Dumnezeu îndeamnă sufletul spre fapte bune din afară, iar satana foiește în adâncurile inimii, ascuns în gânduri" (Psalm 63,6-7).
In momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. în inima omului se săvârșește războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai mulți creștini. Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.

Când Harul Dumnezeiesc părăsește pe om, diavolii foiesc ca niște șerpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorința binelui. Iar când, prin rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca niște nori întunecoși prin porțile inimii, spre patimile păcatului. Deci, după Botezul creștin, diavolii petrec împrejurul inimii creștinului, lucru pe care vrăjmașii mântuirii noastre nu vor să fie știut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea și Sfintele Taine.
Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava deșartă și mai ales cu senzualitatea, cu îngăduința lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtuțile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlinește o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalica vol. 6, p. 315).
Există, în cei care se îndulcesc cu patimile, simțirea unei iubiri pătimașe a trupurilor și un duh necurat diavolesc sălășluit în însăși simțirea celui luptat de desfrânare. Acesta simte arderea dureroasă a trupului, ca și cum ar fi într-un cuptor de foc. Acest lucru îl face să nu se teamă de Dumnezeu, să disprețuiască aducerea aminte de chinurile Iadului, să fie nepăsător fată de Biserică și rugăciune. Ajunge astfel ca un ieșit din minți și din sine și amețit de pofta desfrânării. Persoanele care își imaginează și visează des că fac păcatul desfrânării pot ajunge după o perioadă de timp să desfrâneze cu diavolii. Sunt și femei care trimit diavolii desfrânării la bărbați, în timp ce aceștia dorm, pentru a-i stârni spre desfrânare.
După căderea lui Adam și a Evei din Rai și pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot să vorbească sufletului omenesc prin gândurile păcătoase. Demonii ne îndeamnă prin gânduri la păcate, dar nu ne pot obliga să păcătuim. Au puterea de a ne înșela, de a ne duce în eroare prin gândurile pe care ni le insuflă.
Satana pierzând, prin mândrie și blestem, conștiința dumnezeiască a ajuns neștiutor. De aceea, nu poate ști de la sine ce să facă, ci vede ce face Dumnezeu ca să ne mântuiască și se silește să facă cele contrare, ca să ne piardă. Astfel, împotriva proorocilor a ridicat prooroci mincinoși, împotriva legii - fărădelegea, împotriva virtuților - patimile și păcatele, împotriva credinței - necredința, hula și erezia [împotriva medicinii dumnezeiești medicina lui Antihrist].
Toți diavolii se luptă să întunece mintea noastră prin pofte, mânie și mândrie și apoi ne transmit gândurile cele rele și fac pe oameni să săvârșească lucruri pe care numai cei ieșiți din minți le-ar putea face.
Când mintea se luminează de darul Sfântului Duh, oamenii se rușinează de cele făcute și de ei înșiși. De aceea, Sfinții Părinți ne învață să nu acționăm niciodată când mintea noastră este întunecată de pofte, mânie și mândrie.
Viclenii diavoli ne războiesc cu încercările pe care ni le aduc, îndemnându-ne fie să spunem, fie să facem ceva necuvenit, iar dacă nu reușesc ne îndeamnă să aducem mulțumire plină de mândrie lui Dumnezeu. Viclenii diavoli se pot retrage pentru o vreme, ca neglijând noi niște patimi mari, pentru că le socotim mici, să le facem boli de nevindecat. Ei ne silesc fie să păcătuim, fie să judecăm pe cei care păcătuiesc.
Pe cei ce nu au cunoscut păcatul, viclenii diavoli îi îndeamnă să facă numai o încercare și apoi să înceteze. Pe cei care au păcătuit,îi războiește cu amintirea păcatului, pentru a cădea iarăși. Diavolul slavei deșarte poate transmite unui frate gânduri pe care să le descopere apoi altui frate, iar acesta să spună apoi fratelui cele ce sunt în inima lui, crezând că este văzător cu duhul (diavolesc).
Demonii știind că oamenii iubesc adevărul, se îmbracă în haina dreptății și astfel toarnă prin gânduri otravă în sufletul lor. Astfel a înșelat satana pe Eva, spunându-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, dar amestecându-le cu minciuna (Facerea 13,1).
Satana se străduiește să ne facă să credem că tot ce ne învață el este bine. Ne șoptește la ureche: "Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te." De multe ori diavolul ia chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupți cu el, în imaginația ta. Astfel, îți întărește prin sugestie și energie voința (Psalm 62,4) și de cele mai multe ori nu-ti poți stăpâni mânia și ura când te întâlnești cu persoana cu care te-ai certat și te răzbuni.
Diavolul mândriei înaltă pe om până la Cer și de acolo îl aruncă în fundul Iadului. Istoria mândriei omenești se rezumă la diversele moduri în care oamenii s-au lăudat cu lucrările lui Dumnezeu și s-au pus în locul Lui.
Vicleanul diavol învață pe oameni să mintă cu gândul, cu cuvântul și cu felul lor de viață. De multe ori cei aflați sub inspirația lui nu-si dau seama că mint și că sunt conduși de diavoli. și mai grav este când astfel de oameni sunt investiți cu funcții politice și sociale.
Există diavoli necurați care ne sfătuiesc nu numai să facem păcate, ci să facem părtași și pe alții la săvârșirea răului, ca să ne pricinuiască o și mai mare osândă. Mulți oameni se bucură când își asociază și pe alți oameni la păcatele lor. Parcă le justifică, le micșorează și le dă curaj.
Tradiția noastră creștină spune că diavolul dispune de multe posibilități de înșelare: cu cel inteligent face pe înțeleptul, cu cel mai puțin înțelept face pe prostul. Poate să ne captiveze sub influenta citirii unei cărți scrise sub inspirația lui. Fiind duh, lucrează asupra mintii noastre, șoptind: "Nu asculta de duhovnic, nu te spovedi, nu te sfătui cu alții, să nu mergi la Biserică..."

[anna21]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Hehehe, aici v-am prins ! Dacă aţi avut norocul excepţional să daţi peste un medic care explică pacienţilor mecanismele de acţiune, atunci aflaţi că nu la UNELE, ci la MAJORITATEA medicamentelor mecanismul de acţiune este necunoscut. Că tot aţi dat un exemplu, mecanismul de acţiune al antitermicelor nu este cunoscut. Nu ştim pe ce receptori şi ce modificări moleculare produce o banală tabletă de Diclofenac. Şi totuşi, medicul, cu arta (sau, mă rog, cu ştiinţa sa exactă) o foloseşte. Un premiu Nobel din anii 90 s-a luat pe desluşirea mecanismului de acţiune a nitroglicerinei. Şi totuşi, nitroglicerina era folosită de mulţi, mulţi ani. Aşa că spuneţi medicului copilului dv că, dacă ştie în ce fel scade temperatura antitermicul pe care îl administrează, e un candidat sigur la premiul Nobel. Nu altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte cauzele bolilor. În peste 90 % din cazurile de hipertensiune arterială, mecanismul îmbolnăvirii este necunoscut. Noi mascăm această necunoaştere formulând diagnosticul de "hipertensiune esenţială", ceea ce arată că nu ştim, în mod esenţial, despre ce este vorba. Ori de câte ori întâlniţi într-un diagnostic termenii de "esenţial", "primar", "idiopatic", "funcţional" sau "sine materia", să ştiţi că este vorba de o boală de cauză necunoscută. Deci, dacă nu ştim ce anume face ca un pacient să aibă banala hipertensiune arterială, dacă, de fapt, tratăm boli a căror apariţie ne este necunoscută cu medicamente al căror mecanism de acţiune este necunoscut, vă întreb: mai aveţi aceeaşi viziune despre "medicina ca ştiinţă" pe care o aveaţi ? Mai vedeţi atunci aceeaşi diferenţă între medicamentul alopat cu mecanism de acţiune necunoscut şi medicamentul homeopat, cu mecanism de acţiune la fel de necunoscut ?

Aceasta postare m-a nedumerit. Nu se stie cum actioneaza medicamentele contra febrei?
Nu ma simt confortabil sa dau explicatii medicale.. mi s-a vorbit totusi de inhibarea unor enzime care actioneaza in producerea prostaglandinelor (care, la randul lor actioneaza asupra hipotalamusului, au rol in termoreglare).. cam asa ceva. Daca nu am inteles este vina mea.
Deci poate nu se stie exact pe care receptori se fixeaza si cum anume actioneaza la nivel molecular, dar vorbim despre lucruri concrete: niste ibuprofen pe care-l vedem si ii recunoastem structura chimica, niste prostaglandine si alte enzime.. se pot urmari niste modificari etc...

Pe cand in cazul homeopatiei, daca eu si sotul ne tratam cu remedii homeopatice diferite.. si etichetele cad de pe flacoane.. este posibil ca prin analiza compozitiei chimice sa se afle al cui este fiecare flacon?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anna21

Nu ma simt confortabil sa dau explicatii medicale.. mi s-a vorbit totusi de inhibarea unor enzime care actioneaza in producerea prostaglandinelor (care, la randul lor actioneaza asupra hipotalamusului, au rol in termoreglare).. cam asa ceva.

Da, există această teorie. Numai că nu se ştie ce fac aceste prostaglandine asupra hipotalamusului. Ceea ce se ştie este că
-antitermicele influenţează prostaglandinele din corp
şi că
-hipotalamusul are un rol important de jucat în temperatura corpului.
Nu vi se pare că lipsesc nişte verigi ? Asta înseamnă să elucidezi, la nivel ştiinţific, un mecanism de acţiune ?
Dacă nu mă credeţi pe mine, daţi un google după:
"Tylenol mechanism action"
şi
"Diclofenanc mechanism action"

Pe cand in cazul homeopatiei, daca eu si sotul ne tratam cu remedii homeopatice diferite.. si etichetele cad de pe flacoane.. este posibil ca prin analiza compozitiei chimice sa se afle al cui este fiecare flacon?

Nu. Dar acesta este chiar specificul homeopatiei. Expresia "doze homeopatice" a intrat în limbajul comun ca opunându-se expresiei "doze cântăribile". Încă o dată vă spun: asta nu e dovadă că homeopatia nu acţionează. Asemenea dovadă ar fi dacă s-ar face un studiu independent, dublu orb randomizat, care să compare remediul homeopatic cu placebo. S-au făcut şi asemenea studii (deşi e foarte complicat managementul lor, fiindcă pentru aceeaşi boală oamenii pot primi 100 de remedii diferite). Şi, de regulă, a ieşit că homeopatia are efect.