Papalitatea

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Din aceste fapte pe care istoria ni le arată, doar observând și eventual dacă timpul ne permite să mai și cercetăm adevărul, ne putem da seama de doctrina cameleonică a Bisericii Creștine. Iar acest cameleonism, iată că până la urmă se întoarce împotriva ei, iar Biserica Creștină (referindu-mă la toate confesiunile) cu timpul se va autodistruge, va colapsa în propria minciună și răutate.

Dupa cum se vede, citatul este dintr-un anti-crestin, nu neaparat dintr-un anti-catolic.

[IonelS]

În prealabil postat de Erethorn

Dupa cum se vede, citatul este dintr-un anti-crestin, nu neaparat dintr-un anti-catolic.

Omul a vrut sa fie impartial , caci mai toate bisericile crestine au probleme, dar in raport cu pompa manifestata, Biserica Catolica surclaseaza de departe celelate culte crestine in materie de deviatii de la linia apostolica.

[IonelS]

Despre primatul papal - Primatul papal este primatul de jurisdicţie pe care episcopul Romei pretinde să-l aibă asupra Bisericii universale. (Adica cum s-a facut singur sef peste toti , neales, neacceptat !)



Afirmarea conciliară a primatului papal
Învăţătura despre primatul papal este afirmată de Biserica Romano-Catolică în diferite momente ale Evului Mediu creştin şi reluată de Conciliul I Vatican la 1870: "Noi învăţăm deci şi declarăm că primatul de jurisdicţie în Biserica universală a lui Dumnezeu (primatum iurisdictionis in universam Dei Ecclesiam), după mărturia Evangheliei, a fost promis şi conferit de Domnul Hristos imediat şi în mod direct fericitului Apostol Petru." [1], urmând că episcopul Romei are acest primat juridic universal asupra Bisericii în virtutea faptului că este urmaşul lui Petru, aşa cum spune conciliul de la Florenţa (1439): "Definim (...) că Pontiful Roman este însuşi succesorul fericitului Petru, principele Apostolilor, şi adevărat vicar al lui Hristos, capul întregii Biserici şi părintele şi învăţătorul tuturor creştinilor (...)".

Această învăţătură a Bisericii Romano-Catolice a fost reafirmată şi de Conciliul II Vatican: "Conciliul pune din nou în faţa tuturor credincioşilor, pentru a fi crezută cu tărie, această învăţătură despre instituirea, perpetuitatea, puterea şi rostul primatului sacru al Pontifului Roman şi despre magisteriul lui infailibil, şi, mergând pe aceeasi linie, a hotărât să mărturisească şi să proclame în faţa tuturor învăţătura despre episcopi, urmaşii Apostolilor, care, împreună cu urmaşul lui Petru, vicarul lui Hristos şi Capul văzut al întregii Biserici, conduc casa Dumnezeului celui viu." [2]

Istorie şi teologie
Disputa teologică porneşte de la interpretarea unui pasaj cuprins în Evanghelia după Matei, capitolul 16, versetul 18:

"Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:
Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
Iar ei au răspuns:Unii, Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi.
Şi le-a zis:Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?
Răspunzând Simon Petru, a zis:Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!
Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu din Ceruri. Și eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui."
Prin aceasta şi prin faptul că Sfântul Apostol Petru a suferit moarte martirică la Roma, romano-catolicii consideră ăe succesorul lui Petru superior celorlalţi episcopi. Cu privire la aceasta, teologii ortodocşi susţin că:

a) Sfântul Petru s-a bucurat dintotdeauna de o cinste deosebită din partea Mântuitorului, cât şi din partea celorlalţi Apostoli pentru vârsta sa înaintată. În acelaşi timp, avea un temperament aprins, care-l făcea să se afirme înaintea celorlalţi. În cazul de faţă, însă, el răspunde în numele tuturor Apostolilor; dacă vreunul din Apostoli n-ar fi fost de acord cu răspunsul său, de bună seamă că ar fi intervenit şi l-ar fi corectat.
Că nu poate fi vorba de o întâietate reală a Apostolului Petru rezultă şi dintr-un episod ulterior: mama fiilor lui Zevedei (Iacov şi Ioan) vine la Iisus împreună cu fiii ei, ca să ceară pentru aceştia locurile de cinste în Împarăţia Sa. Dacă Apostolii ar fi avut conștiinţa că Petru le este superior, că primul loc i se cuvine lui, n-ar fi îndrăznit să formuleze o astfel de cerere faţă de Iisus, nici Sfântul Apostol Pavel nu l-ar fi certat pe Petru, mai ales în public (Galateni 2, 14).
În plus, dacă totuşi Mântuitorul ar fi intenţionat să-i acorde această cinste lui Petru, cel puţin acum, pentru a nu se crea confuzii şi neînţelegeri între ucenici, şi-ar fi descoperit planurile. Dar Mântuitorul spune clar că "voi toţi sunteţi fraţi" (Matei 23, 8), iar mai târziu Mântuitorul îi lămureşte: "care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru" (Matei 23, 11; Marcu 10, 22-24).
b) Piatra pe care avea Mântuitorul să zidească Biserica Sa nu era persoana lui Petru, care, oricât de desăvârşită ar fi fost ea, rămânea o creatură cu lipsuri, nedemnă să stea la originea unei zidiri de sorginte divină, Biserica. Piatra pe care se va zidi Biserica este afirmaţia, mărturisirea că Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia.
Analiza filologică din greacă conduce la aceeaşi concluzie: "o petros" înseamnă "piatră" şi este substantiv de genul masculin, iar "e petra" este substantiv de genul feminin şi înseamnă eminamente "stâncă". Aşadar, traducerea riguros exactă este: "tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea", dar, în acest caz, ea nu mai poate reproduce jocul de cuvinte în virtutea căruia Iisus i-a schimbat numele lui Simon în Petru. Totuşi, Mântuitorul îi spune limpede: "... voi zidi Biserica Mea" nu "Biserica Ta".
c) În continuare, Mântuitorul anunţă moartea Sa, Patimile. Petru auzind acestea şi văzând în Hristos un erou naţional, cum făceau şi majoritatea iudeilor, un lider politic, îi spune îngrijorat: "Fie-Ţi milă de Tine, Doamne! asta să nu Ţi se întâmple"! (Matei 16, 22). Greşeala lui Petru este că vrea să-L convingă pe Mântuitorul să se mulţumească cu rolul unui Mesia politic, pământesc şi să renunţe la misiunea Sa reală, care presupunea ca El să Se aducă pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru împăcarea întregii omeniri cu Dumnezeu. Petru, care anterior mărturisise în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, iată că greşește, pentru că, zice istoricul Zigaben: "Ceea ce i s-a descoperit, Petru a mărturisit, iar ceea ce nu i s-a descoperit, a greşit, ca să ştim că fără Dumnezeu nici acel lucru nu l-ar fi spus".
Aşadar, Biserica a fost întemeiată pe Cuvântul Mântuitorului, pe jertfa Lui şi din ea fac parte toţi cei ce, asemenea lui Petru, mărturisesc credinţa în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Şi tot din Evanghelia după Matei ne dăm seama de ambivalenţa lui Petru, care mărturiseşte credinţa, dar refuză pocăinţa [Matei 16, 16-22]; se leapadă dar se pocăieşte (Matei 26, 33-35; 69-75); îşi arată curajul, dar se şi îndoieşte (Matei 14, 28-31).

Aceasta referitor la persoana Sfântului Apostol Petru. Pe de altă parte, există dubii asupra faptului că Petru ar fi fost primul episcop al Romei.

În "Constituţiile Apostolice", Sfântul Pentru aminteşte de Linus ca fiind primul episcop al Romei: "În ce priveşte episcopii pe care i-am hirotonit din timpul vieţii noastre, aceştia sunt [...] pentru Biserica Romei, Linus, fiul Claudiei a fost primul, hirotonit de Pavel, iar după moartea lui, al doilea a fost Clement, hirotonit de mine, Petru". Cuvintele Sfântului Apostol Petru sunt credibile, de vreme ce Pavel a ajuns înaintea lui Petru în Roma, fiind deci mai în măsură pentru a numi un episcop.

Sfântul Irineu, ucenicul Sfântului Policarp, ulterior episcop de Smirna, de asemenea confirmă numirea lui Linus. Acesta scrie: "După ce au întemeiat şi pus în rânduială Biserica Romei, au numit episcop pe Linus. Acelaşi Linus este amintit şi de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Timotei (II Timotei 4, 21). Succesorul lui a fost Anaclet [Adv. haereses, III, iii, 3; Irenai Opera Lib. III. C.I.]."

Apocrife folosite în disputele teologice
În legatură cu doctrina primatului papal, nu putem să nu menționăm faptul că apusenii nu s-au ferit să falsifice chiar documente prin care să-şi revendice autoritatea. Aşa este spre exemplu cazul cu "Donariul lui Constantin" şi "Decretele Pseudo-Isidoriene".

Donation Constantini
"DONARIUL LUI CONSTANTIN" - Donatio Constantini - este un document formulat ca un edict roman imperial, redactat în realitate probabil între anii 750-850. Nu reiese clar scopul inițial al alcătuirii sale, dar este cert că apăra interesele Papei - probabil împotriva pretenţiilor bizantinilor sau ale francilor lui Charlemagne care şi-au asumat continuitatea imperială în Apus. Unii spun că a fost scris pe vremea Papei Ştefan al II-lea, în jurul anului 752.

Pretinzându-se a fi emis de împăratul Constantin cel Mare, Donariul acordă Papei Silvestru I şi urmaşilor săi, ca succesori ai Sfântului Petru, stăpânirea peste Roma şi peste Imperiul de Apus, urmând ca Imperiul Roman de Răsărit sa fie condus din Constantinopol de către împăratul Constantin. La începutul documentului se afirmă că aceasta este răsplata împăratului Constantin către Papa Silvestru pentru catehizarea lui, botezul creştin şi miraculoasa vindecare de lepră.

Donariul a fost folosit de către papii medievali pentru a-şi susţine pretenţiile teritoriale şi puterea seculară în Italia. A fost acceptat mai peste tot, deşi împăratul romano-german Otto al III-lea a denunţat documentul ca fiind fals. Totuşi, pe la mijlocul secolului al XV-lea, Biserica şi-a dat seama că documentul este o făcătură. Umanistul italian Lorenzo Valla a dovedit încă din 1440 că Donariul este un fals, analizând limba în care acesta fusese redactat, arătând că în document apăreau anumite formulări și titluri imperiale care nu existau pe vremea împăratului Constantin. Ulterior s-a demonstrat şi faptul că vindecarea lui Constantin de lepră de către papa Silvestru este o legendă.

Decretele pseudo-isidoriene
"DECRETELE PSEUDO-ISIDORIENE" reprezintă o colecţie alcatuită cu mare măiestrie în Franţa, probabil de Isidor Mercator. Colecţia însumează peste 700 de pagini cu scris mic şi cuprinde diverse decrete adunate şi "completate", prin care Papa câştiga o putere mai mare, mai ales în privinţa problemelor religioase. Deşi, spre deosebire de "Donariul lui Constantin", aceste decrete se adreseaza mai mult lumii occidentale, totuşi ele cuprind şi referiri la credinţa ortodoxă, mai ales la persoanele Sfintei Treimi şi aspecte litugice. Astăzi, nimeni nu se mai îndoieşte de falsitatea acestor decrete.



http://ro.orthodoxwiki.org/Primatul_papal

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Omul a vrut sa fie impartial , caci mai toate bisericile crestine au probleme, dar in raport cu pompa manifestata, Biserica Catolica surclaseaza de departe celelate culte crestine in materie de deviatii de la linia apostolica.

Totul este, intr-adevar, o problema de raport.

Din punct de vedere laic, putem spune ca, in raport cu pozitia ei predominanta in lumea occidentala, era normal ca Biserica Catolica sa-si atraga cel mai mare numar de detractori.

Din punct de vedere religios, chestiunea este si mai simpla. Mantuitorul le-a aratat explicit apostolilor ca vor fi persecutati, vorbiti de rau, clevetiti si urati. "Bucurati-va cand vor spune tot cuvantul rau impotriva voastra, din pricina Mea".

Ergo, cu cat o Biserica isi atrage mai multa ura din partea lumii laice si a curentelor laicizante, cu atat corespunde mai mult definitiei Mantuitorului, si se afla mai aproape de Adevar.

[IonelS]

Biserica Catolica isi atrage ostilitatea datorita prozelitismului agresiv, chiar si acum in epoca moderna. Prea isi doresc sa-si subordoneze toate celelalte culte crestine ..si o fac pe cai de-a dreptul oculte...si directe..

[georgeval]

În prealabil postat de Erethorn

Totul este, intr-adevar, o problema de raport.

Din punct de vedere laic, putem spune ca, in raport cu pozitia ei predominanta in lumea occidentala, era normal ca Biserica Catolica sa-si atraga cel mai mare numar de detractori.

Din punct de vedere religios, chestiunea este si mai simpla. Mantuitorul le-a aratat explicit apostolilor ca vor fi persecutati, vorbiti de rau, clevetiti si urati. "Bucurati-va cand vor spune tot cuvantul rau impotriva voastra, din pricina Mea".

Ergo, cu cat o Biserica isi atrage mai multa ura din partea lumii laice si a curentelor laicizante, cu atat corespunde mai mult definitiei Mantuitorului, si se afla mai aproape de Adevar.

Nu vreau sa fiu rautacios, dar celelalte confesiuni sunt considerate oile pierdute pe care papa vrea sa le aduca in staulul roman. Are inovatii Biserica romano-catolica sau a ramas intru totul fidela fata credinta Bisericii crestine de dinainte de 1054?

[Erethorn]

În prealabil postat de georgeval

Nu vreau sa fiu rautacios, dar celelalte confesiuni sunt considerate oile pierdute pe care papa vrea sa le aduca in staulul roman. Are inovatii Biserica romano-catolica sau a ramas intru totul fidela fata credinta Bisericii crestine de dinainte de 1054?

Nici eu nu vreau sa fiu rautacios, dar:

Este Biserica Ortodoxa o biserica vie, care isi continua vocatia de a talmaci Adevarul pe intelesul timpurilor, sau a ramas incremenita in anul 1054 ?

Ceea ce ortodocsii numesc, din nestiinta sau rea-vointa, "inovatii" nu sunt cu nimic diferite de "inovatiile" primelor sinoade ecumenice.

A fost Crezul o "inovatie" ? Cu siguranta, el nu exista pe vremea lui Cristos, si nici in timpurile Apostolilor.

A fost Sfanta Treime o "inovatie" ? Dar dubla natura a Mantuitorului ? Se regasesc acestea in Biblie, in mod explicit ?


Biserica Catolica a ramas fidela, nu doar credintei Bisericii dinainte de 1054, ci credintei asa cum a lasat-o Mantuitorul Isus Cristos Sfintilor Apostoli, in frunte cu Sfantul Petru.

Cu adevarat, celelalte confesiuni sunt oi pierdute. Nu pierdute de tot, caci raman crestine, iar unele, precum Biserica Ortodoxa, au chiar si sacramentele valabile.

Tot ce le ramane de facut pentru a se intoarce "100%" in sanul Bisericii lui Cristos este sa renunte la mandria si orgoliul care le-au impins la schisma.

În prealabil postat de Erethorn

Cu adevarat, celelalte confesiuni sunt oi pierdute. Nu pierdute de tot, caci raman crestine, iar unele, precum Biserica Ortodoxa, au chiar si sacramentele valabile.

Aceasta este conceptia catolica despre celelalte Biserici. A exprimat-o inainte de Intalnirea de la Sibiu chiar papa, ca apoi sa rectifice. Numise si Biserica Ortodoxa in cadrul Bisericilor nedepline.

Nu aceasta conceptie ma deranjeaza, ci faptul ca unii ortodocsi vor sa uneasca BO cu BC in aceste conditii.

Erethorn, ceea ce tot citesc, dar nu inteleg este cum a ajuns Sf. Apostol Petru sa fie intemeietorul Bisericii de la Roma. Ceea ce se stie cu certitudine este ca Sf Apostol Pavel trebuia sa ajunga la Roma ca sa apara in fata Imparatului. Dar cine l-a crucificat pe Sf. Apostol Petru? Nu romanii? Si tot ei, prin rastignirea Sf. Apostol Petru pun bazele Bisericii de la Roma?
Ceva imi suna gresit in ureche, dar nu stiu ce... Si daca moastele Sf. Apostol Petru sunt la Roma, cum de nu sunt expuse si nu se fac multime de tamaduiri, asa ca la alti Sfinti, stiind ca doar cu umbra sa de atingea o persoana, o vindeca pe loc. Cum de moastele se tin ferecate si sub lacat in subsolul catedralei "Sf. Petru si Pavel", iar la vedere este doar o statuie de bronz a Sf. Apostol Petru?
Recunosc ca am o nebuloasa privind intrebarile de mai sus si tare as vrea sa le lamuresc.

[Erethorn]

Iata aici un articol cuprinzand citate din Sfintii Parinti ai Bisericii primare care sustin ideea ca Petru a fost la Roma, ca a evanghelizat la Roma si ca a fost martirizat la Roma:

http://www.catholic.com/library/Pete..._Residency.asp


Si un alt articol:

http://www.catholic.com/library/Was_Peter_in_Rome.asp

O alta resursa:

http://www.saintpetersbasilica.org/N...r-8.htm#theory

[Traditie1]

În prealabil postat de Miha-anca

Erethorn, ceea ce tot citesc, dar nu inteleg este cum a ajuns Sf. Apostol Petru sa fie intemeietorul Bisericii de la Roma. Ceea ce se stie cu certitudine este ca Sf Apostol Pavel trebuia sa ajunga la Roma ca sa apara in fata Imparatului. Dar cine l-a crucificat pe Sf. Apostol Petru? Nu romanii? Si tot ei, prin rastignirea Sf. Apostol Petru pun bazele Bisericii de la Roma?
Ceva imi suna gresit in ureche, dar nu stiu ce... Si daca moastele Sf. Apostol Petru sunt la Roma, cum de nu sunt expuse si nu se fac multime de tamaduiri, asa ca la alti Sfinti, stiind ca doar cu umbra sa de atingea o persoana, o vindeca pe loc. Cum de moastele se tin ferecate si sub lacat in subsolul catedralei "Sf. Petru si Pavel", iar la vedere este doar o statuie de bronz a Sf. Apostol Petru?

Înainte de a crede ceva trebuie să verificăm temeinic dacă ce credem are suport în realitate. Faptul că există o opinie adoptată de majoritatea credincioșilor nu înseamnă că ea este și adevărată. Nu trebuie să adoptăm cu fanatism o credință numai pentru că așa e dictată de Biserică, este o lipsă de obiectivitate cu care unii chiar se laudă (vezi semnătura lui Erethorn).



Există o puternică tendință de a gândi conform cu opinia majoritară, de a crede că dacă ceva e acceptat de cei mai mulți oameni nu are cum să fie fals. Trebuie să ne sutragem acestei tendințe, să căutăm să ne fundamentăm în adevăr în mod obiectiv. În cazul de față, o cercetare a izvoarelor istorice ne arată că nu există dovezi despre prezența Sf. Petru la Roma sau în Italia, dimpotrivă Scriptura și tradiția bisericilor din Iudeea și Siria arătând că Sf. Petru a trăit și murit în această zonă, neajungând în emisfera latină a imperiului.



În Tradiția Bisericii s-au strecurat în primele veacuri multe elemente false, datorită caracterului oral prin care s-a transmis această tradiție în acea perioadă. În timp ele au devenit "adevăruri" doar datorită inerției credinței maselor. Dintre aceste elemente false face parte și legenda potrivit căreia Sf. Petru ar fi ajuns în Italia la Roma și ar fi fost martirizat acolo.


Așa-zisele oase ale lui Petru din bazilica ce-i poartă numele din Roma au fost descoperite în secolul 20. Aceste oase au fost descoperite împreună cu oasele altor oameni (inclusiv femei) și împreună cu oase de animale, bazilica fiind așezată pe un fost cimitir păgân. Atribuirea acestor oase Sf. Petru nu are nici o bază științifică. În cripta bazilicii sunt păstrate de asemeni oasele de porci, șoareci și alte animale sacrificate în acel cimitir păgân, ceea ce arată absurditatea convingerilor catolice în privința acestei atribuiri. De asemeni, înainte de a fi considerate aceste oase ca aparținând lui Petru altele au beneficiat de această atribuire (această primă descoperire datând din 1949), oase care au fost ținute de papă timp de 14 ani în apartamentul său și anunțate de către el oficial ca aparținând Apostolului. Ulterior s-a dovedit că aceste oase proveneau de la mai mulți oameni, existau trei fibule (în loc de două câte are un om). Totul nu e decât o glumă, așa cum voi arăta mai departe.



Catolicismul are la bază această poveste cu deplasarea lui Petru la Roma,adică o mare minciună. Dumnezeu i-a lăsat să cadă în această rătăcire datorită aroganței lor față de răsăriteni, cei în patria cărora a apărut creștinismul și care au dat cele mai valoroase tezaure de gândire duhovnicească.