Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Daniel777]

Va dau doar adresa"

http://www.romanialibera.ro/actualit...ou-205082.html

[Rodica50]

"nu judecati,ca sa nu fiti judecati".judecata aproapelui este o boala a sufletului.
Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul serafim de sarov ne îndrumă: "osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: Dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.


Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim.

Gândiţi-vă: Osândirea pune capăt vieţii duhovniceşti.

Cel ce osândeşte este nesătul de răutate. Lui nu-i ajunge otrava propriilor lui vicii.

Cum putem să ne izbăvim de păcătoşenia proprie atâta timp cât o sprijinim cu cea străină ?"

Poate aceste sfaturi ar trebui citite cu multa atentie- sunt pentru noi, cei care mai avem sansa de a ne indrepta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zaharia_2009

Cu toate ca am spus ca ma voi opri si voi renunta la acest topic , totusi postarile de ultim moment m-au facut sa revin cu o reflectie aratind astfel folosul iubirii fratesti , atunci cind exista si se manifesta ca atare .
Desi incepem sau sfirsim postarile noastre cu cuvintul ,,SINCER" asta nu si insemna ca si suntem chiar asa , ba din contra la orice om normal si educat aceasta precizare are efectul tocmai invers, de a crea indoieli . Pt. acest motiv nu voi folosi adaugiri nefiresti interventiei mele ci ma voi marturisi pur si simplu , atit pt. fratii si surorile de -a drepta threadului cit si celor de-a stinga . Iar de nu vor sa citeasca sau sa citeasca dar sa aibe probleme legate de intelegere le marturisesc ca nu ma mihnesc !
Parerea mea asupra subiectului mi-am spus-o clar si inca pe deasupra apreciez deosebit postarea sorei Anna21 ca fiind realista si motivata puternic duhovniceste si canonic. Acolo unde este Hristos chiar daca ar fi ceva pe alaturi, paleste ... vedeti postarea mea despre cele 2 ocale ale aceluiasi suflet . Orice lucru din lumea aceasta poate fi bun, grozav, sublim, sa ne placa pina ajunge sa ne livreze ,,pacea genomica" dar atunci cind il pui alaturi de Hristos paleste ! Dar de, paleste pt. cei care cu adevarat il cauta pe Hristos !
Restul este trafic, stress de ,,stat la pinda cu glontul pe teava" (aici are dreptate Om Bun !) , insiruiri de juraminte si sinceritati , polemici de prost gust sau cum a mai spus un alt user (Traditie !) atitudine de ,,domnul pedagog".
Pot fi cit de multe , ele nu agaseaza si nu astenizeaza decit pe cei care-si pun sufletul in tot lucrul care nu merita .
Deranjeaza insa parerile gresite si mai ales grabite (din necunoastere reala dar vorbire fara rost !) ale surorilor care au fost primite cu inima deschisa iar ele, din multa iubire si iertarea care se tot vehiculeaza si se hlizeste la toate colturile de thread, inteleg sa menajeze prin silnicie ! De, asta este intelegerea lor ! Buna intentie dar rea finalizare !

Dar impotriva acestor atitudini ,,sincere" si mai ales ,,bine intentionate" sunt cele ale surorilor intru duhul marturisitoare care cu sau fara voie sunt mult sustinatoare . Si ca sa le arat lor, si sa le multumesc pt. inima curata, ce poate insemna gestul lor pt. mine am sa istorisesc o intimplare petrecut in anul 1950 in puscaria de la Pitesti .
Intro celula de 40 de detinuti , 36 dintre ei au fost maltratati incit pt. a nu muri si-au facut autodemascarea si si-au spalat creierele devenind oameni noi ! Era unul care incasase multe batai, f. multe batai dar totusi nu cazuse, nu isi facuse autodemascarea . Se numea Take Rodas si incepuse sa il bintuie ideea de a-si face si el autodemascarea pt. a evita mortea prin bataie .Intro zi chiar era hotarit ! Si cum se gindea el iata ca se deschise usa celulei , intra Turcanu si se adreseza direct unui student :
- Tu de ce nu ti-ai facut pina acum ma autodemascarea ? Acesta i-a raspuns :
- Ba mi-o fac domnule Turcanu dar m-am gindit ca daca domnul Rodas...
- Aaaa, Rodas, tot tu esti de vina ? ia vino incoace ! Si a inceput si l-a batut pe Take cu o coada de lopata peste tot pe unde apuca pina l-a lesinat .
Cind s-a trezit din lesin acesta a inceput sa se roage : Domne, iata-ma ca m-am gindit sa renunt si sa cedez , nu am crezut ca cineva se intareste cu mine ... iarta-ma ca am vrut sa renunt !

Asemanator acestei povesti si eu am vrut sa renunt de multe ori si sa ma retrag de pe forum dar de fiecare data trimitea D.zeu cite o sora care sa ma intareasca si sa ma faca sa merg mai departe .
Tuturor acestor surori le multumesc din inima mea ticaloasa si incurcata in multe feluri de pacate si le cer iertare !

Sincer , sincer . . . . sincer . . .precum te - ai adresat lui Om bun , adica cu SINCER !

[tigerAvalo9]

Si inainte si acum cand ascult melodia ''Ruga pentru parinti'' de Adrian Paunescu si Hrusca imi dau lacrimile,ma apuca o tristete si un fior inimaginabil.Ma gandesc la parintii mei si totodata frumusetea melodiei si a versurilor ,vad felul superb interpretat de Paunescu...nu ai cum sa nu iti trezeasca sentimente...
Dumnezeu sa-l ierte!

[Daniel777]

Rodica ,nu trebuie sa traiesti fara creier .Uite aici comentarii pertinente si nu le mai bruia:


„Poeziile lui sunt pure declamaţii, dar în rest e un poet foarte slab"

Ce spun însă experţii despre valoarea poetului Adrian Păunescu? Pentru criticul literar Alexandru Matei, doar primele două volume de versuri sunt notabile, restul volumelor putând foarte bine să lipsească: „Primele două volume, «Ultrasentimente» şi «Mieii primi», au fost foarte bune, în contextul redescoperirii liricului după proletcultism. Dar atât, fiindcă nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab". O comparaţie cu Bacovia sau Eminescu, crede criticul, ar fi hârtia de turnesol a valorii sale ca poet: „Nu poţi de pildă să ţi-l imaginezi pe Eminescu sau Bacovia declamând poezii de la tribuna unui stadion; un Eminescu pentru galerie e imposibil de conceput".

Dan Sociu: „N-ai să auzi vreun puşti de acum înnebunit după «Sarut mâna mama mea, sărut mâna tatăl meu»"

Tânărul scriitor Dan Sociu nu vede nici moralitate, nici talent la Adrian Păunescu. „Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX - cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» - suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului." Ideea e că, în comparaţie cu Eminescu sau Bacovia, care sunt prizaţi şi de experţi (poeţi şi critici), şi de mase, „Păunescu are doar dimensiunea aprecierii de către marele public - şi aia o să se stingă. N-ai să auzi vreun puşti de acum înnebunit după «Sarut mâna mama mea, sărut mâna tatăl meu». Pe când pe Bacovia adolescenţii îl devorează, că e emo şi goth".

Criticul Dan C. Mihăilescu a spus că nu e momentul să discute despre calitatea poetului Păunescu la moartea sa: „Acum sufletul omului trebuie lăsat să plece, să se ducă dincolo". A adăugat totuşi: „Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu! Probabil când o să se ducă Sergiu Nicolaescu o să fie mobilizată Armata, să tragă salve de tun! Ce să mai spui? Ca la noi".

Andrei Cornea: „Nu cred că în Polonia unuia ca Păunescu i s-ar face funeralii naţionale"

Filosoful şi criticul de artă Andrei Cornea a fost extrem de tranşant, fără a se jena să-şi spună părerea chiar şi la postul public de televiziune: „Una este să fii versificator şi cu totul alta e să fii poet". Acesta a avut cuvinte grele şi despre prestaţia morală a scriitorului: „Nu cu multă vreme în urmă, cu ocazia vizitei Hertei Müller la Bucureşti s-a vorbit despre cedările intelectualilor care nu au ales să fie disidenţi în perioada comunistă. Au fost atacaţi atunci oameni ca Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, spunându-se că au tăcut pe vremea aceea, că nu au luat atitudine. Bun. Au tăcut. Nu au avut curajul de a ataca regimul. Dar să facem şi noi o simplă comparaţie între ei şi Păunescu.

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. Unii îl ignoră, alţii cred că era chiar acceptabil pentru că aveam multe fabrici şi preşedintele ţării era primit de preşedintele Statelor Unite şi de Regina Angliei. Cam aşa sună discursul nostalgic. Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă". Andrei Cornea a mai declarat că Adrian Păunescu era un împătimit al puterii care a candidat, după cum se ştie, şi la preşedinţia României, cu rezultate infime la alegeri. „Probabil că acum, mort fiind, dacă ar candida, ar avea mai multe şanse."

Slujitor al regimului versus opozant

Regizorul Cristi Puiu are şi el dubii serioase privind calitatea de opozant a regimului comunist a lui Păunescu. „Faptul că acum se vorbeşte despre el ca despre un erou dă cumva măsura culturii noastre revoluţionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun şi Adibas. Nu avem Puma e bună şi Puna. Nu aveam Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Nu am avut dizidenţi autentici, ci doar nişte emiţători de şopârliţe, buni şi ăia. Ei erau eroii noştri. Atâta puteam noi. Păunescu făcea la cenaclu nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. „Le-a spus-o Păunescu!", adică, în subtext, „ce curajoşi am fost şi noi care l-am ascultat." Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni".

Adrian Cioroianu: „Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută"

Cum se explică această trecere a publicului de la antipatie violentă, în primii ani după '90, la adularea post-mortem a poetului?
Pentru istoricul Adrian Cioroianu, simpatia actuală pentru Păunescu se datorează unui gen mai subtil de vinovăţie al publicului faţă de poet: „După '90, furia populară l-a scos pe Păunescu ţap ispăşitor pentru mizeriile din comunism. El a plătit atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi. Aş zice că acum, prin această dramatizare emoţională a înmormântării poetului, publicul face o „mea culpa" simbolică faţă de un om pe care l-a acuzat excesiv - fiindcă, e dovedit, Păunescu nu a fost unul dintre primii lingăi ai regimului, chiar dacă a semnat texte dedicate regimului şi cuplului prezidenţial. Comparat cu alţii, prestaţia lui în instituirea cultului personalităţii a fost modestă. Totuşi, el a fost cel mai vizibil, nicidecum cel mai productiv aşa-zis „poet de curte". Diabolizarea lui a fost evident excesivă, iar publicul se simte retroactiv vinovat." Pe lângă acest sentiment de vinovăţie, mai există un factor pentru simpatia enormă pe care a suscitat-o zilele acestea moartea poetului: „Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută, care a însemnat şi un abonament la revista Flacăra sau mersul la nişte concerte ale Cenaclului".

Dorin Dobrincu: „Ana Pauker şi Teohari Georgescu au portrete în ministere"

Istoricul Dorin Dobrincu este de o cu totul altă părere decât Adrian Cioroianu. Pentru acesta, adularea post-mortem a poetului este unul din efectele „derivei sociale în care trăim, care se manifestă prin lipsa unei memorii suficient de coagulate la nivel oficial şi lipsa unor valori, în cazul populaţiei. Mai tot timpul vedem genul acesta de „zeificare" profană la decese. Când a murit Paul Niculescu-Mizil, ministrul lui Ceuşescu, trupul său a fost expus la ministerul unde a lucrat. De asemenea, sunt pline ministerele de tablouri ale foştilor demnitari comunişti, fără nici o referire suplimentară la trecutul lor.

Când spun asta, am în vedere numele unor personaje sinistre ca Ana Pauker sau Teohari Georgescu". Raportul Tismăneanu, continuă istoricul, spune clar că Păunescu a fost un propagandist de frunte al regimului, în anii '70-'80, făcând, fără rezerve, apologia sistemului comunist. Or, Adrian Păunescu „nu şi-a cerut vreodată scuze pentru trecutul său, ci a fost de-o violenţă rar întâlnită împotriva celor care îl criticau pe Ceauşescu". Dincolo de vorbele de duh ca „despre morţi numai de bine" din sfera religiozităţii neolitice, nu putem asista pasivi la acest delir mediatic; mai facem un pas şi-l sanctificăm ca pe Ştefan cel Mare", spune istoricul, pentru a conchide „perpetuarea amneziei faţă de comunism este una din sursele crizei morale în care ne zbatem".

Păunescu, destinaţie a nostalgiei după trecutul comunist

Şi pentru criticul literar Alexandru Matei, un rol important în „sanctificarea" poetului îl are media - „televiziunea trebuie să producă patos ca să aibă audienţă, are deci nevoie de combustibilul unor evenimente ca acesta". Dar mai e ceva, spune criticul - „Păunescu e una dintre destinaţiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cât prezentul e mai dezamăgitor, lumea se îndreaptă într-acolo" Dacă poetul ar fi murit în anii '90, speculează criticul, în mod cert, atât publicul, cât şi media ar fi reacţionat mai echilibrat - „pentru că erau mai proaspete compromisurile făcute înainte, pe de o parte, şi, pe de alta, pentru că nu începuse să apară atât de des la tv"; încă nu-l convinsese pe Hagi „să revină la naţională", glumeşte criticul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zaharia_2009

i dar te apreciez sincer ... !

Sincer ? / ? / / . . . .

[Marimira]

În prealabil postat de zaharia_2009

[/b]
Draga mea, dar tu de ce incerci sa ne convingi ca este rau sa trecem in pomelnice pe oricine am dori..? Ce urmaresti cu asta, a ce te ajuta? Este bine sa ne rugam pt.iertarea pacatelor lui in pomelnicul celor adormiti si pt.iertarea pacatelor noastre la pomenicul celor vii.Suntem plini de rautate si dreptate!!!

Doamne iarta-ne!

Stind pe margine am constata sora ca oricine nu este de acord cu tine sufera de rautate si dreptate . Neplacuta constatare ! Ti s-au dat marturii destule dar voiesti altceva , si asta nu inseamna in mod obligatoriu ca ceilalti nu iubesc , nu iarta si nu... Diferenta este in discernamint !
Era gata-gata sa imi placi ca user . M-am intristat insa deoarece paleta-ti este mare !

Subiectul era acesta:omul Adrian Paunescu nu era necredincios..era ortodox, era roman, mai mergea si pe la biserica in plus el a murit!!! Acum sufletul lui este in mana Domnului nostru Iisus Hristos..De ce nu se cuvine sora anna21@ sa-l trecem in pomelnic ..este din neamul nostru..

Pt.fratele Zaharia:Iertare pt propozitia -suntem plini de rautate si dreptate!-
Sunt si eu om si sunt supusa greselii... din graba...in loc de soson am zis galos! Vroiam sa spun Suntem plini de dragoste si drepate!
Frate Zaharia sa ai un post binecuvantat!

Te rog nici sa nu iei in sema aceasta parere , ea este defapt pt. ceilalti ![/quote]

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

Multumim, Gabriela pentru reimprospatarea memoriei, si multumesc si celorlalti care inteleg altfel valoarea umana... Din pacate, tocmai cei care ar trebui sa citeasca pentru a-si forma o opinie pertinenta, refuza cu indaradnicie orice informatie vine in contradictie cu parerea lor. Pentru ei nu e loc de "dar daca", ci numai de "IIEU AM DREPTATE!"

Daca
"poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,"
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;

In acest sens (ca si in sanatate sau invatamant) Paunescu s-a implicat atat de mult incat unii ii prevedeau un sfarsit tragic. Nu stiu daca Dumnezeu l-a aparat, sau cineva din vechea conducere il tinea in brate (probabil Nicu Ceausescu...) Altii faceau doar aluzii: Ana Blandiana cu "Arpagic", sau Dinescu de care eram inebunit in acei ani si-i recitam parodiile pe la chefuri, dar care chiar dezidenti fiind, au ramas niste artisti ce si-au pierdut farmecul daca n-au mai avut ingradirea fizica... Paunescu vorbea direct si... publica tot ce scria...
Sa spun acum ca a tacut si s-a complacut in minciuna, nu pot fiindca am trait acei ani cand nu-mi venea sa cred ochilor cand citeam astfel de versuri...
Cine nu intelege ce este in sufletul unui taran caruia i se spune sa-si adune gospodaria in valize si sa se mute intr-un bloc insalubru, fara apa curenta si fara toaleta, sa stea la o parte. Parintii mei au trait un astfel de cosmar cand au inceput sa li se masoare gradinile si sa se faca proiecte in vederea crearii Omului Nou. Paunescu, rugat fiind, a intervenit si a salvat cateva sate de la astfel de orori. A popularizat terapia naturista si a salvat vieti omenesti doar prin faptul ca era acolo ca om de legatura intre cel care avea disperata nevoie sa-si salveze tatal, fratele, prietenul si oameni care erau cunoscuti doar in mediu restrans la cateva sate imprejur pentru ceaiurile lor vindecatoare... A ajutat copii saraci dar inteligenti si dornici sa faca ceva in viata; a lansat talente care multumesc lui Dumnezeu ca au avut sansa sa intalneasca un astfel de om... I-am auzit vorbind pe Radio-Romania Actualitati in dimineata mortii sale, si-mi dadeau lacrimile de emotie... Nu pot sa ma sterg la fund cu opinia lui Tudor Gheorghe, si-l consider si pe el un alt barbat sensibil pe care nu-l vom pretui decat dupa ce va muri...
Cand vad atitudini de haita in randul oamenilor, si nu oriunde, ci intr-o zona unde ar trebui sa ne asteptam la blandete si intelepciune, raman cu acel gust amar care pare sa nu se mai termine niciodata. Si cand te gandesti ca astfel de reactii sunt cu miile in tara noastra, numai asa, ca semn al ignorantei nationale!...

Fain mai scriai in urma cu ceva zile , adica erai ( vorba userului zaharia ) - F .F . F . SINCER

În prealabil postat de zaharia_2009

Cum spui frate ca nu stie nimeni daca cineva s-a mintuit sau nu ? Pai despre sfinti este clar , nu ? nu are rost sa mai vorbim ; iar despre ceilalti nu este la fel de calar ? Pai daca nu este sfint este clar ca nu s-a prea mintuit Sau nu mai stim sa deosebim sfintii ? Noi insine ne tradam trairile prin propria pomenire la sfintele slujbe, ca doar nu pomenim la proscomidie sau oriunde in alta parte sfintii ! Nu, nu este logic ? Era cumva vreun dubiu ? Si daca nu era dubiu de ce ai mai facut afrmatia aceasta laborioasa ?

A, si inca ceva ce ma tot tineam sa spun: Mi se pare ca uneori se face o confuzie intre mantuirea sufletului si Imparatia lui Dumnezeu. De mantuit multi se pot mantui, chiar scos din iad dupa ce biserica face cele de trebuinta. Dar in Imparatia lui Dumnezeu... nu prea cred sa aiba acces oricine. Noi, mirenii, nu ne putem compara cu preotii si cu-atat mai putin cu calugarii si pusnicii. Dar ne multumim si noi acolo cu o bucatica mica langa Poarta Raiului... Pana la urma, cel mai important lucru este sa nu fii in iad! Eu asa cred!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cristiboss56

Sincer ? / ? / / . . . .

Daca ma explic dumitale frate (caci constat ca singur nu mai esti in stare sa intelegi !) de ce folosesc cuvintul ,,sincer" fratele Om Bum va pierde savoarea , dulceata pe care i-o trimit prin postari . Si decit sa fac doua rele mai bine doar una : voi fi tainic cu dumneata sa vad , patesti ceva ?