Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mariamargareta

"Şi şi-a deschis pământul gura sa şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Core şi toată averea” (Num.16, 32)

Cine a fost deci autorul morţii răzvrătitorilor? Tu spui că Dumnezeu. Alţii vor spune că pământul, căruia i s-a făcut brusc foame şi care şi-a deschis gura sa, înghiţind câteva înghiţituri bune. Alţii vor spune că Dumnezeu i-a îngăduit diavolului să-i ucidă pe păcătoşi. Şi fiecare va fi convins că numai el are dreptate.
[/font]

Autorul morţii răzvrătitorilor nu poate fi pământul, adică natura înconjurătoare, fiindcă nu este animată. Nu suntem animişti, ci credem că Dumnezeu este stăpân atât asupra celor văzute, cât şi asupra celor nevăzute. Diavolul ar putea fi, dacă puterea lui nu ar fi limitată, dacă nu ar fi "ţinut în lanţuri". Să ne amintim de mandatul limitat pe care Dumnezeu i-l dă diavolului în Cartea lui Iov: "de viaţa lui, să nu te atingi !". Prin urmare, autorul morţii răzvrătitorilor este Dumnezeu. El dă răsplată, el dă pedeapsă. El este autorul vieţii, şi din pietre poate să facă oameni. El trimite şi moartea, în forma şi la ceasul numai de El hotărâte.

Sunt întristat de cât de mulţi credincioşi nu cred în aceste adevăruri de credinţă aşa de simple. E una din influenţele moderniste aici, eu în spun "iubirism": a pune la îndoială dreptatea şi sfânta mânie a lui Dumnezeu. Credeam că numai catolicii suferă de asemenea deformare a credinţei şi mă aşteptam ca la ortodocşi să văd o mai bună ancorare în tradiţie. E trist că ancorarea în tradiţie priveşte numai forma, numai ritualul, numai câte zile femeia nu are voie să intre în biserică după ce naşte, în schimb fondul credinţei e bolnav de această boală a lumii, ale cărei consecinţe pot fi teribile: dacă nu există pedepsitor, nu există nici pedeapsă, nu există nici damnare perpetuă, putem să facem ce vrem.

Poate că citirea Psalmului 93 ajută ? Ia să vedem:

1. Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
2. Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri.
3. Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli?
4. Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea?
6. Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât.
7. Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
8. Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată!
9. Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte?
10. Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,
11. Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte.
12. Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,
13. Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14. Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi,
15. Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa.
16. Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17. Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
18. Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19. Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20. Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
21. Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.
22. Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23. Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.

Verbis Domini !