Vorbirea in limbi la penticostali...

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Doriana

Daca Il cunosti pe Hristos cunosti tot ce trebuie sa cunosti. Hristos a cunoscut suferinta si loviturile celui rau, Hristos stie cum lucreaza cel rau, Hristos s-a aratat special ca sa nimiceasca lucrarile celui rau.

De acord, dar as mai avea intrebari: L-a nimicit de tot sau inca mai poate sa faca rau? Retinusem ca spre sfarsitul veacului satana va fi dezlega ca sa poata veni antihristul...

În prealabil postat de Doriana

Nu poti sa-l cunosti pe Hristos si sa nu-l cunosti pe cel cu care El lupta clipa de clipa. Nu este satan o stiinta mai inalta decat Hristos.

Nu este o stiinta mai inalta decat Hristos, dar oare nu ar putea fi el mai viclean si mai pricpeut ca noi? (a corupt cete ale ingerilor in importivirea fata de Dumnezeu, i-a prostit el si pe Adam si Eva desi vorbeau direct cu Dumnezeu si traiau in rai, si totusi mai are si o experienta de mii de ani...)

[Iosif77]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Mai sus ai avut o "sclipire" cu care sunt de acord, si anume: nu ajunge sa ceri ci trebuie sa-i aparti lui Dumnezeu. Iar acum vine intrebarea: Cum sti ca-i apartii?

I te daruiesti Lui. Eu cred ca in viata fiecaruia trebuie sa existe un moment in care sa sa se lepede de Satana si sa i se daruiasca lui Dumnezeu.

Aveam 18 ani cand m-am hotarat sa renunt la viata lumeasca pe care o duceam si sa ma dedic lui Dumnezeu. Luni de zile am avut aceeasi rugaciune: „Doamne iti predau viata mea in intregime. Curateste-o Tu si fa ce vrei Tu cu ea!”. Asata s-a intamplat in cazul meu. Nu este normativ.

Am ascultat in casa mea marturia unui preot ortodox. Modul in care el s-a convertit este uluitor. Eu am fost impresionat. (recitind postarea mi-am dat seama ca trebuie sa precizez: s-a convertit - adica i s-a dedicat lui Dumnezeu, nu s-a convertit la penticostali)

Ca sa concluzionez: eu cred ca îi apartin Domnului toti cei care i s-au daruit Lui. Ei, macar ca mai pacatuiesc, se pocaiesc si macar ca mai cad, se ridica iarași.
Eu stiu ca îi apartin lui Dumnezeu. Sunt al Lui. El m-a ales pe mine. Eu L-am ales pe El. Este Domnul meu. Ce as mai putea spune?

În prealabil postat de FiulRisipitor

Apoi daca ai asa de multa convingere ca duhul care vine asupra ta este de la Dumnezeu, cand si cum aplici indemnul: "Cercetati duhurile..."?

In aceea postare nu vorbeam despre mine.
Vorbeam despre toti credinciosii care cer Duhul Sfant in viata lor.
Cand cer pentru prima data Duhul Sfant in viata lor vor primi Duhul Sfant, nu un alt duh.
Domnul Isus a spus-o clar in Luca 11:13. Si El este cea mai înaltă autoritate in ceea ce priveste invatatura pentru noi.

Domnul Isus a zis: „ - Cereti Duhul Sfant cu incredere! Nu veti primi un alt duh!” El a spus-o, eu o cred.
Pot multi sa cante un alt refren, eu voi crede ceea ce El a spus. E prea clar.

„Cercetati duhurile!” este indemnul Apostolului Ioan in contextul aparitiei unor erezii gnostice care negau umanitatea Domnului. Erau probabil unii care spuneau ca Domnul Isus nu a avut un trup real ci era numai un duh.

Daca ar fi sa actualizam eu cred ca Apostolul ne indeamna pe noi sa fim foarte exigenti cu invataturile pe care le auzim. Toate sa fie comparate cu invatatura apostolica. Se pare ca ereziile, in mod special legate de persoana Mantuitorului, au la baza un duh strain care le propaga.

„Cercetati duhurile!” este un semnal de alarma pentru toti crestinii, si in mod special slujitorii bisericilor. Ei trebuie sa fie foarte atenti cu ceea ce se intampla in jurul lor in lumea spirituala.

Fiule Risipitor eu emit pareri pe forum. Cred ca sunt adevarate. Dar nu am nici un fel de teama ca ceea ce spun sa fie filtrat si cercetat prin Biblie si cu ajutorul Duhului Sfant care este in tine. Chiar recomand cercetarea. In toate cazurile.

Vigilenta este necesara pentru ca duhurile rele trebuiesc respinse.
Este de asemenea necesara Increderea ca atunci cand cerem Duhul Sfant, Dumnezeu ne va da Duhul Sfant, NU un alt duh.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Iosif77

I te daruiesti Lui...

Iti multumesc pentru rabdarea pe care mi-ai acordat-o, dar voi crede inca ca "vorbirea in limbi" nu este un lucru necesar in viata unui crestin mai ales in forma aceasta: nu inteleg ce spun dar ma rog, nu intelege nimeni, nici macar eu, dar totusi vorbesc cu Dumnezeu, Duhul Sfant se pogoara la cererea mea asa... TAC-PAC! si ma lumineaza, nu pot crede ca am "casa pregatita" sa-l primesc pe Dumnezeu dar am nadejdea mantuirii prin mila Sa, cand vad caderile zilnice nu cred ca sunt vrednic ca Duhul Sfant sa locuiasca in mine, prefer sa fiu vigilent decat inselat. Nu vreau nici un fel de "dar" in lumea aceasta decat cele care imi aduc o farama de rai pe vecie, si printre acestea vorbirea in limbi(in acceptiunea sustinuta de biserica penticostala) nu-si are rostul. Doresc sa evit cea mai mica urma de mandrie (nu inseamna ca si pot... dar incerc) crezandu-ma deja mantuit, deja locuind si vietuind cu ingerii.
Cand vad oameni ajunsi Sfinti cu minuni care sunt dovezi incomaparbil mai mari decat vorbirea in limbi ca Duhul Sfant locuia in ei, si din luminarea Duhului Sfant ne-au explicat Evanghelia, dar care se roaga:

"Mai mult decât toți oamenii Ți-am greșit Ție. Mai mult decât curvarul am viețuit. Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanți m-am făcut dator Ție. Mai mult decât vameșul rău am vămuit. Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit. Mai mult decât ninivitenii fără de pocăință am greșit. Mai mult decât Manase „fărădelegile mele au covârșit capul meu și ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine” și m-am chinuit și m-am gârbovit până în sfârșit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avuția Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o. Sufletul meu, cel făcut cu cinste după chipul Tău, l-am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o spre pocăință cu vrășmașii Tăi am viețuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit. Haina cu care m-ai îmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Fața mea pe care ai strălucit-o, eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de bunăvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori le-ai sfințit cu dumnezeieștile Tale Taine, cu cuvinte de rușine le-am spurcat."

Imi vad cu tristete locul meu... si nu pot decat sa continui cu rugaciunea acestui sfant:

"Pentru aceea, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele. Căci de vei milui pe cel vrednic, nu este de mirare. De vei mântui pe cel drept, nu este ceva deosebit. „Mântuiește-mă pe mine pentru mila Ta”. Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată peste mine milele tale cele dintru început, Doamne. „Și să nu intri la judecată cu robul tău”. Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău”, și să nu cântărești păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le” și „mântuiește-mă pentru mila Ta, Doamne”. Și „mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieții mele”. Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine și către păcat de-a pururea rău alerg."

Cine stie, poate daca (pana la moarte) voi trece vreodata de acest stadiu de pocainta voi da o alta interpretare textului biblic referitor la vorbirea in limbi, dar probabil va fi altul doar ca exprimare dar ca esenta nu cred ca va diferi de cel dat de Sfintii Parinti.Ma retrag, pentru ca nu simt nici un folos din aceasta discutie (conceptul pe care l-am adoptat eu nu imi ridica intreabri, in schimb conceptul exprimat de biserica penticostala, pentru mine, este eronat). Daca totusi mai doresti sa schimbam idei imi poti scrie pe privat.
Pari a fi sincer in cautarea mantuirii si sper ca nici unul dintre noi nu va ramane in intuneric.
Toate cele bune iti doresc.

[Geony]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Nu vreau nici un fel de "dar" in lumea aceasta decat cele care imi aduc o farama de rai pe vecie, si printre acestea vorbirea in limbi(in acceptiunea sustinuta de biserica penticostala) nu-si are rostul. ....

Capitolul 13
1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

[Iosif77]

În prealabil postat de FiulRisipitor

voi crede inca ca "vorbirea in limbi" nu este un lucru necesar in viata unui crestin...

Toate cele bune iti doresc.

Darurile Duhului Sfant nu sunt necesare in viata omului pentru mantuire.
Darurile sunt folositoare pentru a sluji cu eficienta in Trupul lui Hristos.

Un ultim gand: vorbirea in limbi este un dar de mica importanta intre darurile duhului. Darurile Duhului sunt de mica importanta in raport cu PREZENTA Duhului Sfant in viata crestinului.

Daca ar fi sa dau cuiva un sfat el ar suna cam asa: "- Cauta PREZENTA Duhului Sfant in viata ta!" Nu in primul rand supranaturalul, darurile, puterea.

Insa PREZENTA Duhului este nepretuita. Dupa celebrele cuvinte ale unui sfant ortodox: "Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine."

Binecuvantari...

P.S. Multumiri pentru rugaciunile postate. Intr-adevar o stare vrednica de urmat.