Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Din fericire Brancianinov nu este de "referinta".
Teologii ortodocsi studiaza corespunzator. De referinta in acest sens este "Sfantul Iustim Martirul si Filosoful", Sfantul Ciprian al Cartaginei etc.

Din fericire sfantul Brancianinov este sfant cu sfinte moaste si tot din fericire cam toti sfintii spun acelasi lucru. Mai ales Sfantul Ciprian al Cartaginei. Si pentru ca Biserica spune adevarul, si catehismul ortodox spune acelasi lucru: fara har nu exista mantuire. Am dat o eplicatie mai ampla tot pe acest topic.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Evidnet. Mantuirea nu este ceva ce tine de conjunctuira ci este urmare a credintei intru Hristos Iisus care se vede numai in fapte.

Cum spune si catehismul ortodox, nimeni nu se mantuie doar prin credinta si fapte, ci prin har. Nu este un merit al nostru, al oamenilor, este un dar de la Dumnezeu, din dragoste pentru oameni. Sa ne gandim ca Biserica spune ca nimeni nu s-a mantuit inainte de Hristos, doar dupa rastignire Iisus S-a dus si i-a scos pe drepti din Iad.

[catalin2]

Horatiu, nu prea am cum sa raspund la ceea ce ai scris pentru ca sunt doar constructii rationale din ceea ce ai inteles tu. Si sunt gresite, implicand intelegerea mai multor conceptii si invataturi crestine. De exemplu ce este predestinarea si prestiinta, ce este apocatastaza, ce e binele si raul, etc.
Dar sunt exact aceleasi intrebari si neintelegeri la care raspunde parintele Cleopa si Sf. Briancianinov (si aproape toti sfintii, ca aici sunt date doar aceste citate). Asadar ori nu au fost citite acele articole, ori nu au fost intelese. Daca o sa am timp o sa iti raspund mai pe larg la mesaj. Dar cum spune si sfantul, invatatura crestina nu e o constructie filozofica, ci e ceva revelat, dat. Pentru ca fiecare din noi intelegem in functie de cat putem intelege, iar asta nu depinde de inteligenta.
Filosofia e un rationament, o interpretare proprie a lumii, care poate fi apropiat de adevar sau mai departat. Noua Dumnezeu ne-a dat direct adevarul prin revelatie. Pentru ca omul se indepartase de Dumnezeu si nu mai stia nimic.
Pe scurt, Dumnezeu stie cine se va mantui (prestiinta) dar nu ii predestineaza, ci depinde de liberul arbitru si alegeri.
Dumnezeu a fagaduit ca nu-i va mai pierde pe oameni la pototp. La fel, fiecare om creste si se inmulteste. Iadul nu e uniform pentru toti, in Iad au ajuns si dreptii, care nu erau suspusi la chinuri. La fel si raiul.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

Cum spune si catehismul ortodox, nimeni nu se mantuie doar prin credinta si fapte, ci prin har. Nu este un merit al nostru, al oamenilor, este un dar de la Dumnezeu, din dragoste pentru oameni. Sa ne gandim ca Biserica spune ca nimeni nu s-a mantuit inainte de Hristos, doar dupa rastignire Iisus S-a dus si i-a scos pe drepti din Iad.

Corect.
Mantuirea este darul lui Dumnezeu. Insa la judecata finala toti oamenii (ortodocsi crestini, pagani, eretici...) vor fi juecati drept dupa faptele lor, caci doar in faptele omuli se vede credinta omului si cum a lucrat harul lui Dumnezeu in acel om. Dupa cum spune Sfantul Pavel "paganii care din fire fac faptele legii" adica fac voia lui Dumnezeu, vor trai.

Dumnezeu este drept si EL lasa posibilitatea tuturor oamenilor (indiferent de credinta) sa aleaga viata si moartea. "In fata omului sunt puse si viata si moartea si fiecaruia i se va da ce va alege".

Evident ca aceasta alegere se vede numai in faptele omului. "Credinta fara fapte moarta este".

Cei care traiesc intru Hristos "s-au mutat de la moarte la viata si la judecata nu vor veni". (Mutarea de la moarte la viata se face prin Sfintele taine, Taina Sfantului Botez, Taina Sfintei Euharistii). Aceasta este valoare inestimabila al lui Hristos si a Sfintei Sale Biserici.

Hristos cand a invitat pe multi drepti i-a inviat exact atunci.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

Din fericire sfantul Brancianinov este sfant cu sfinte moaste si tot din fericire cam toti sfintii spun acelasi lucru. Mai ales Sfantul Ciprian al Cartaginei. Si pentru ca Biserica spune adevarul, si catehismul ortodox spune acelasi lucru: fara har nu exista mantuire. Am dat o eplicatie mai ampla tot pe acest topic.

Fara Dumnezeu nu exista mantuire. Dumnezeu pe toti ne cheama la EL prin sufleltul nostru care tanjeste dupa Adevar, dupa Logos (Fiul lui Dumnezeu), dupa Viata, dupa Lumina, dupa Cale. Aceasta sete a omului este potolita doar de Hristos Iisus (Calea, Adevarul si Viata, Invierea si Odihna, Lumina) si de Sfanta Sa Biserica (Ortodoxa).

Minunat este Domnul intru Sfintii Sai. Ei trebuie cinstiti corespunzator si invatatura lor trebuie inteleasa corespunzator. Sfantul Ignatie Briancianinov est canonizat de Biserica Ortodoxa rusa.

Despre faimoasele cuvintele Sfantului Ciprian al Cartaginei: "nu este mantuire in afara Bisericii" trebuie inteles contextul in care au fost spune, caci se refera strict la eretici si nu la pagani. Astfel trebuie sa studiem cu atentie si corespunzator.
Din nefericire aceste cuvinte sunt folosite si cu referire la pagani, insa repet Sfantul Ciprian al cartaginei se refera exclusiv la eretici.

Sfantul Iustim Martirul si Filosoful include intre dreptii vechiului testament si pe Socrate si Heraclit care au vazut Logosul si "din fire au facut cele ale legii" cu ajutorul Logosului.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

[...]
Astfel ortodocsii crestini vor fi judecati dupa legea ortodoxa crestina iar paganii vor fi juecati dupa legea firii.
[...]
Asadar sa luam aminte.Doamne ajuta. Har si pace.

Am luat aminte mai demult, dar uite că e citat Sfîntul Ignatie B., care spune că numai ortodocşii se mîntuiesc. Ce-i de făcut? Îl credem pe cuvînt sau mergem mai departe şi la ceilalţi Sfinţi şi Teologi ortodocşi să vedem ce răspund la problema asta?

Domnilor, problema mîntuirii eterodocşilor e subiect de teză de doctorat în Teologie.

Eu nu am cultură în domeniu, dar niciodată nu voi sări peste fundamentul teologiei noastre care spune că omul este creat după chipul Lui Dumnezeu. Ce îmnseamnă creaţia după chip? Înseamnă că sîntem făcuţi după modelul Persoanelor divine, adică:

- existăm, lumea e reală, nu o iluzie
- avem o existenţă veşnică, indiferent de ceea ce facem
- sîntem raţionali, putem gîndi
- avem libertate, liber arbitru
- avem sentimente, putem iubi mai mult sau mai puţin
- putem crea (prin participare)
- putem să ne jertfim

În momentul în care cineva are pretenţia că numai ortodocşii au acces la mîntuire, acela îi trimite fără să-şi dea seama în Iad pe toţi ceilalţi. Aceasta este o negare din start a liberului arbitru al acelor păgîni nefericiţi care nu au preot ortodox la ei în sat, care nu au posibilitatea să se boteze, care nu au acces la teologia ortodoxă. De unde ar rezulta în mod logic că Dumnezeu crează fiinţe pentru a le aşeza fără voia lor departe de El, în adîncul întunericului celui mai dinafară - ceea ce L-ar face un Dumnezeu nu tocmai Bun.

Deci cum poate să creadă cineva că numai cîţiva oameni au şansa mîntuirii pe cînd o lume întreagă merge în tenebrele Infernului în mod implicit? E vai de noi dacă am ajuns să credem aşa ceva. E ca şi cum ne-am pus deja în locul Lui Hristos şi am dat sentinţa după un singur criteriu irevocabil. Slavă Domnului că Hristos va judeca lumea, căci în El am toată încrederea, în dreptatea şi în mila Lui.

[Tangun]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu înţeleg ce spui. Poate dacă ai rezuma pe scurt ideile pe care vrei să le transmiţi aş pricepe mai uşor.

Oricum, din cîte-mi dau seama sensul mîntuirii în filosofia prezentată mai sus nu are nimic în comun cu creştinismul, d-apoi cu ortodoxia. La noi e simplu: mîntuirea e atunci cînd te detaşezi de cel rău, care este enitate personală. E o izbăvire, o salvare, o scăpare din mrejele lui, ajungînd într-o comuniune personală cu Dumnezeu. Subliniez personală, pentru că altfel alunecăm către panteismul oriental, unde după cum spuneai eul omului se contopeşte în Brahman cel impersonal.

Nu trebuie judecat la nivelul mintii pentru ca mintea si logica ei nu va intelege niciodata.
Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, spune Biblia.
(Corinteni 3:19). Care este intelepciunea lumii acesteia? Miscarea gandirii si sensul definit exclusiv prin gandire.
Spui ca mantuirea pentru tine este atunci cand te detasezi de cel rau. Inteleg dar trebuie sa stii ce este raul, ce este binele si raul - doua etichete mentale de semn opus, ambele facand parte din inconstienta spirituala. Ti se intampla "binele" si "raul" din cauza ca traiesti identificat cu ele, adica identificat cu procesul gandirii. Cu alte cuvinte, crezi ca ceea ce iti spune mintea, face parte din eul tau, iar daca mintea nu este placut satisfacuta, eul tau se prabuseste si afirma ca i se intampla "raul". Mintea incearca sa dea un sens acestei lumi prin cele care sunt "bune" si cele care sunt "rele", aceasta este iluzia. Si stiu sigur ca incerci sa dai sens lucrurilor doar prin intermediul gandirii, de aceea nu intelegi nici panteismul oriental nici ce inseamna spiritual, nici faptul ca ceea ce numesti "cel rau", este de fapt inconstienta spirituala, iar ceea ce numesti "salvarea din mrejele raului" este sa te eliberezi de inconstient adica sa devii constient.

Atunci cand nu va cunoasteti decat prin intermediul continutului credeti ca stiti ce e bine, si ce e rau pentru voi. Ce altceva mai exista in afara de continut? Acel ceva care permite continutului sa existe: spatiul interior al constiintei. Atunci cand incercati sa dati un sens lumii acesteia prin miscarea gandirii, faceti distinctie intre intamplarile care sunt "bune pentru mine" si cele care sunt "rele". Aceasta este o perceptie fragmentata a realitatii, a intregului vietii. In spatele succesiunii de evenimente ce pare uneori intamplatoare sau haotica, sau ca fiind "ceva rau" atat in viata voastra cat si in mersul lumii, se afla ascunsa desfasurarea unei ordini mai inalte, catre un scop superior. "Zapada cade, fiecare fulg la locul potrivit" dupa o veche vorba. Nu puteti intelege niciodata aceasta ordine mai inalta gandindu-va la ea, dar puteti sa o intrezariti si sa va armonizati cu ea, adica sa participati in mod constient la inaintarea catre acel scop superior.
Cand intrati intr-o padure neatinsa de mana omului, mintea ganditoare va vedea doar dezordine si haos in jur. Nici macar nu va mai putea face diferenta dintre viata (binele) si moarte (raul), din moment ce pretutindeni, din materia putrezita si in descompunere, se naste viata noua. Doar daca sunteti suficient de linistiti in interior si daca zgomotul gandirii se domoleste, puteti deveni constienti ca aici exista o armonie ascunsa, ceva sacru, o ordine mai inalta in fiecare lucru si isi are locul sau perfect si n-ar putea fi altceva decat este sau altfel decat este. Dar mintea se simte mai confortabil intr-un parc amenajat, pentru ca acesta a fost planificat prin gandire, nu a crescut in mod organic. Aici este o ordine pe care mintea o poate intelege. In padure exista o ordine de neinteles, care mintii ii pare a fi un haos. Ea se afla dincolo de categoriile mentale ale binelui si raului. N-o puteti intelege prin gandire, dar ii puteti prinde semnificatia atunci cand lasati gandirea deoparte, deveniti linistiti si vigilenti si nu incercati sa intelegeti si sa explicati. Doar atunci puteti constientiza sacralitatea padurii. Si atunci cand percepeti acea armonie ascunsa, acea sacralitate, participati si voi la ea intr-un mod constient. In felul acesta, natura va ajuta sa va reintegrati in intregul vietii.

La un moment oarecare din viata lor, multi oameni devin constienti de faptul ca nu exista doar nastere, crestere, succes, sanatate, bunastare, placere si castig, ci si pierdere, esec, boala, batranete, deteriorare, durere si moarte. In mod conventional, la nivelul mintii, toate acestea sunt etichetate drept "bune" si "rele", ordine si dezordine. "SENSUL" vietii omenesti este de regula asociat cu ceea ce este "bine", dar binele este continuu amenintat cu prabusirea, cu dezordinea; atunci este amenintat de ceea ce este "LIPSIT DE SENS" si de aceea ceea ce este "rau", iar atunci explicatiile esueaza si viata inceteaza sa mai aiba sens. Mai devreme sau mai tarziu, dezordinea va izbucni in viata fiecaruia, in ciuda tuturor aparentelor. Insa tocmai acest lucru vine sa va arate ca sensul definit de mintea voastra a "ceea ce este bine", se naruie si poate constitui deschiderea catre o ordine mai inalta.
Gandirea izoleaza o situatie sau un eveniment si-i pune eticheta de bun sau rau, ca si cum ar avea o existenta separata. O prea mare incredere in gandire duce la fragmentarea realitatii. Fragmentarea aceasta este o iluzie, dar ea pare foarte reala atunci cand ii cadeti victime. Etichetele mentale de "bun" si "rau" sunt, in ultima instanta, iluzorii. Ele presupun intotdeauna o perspectiva limitata, prin urmare adevarul lor este relativ si temporar.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci sincretism între hinduism şi creştinism nu poate să existe, oricît ar încerca cineva să demonstreze asta.

La nivel mental iarasi nu poate exista sincretism intre doua lucruri opuse. La nivel universal insa, doua opusuri se atrag, se completeaza, se aduna si se anuleaza reciproc. Ce mai ramane? Constiinta eliberata de jocul dualitatii.

[Eugen7]

În prealabil postat de Tangun

La nivel mental iarasi nu poate exista sincretism intre doua lucruri opuse. La nivel universal insa, doua opusuri se atrag, se completeaza, se aduna si se anuleaza reciproc. Ce mai ramane? Constiinta eliberata de jocul dualitatii.

La nivel duhovnicesc Adevarul este unul si este cunoscut intru Duhul Sfant.

Nu va amagiti, sincretismul religios este lucrarea celui rau. Doar Hristos este: "Calea, Adevarul si Viata" si EL spune clar: "numai prin MINE se poate ajunge la Tatal Meu" (Ioan 14,6).

Ce partasie este intre lumina si intuneric? Ce partasie are raul cu binele? Ce partasie este intre Hristos si veliar?! Cum sa se atraga reciproc binele si raul?
Credinta orientala ce prezinta dualsimul Yin-Yang si conversia lor reciproca este icompatibil cu ortodoxia crestina.

Hristos curata omul pacatos de tot raul: patimi, pacate, boli (trupesti si sufletesi) nu le converteste in bine. Din ceva rau nu poate sa iasa nimic bun! Din pacat nu poate sa iasa virtutea.
Si cum poate din ceva bun sa iasa ceva rau? In Hristos nu s-a aflat pacat! Duhul Sfant ne ajuta sa vedem binele si raul, sa urmam binele si sa ocolim raul.

Dumnezeu nu "recicleaza" raul (si pe cei ce au ales sa il savarseasca) nu il conversteste in bine... ci il arunca in iad.

In Sfanta Biserica a Sa, Hristos lucreaza prin Sfintele Taine, alungand raul sub orice forma ar fi el. Hristos este Lumina lumii!

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta.

[Tangun]

În prealabil postat de Eugen7

La nivel duhovnicesc Adevarul este unul si este cunoscut intru Duhul Sfant.

Nu va amagiti, sincretismul religios este lucrarea celui rau. Doar Hristos este: "Calea, Adevarul si Viata" si EL spune clar: "numai prin MINE se poate ajunge la Tatal Meu" (Ioan 14,6).

Ce partasie este intre lumina si intuneric? Ce partasie are raul cu binele? Ce partasie este intre Hristos si veliar?! Cum sa se atraga reciproc binele si raul?
Credinta orientala ce prezinta dualsimul Yin-Yang si conversia lor reciproca este icompatibil cu ortodoxia crestina.

Hristos curata omul pacatos de tot raul: patimi, pacate, boli (trupesti si sufletesi) nu le converteste in bine. Din ceva rau nu poate sa iasa nimic bun! Din pacat nu poate sa iasa virtutea.
Si cum poate din ceva bun sa iasa ceva rau? In Hristos nu s-a aflat pacat! Duhul Sfant ne ajuta sa vedem binele si raul, sa urmam binele si sa ocolim raul.

Dumnezeu nu "recicleaza" raul (si pe cei ce au ales sa il savarseasca) nu il conversteste in bine... ci il arunca in iad.

In Sfanta Biserica a Sa, Hristos lucreaza prin Sfintele Taine, alungand raul sub orice forma ar fi el. Hristos este Lumina lumii!

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta.

Spui bine si apoi te contrazici singur.
Duhul Sfant este Adevarul, constiinta, corect.
Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Nici bine nici rau, El este Viata; si Calea spre Viata, corect.
Apoi incepi prin a te contrazice singur, la nivel mental, dual, de altfel nici nu se poate altfel.

[Tangun]

Hristos este Calea Adevarul si Viata. El va aratat Calea spre Viata, iar voi continuati sa mancati din pomul cunoasterii binelui si raului. De aceea nu exista acces la pomul Vietii.