gandurile de dinaintea Impartasaniei

[Noesisaa]

În prealabil postat de Melissa

Preotii spovedesc inainte de slujba. Si daca vine vremea sa inceapa Sfanta Liturghie, slujeste alt preot, primul ramanand sa spovedeasca toti enoriasii.
Iar Impartasania, se face exact in momentul in care trebuie facuta.Si se impartasesc si cei spovediti sambata dupamasa si cei spovediti duminica dimineata.Nu inteleg nelinistea ta?:-)

Preotul, fiindca este preot, trebuie sa slujeasca Sf. Liturghie in fiecare duminica. Ascultatul spovedaniilor nu este substitut pentru Sf. Jertfa. In Suceava cel putin episcopul a interzis (stiu ca la un moment dat erau anunturi la pangarul bisericilor) spovedania duminica dimineata. Stiu ca inca se mai practica pe ici pe colo, dar pentru cazuri rare si urgente, nu in masa cum era acum vreo 10 ani. Oamenii au impresia ca asa e bine, termini si cu spovedania si cu impartasania inante de Pasti intr-o ora acolo, cat stai la biserica. Sa faci efortul sa vii sambata dupa-amiaza? Eh...\

Sesizez o unda de dispret?!Sau mi se pare?:-)

Nu, dar exact in cazuri din astea teologia catolica mai exacta asupra pacatului, adica impartirea pacatelor in mortale, care te despart de Biserica, si, bine-inteles, te opresc de la impartasanie pana ce te spovedesti, si pacate veniale, care te ranesc, dar nu te despart de Biserica, sunt iertate cu Sf. Impartasanie, este un lucru folositor...dar in fine, sa nu fac propaganda, ca se supara unul si altul...

[ana ana]

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

[glykys]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Cred ca Zaharia a raspuns foarte clar la aceasta intrebare. L-au intrebat si pe par. Paraian ceva asemanator si el a zis foarte clar ca pocainta se face, dar cu fata spre viitor, in sensul ca nu stai sa plangi pentru ele, ci ai grija sa le indrepti, sa nu le mai faci in viitor, sa lucrezi virtutile, adica opusul pacatului respectiv...

[ana ana]

În prealabil postat de glykys

Cred ca Zaharia a raspuns foarte clar la aceasta intrebare. L-au intrebat si pe par. Paraian ceva asemanator si el a zis foarte clar ca pocainta se face, dar cu fata spre viitor, in sensul ca nu stai sa plangi pentru ele, ci ai grija sa le indrepti, sa nu le mai faci in viitor, sa lucrezi virtutile, adica opusul pacatului respectiv...

multumesc frumos!

[costel]

În prealabil postat de ana ana

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Un parinte marturisea ca atunci cand diavolul nu te poate duce la cadere cu cele prezente, apeleaza la trecut. Eu consider ca de vreme ce le-ai marturisit cu parare de rau si cu dorinta de indreptare, nu trebuie sa-ti mai amintesti de faptele pacatoase pentru care ai primit iertare.

[ana ana]

În prealabil postat de costel

Un parinte marturisea ca atunci cand diavolul nu te poate duce la cadere cu cele prezente, apeleaza la trecut. Eu consider ca de vreme ce le-ai marturisit cu parare de rau si cu dorinta de indreptare, nu trebuie sa-ti mai amintesti de faptele pacatoase pentru care ai primit iertare.

multumesc pentru raspuns! Aveti perfecta dreptate! acesta este si rolul spovedaniei: sa-ti stearga pacatele!
deci nu trebuie sa ne mai amintim niciodata trecutul pacatos de vreme ce ne-am indreptat viata spre poruncile lui Hristos.. :D

[Marimira]

În prealabil postat de ana ana

multumesc pentru raspuns! Aveti perfecta dreptate! acesta este si rolul spovedaniei: sa-ti stearga pacatele!
deci nu trebuie sa ne mai amintim niciodata trecutul pacatos de vreme ce ne-am indreptat viata spre poruncile lui Hristos.. :D

Gandindu-ne la trecutul pacatos...doar pt.a ne stradui sa nu mai cadem in acele pacate, nu pentru a ne indoi ca ele s-ar fi iertat.

Ca urmare a spovedaniei,caintei noastre si dezlagarii preotului ele sunt iertate.
Sa ne straduim doar sa nu le mai facem!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Ana, noi nu suntem vrednici, ci suntem învredniciţi prin darul supranatural al Spovezii. Tot aşa cum cei mai mulţi preoţi nu sunt sfinţi, ci sunt sfinţiţi prin darul supranatural al preoţiei, încât mâinile lor nu sunt curate, ci curăţite spre a-L ţine pe Domnul. Noi mergem la împărtăşire cu aceleaşi cuvinte ca ale centurionului care a spus: "Doamne, nu sunt vrednic să intrii sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu"

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Este foarte bine să ni le amintim mereu şi să plângem pentru ele, chiar dacă urmarea lor spirituală, moartea sufletului nostru s-a şters ca şi când nu le-am săvârşit, încât Domnul nu ni la va aminti în teribilul ceas al Judecăţii. Iertaţi fiind, un simţământ de genul "cum am putut să fac asta ?" e normal să existe şi este bine să existe, ca să ne amintim mereu că fără El suntem slabi şi nimic bun nu putem face.

Pe de altă parte, aceste gânduri nu trebuie să ne facă să nu ne împărtăşim. Aceasta ar fi o ispită de dreapta, care vine de la Sărsăilă: el poate deturna chiar şi gândurile noastre bune, chiar şi căinţa noastră o poate folosi ca să ne ţină departe, cât mai mult timp, de Sf Euharistie. Fiindcă, deşi starea sufletului nostru este deplin restaurată în urma Spovezii şi suntem din nou în stare de graţie sfinţitoare, dacă nu ne-am împărtăşi cu Sf Trup şi Sânge nu am beneficia de graţia sacramentală, adică nu am primi tăria supranaturală de care avem multă nevoie ca să nu mai păcătuim în viitor. Fiindcă scopul nostru nu trebuie să fie să ne spovedim des, ci să nu mai păcătuim. Suntem din nou copiii lui Dumnezeu prin absolvirea de la spovadă, dar trebuie să ne şi împărtăşim dacă vrem ca Isus să rămână în noi, după cum El a spus ("va rămânea în Mine şi Eu în el").

[gigidracea]

cum trebuie sa ne purtam dupa Sf Impartasanie?

[George.m]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Da, chiar daca am primit dezlegare de la duhovnic pentru a primi Sfanta Impartasanie, tot vom fi nevrednici. Orice am face, nu vom fi vrednici de Tupul si de Sangele Domnului.
Doar in lumina harului isi observa omul nevrednicia.
Iar Spovedania va trezi in sufletul nostru constiinta nevredniciei proprii.

În prealabil postat de ana ana

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Nu, nu le vom da uitarii. Dar acelea nu vor mai fi resimtite ca niste legaturi care nu ne permit sa inaltam inima catre Dumnezeu.
Amintindu-ne boala de care am suferit, vom da slava Doctorului care ne-a adus vindecarea.

Prin Taina Spovedaniei, credinciosul Il intalneste pe Hristos, Care mijloceste la Tatal iertarea lui. Si, induplecandu-L pe Tatal, aude cuvintele Sale mantuitoare, pline de dragoste: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau.

Crestinul simte, dupa ce s-a marturisit curat, ca a fost iertat de Dumnezeu. Simte o eliberare. Nu mai e apasat de povara pacatelor. Dupa marturisire, plange inaintea lui Dumnezeu, avand sentimentul recunostintei; si Ii promite ca nu va ma pacatui, ca nu va cadea iarasi in tot soiul de pacate aducatoare de moarte. Gusta din bucuria impreuna-vietuirii cu Dumnezeu.