Ce este sufletul?

În prealabil postat de Prior of ORI

da știu... religia te poate face și rasist (chiar dacă cei ce o practică vor nega).
și stiu că vor zice că dack nu-s cu ei în barcă sunt cu satana etc. etc.

Aș vrea să le propun să rezolve paradoxul Epicurean. din păcate cred că nu vor reuși deoarece există un motiv de ce este considerat paradox.

Păi şi noi, ăştia care ne credem în barca lui Dumnezeu, nu suntem deloc scutiţi de influenţele satanei. E foarte posibil ca o vorbă pe care o spun, o părere, un sfat, să fie inspirată de vrăjmaşul.

Eu cred că cine întreabă cu sinceritate va găsi adevărul. Poate chiar şi de la cineva care se încumetă să răspundă aici, pe forum. Nu că noi am deţine adevărul. Însă credem că ştim unde poate fi aflat.

[Raziel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Păi şi noi, ăştia care ne credem în barca lui Dumnezeu, nu suntem deloc scutiţi de influenţele satanei. E foarte posibil ca o vorbă pe care o spun, o părere, un sfat, să fie inspirată de vrăjmaşul.

Eu cred că cine întreabă cu sinceritate va găsi adevărul. Poate chiar şi de la cineva care se încumetă să răspundă aici, pe forum. Nu că noi am deţine adevărul. Însă credem că ştim unde poate fi aflat.

Pai iti spun eu unde poate fi aflat, si anume: in TINE, acolo e adevarul, numai ca e un adevar subiectiv si nu-l putem aplica tuturor asta e problema, daca acest adevar subiectiv te face fericit atunci e perfect. Sa fie clar ma refer la adevarul religios.
Acum apropo de paradoxul epicurean, ideea e ca raul si binele sunt iarasi lucruri subiective, in univers nu exista rau si bine, asta este doar optica umana. Oricum paradoxul se refera la existenta raului prin prisma presupusei existente a divinitatii.

În prealabil postat de Raziel

Pai iti spun eu unde poate fi aflat, si anume: in TINE, acolo e adevarul, numai ca e un adevar subiectiv si nu-l putem aplica tuturor asta e problema, daca acest adevar subiectiv te face fericit atunci e perfect. Sa fie clar ma refer la adevarul religios.

Da, cunoaşterea lui Dumnezeu e un fapt subiectiv, pentru că Dumnezeu însuşi este Subiect pur. Şi fără o experienţă subiectivă nimeni nu are o legătură cu Dumnezeu, pentru că e o legătură de iubire. Însă până a ajunge la acea experienţă trebuie să cunoşti câte ceva despre Persoana pe care urmează să o iubeşti. Iar asta vine din auzite. Alţii Ţi-l fac cunoscut, şi anume cei care L-au cunoscut deja. Pentru că aşa suntem făcuţi, având nu numai capacitatea de a simţi, ci şi pe aceea de a gândi şi de a cunoaşte realităţi, căci suntem reali şi trăim şi în materie şi în istorie.

Dacă ne limităm la cunoaşterea lăuntrică, intimă, vom ajunge la trăiri mistice (care însemnă o unire cu cineva) nesigure, periculoase, pentru că lumea spiritului e populată de multe fiinţe răuvoitoare.

Acum apropo de paradoxul epicurean, ideea e ca raul si binele sunt iarasi lucruri subiective, in univers nu exista rau si bine, asta este doar optica umana. Oricum paradoxul se refera la existenta raului prin prisma presupusei existente a divinitatii.

Problema răului e legată tocmai de aceste fiinţe răuvoitoare. Paradoxul epicurean păcătuieşte printr-un mod simplist de a-L înţelege pe Dumnezeu. Căci Epicur nu ştia că Dumnezeu este Iubire şi că din iubire a adus lumea la existenţă, din nimic. Şi pentru că iubeşte toate fiinţele pe care le-a creat le-a dăruit libertate totală, inclusiv libertatea de a I se opune. Deoarece El însuşi doreşte să fie iubit şi să fie ales din iubire, nu de frică.

Or, dacă Lucifer, mândrindu-se pentru frumuseţea sa extraordinară, a vrut să ia locul lui Dumnezeu, a căzut din comuniunea de iubire cu Dumnezeu şi a ajuns să I se opună pentru veşnicie. Căci îngerii, fiind fiinţe aproape de desăvârşire când au fost create, nu au avut posibilitatea decât a unei alegeri, care i-a desăvârşit în bine sau în rău.

Şi, cum creativitatea e un atribut divin, diavolul nu poate crea nimic, şi vrea, prin urmare, să distrugă tot ce a creat Dumnezeu. E un fel de creaţie pe dos. Şi cel mai mult îl urăşte pe om, pentru că în el se reflectă chipul lui Dumnezeu.

[Raziel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Da, cunoaşterea lui Dumnezeu e un fapt subiectiv, pentru că Dumnezeu însuşi este Subiect pur. Şi fără o experienţă subiectivă nimeni nu are o legătură cu Dumnezeu, pentru că e o legătură de iubire. Însă până a ajunge la acea experienţă trebuie să cunoşti câte ceva despre Persoana pe care urmează să o iubeşti. Iar asta vine din auzite. Alţii Ţi-l fac cunoscut, şi anume cei care L-au cunoscut deja. Pentru că aşa suntem făcuţi, având nu numai capacitatea de a simţi, ci şi pe aceea de a gândi şi de a cunoaşte realităţi, căci suntem reali şi trăim şi în materie şi în istorie.

Dacă ne limităm la cunoaşterea lăuntrică, intimă, vom ajunge la trăiri mistice (care însemnă o unire cu cineva) nesigure, periculoase, pentru că lumea spiritului e populată de multe fiinţe răuvoitoare.



Problema răului e legată tocmai de aceste fiinţe răuvoitoare. Paradoxul epicurean păcătuieşte printr-un mod simplist de a-L înţelege pe Dumnezeu. Căci Epicur nu ştia că Dumnezeu este Iubire şi că din iubire a adus lumea la existenţă, din nimic. Şi pentru că iubeşte toate fiinţele pe care le-a creat le-a dăruit libertate totală, inclusiv libertatea de a I se opune. Deoarece El însuşi doreşte să fie iubit şi să fie ales din iubire, nu de frică.

Or, dacă Lucifer, mândrindu-se pentru frumuseţea sa extraordinară, a vrut să ia locul lui Dumnezeu, a căzut din comuniunea de iubire cu Dumnezeu şi a ajuns să I se opună pentru veşnicie. Căci îngerii, fiind fiinţe aproape de desăvârşire când au fost create, nu au avut posibilitatea decât a unei alegeri, care i-a desăvârşit în bine sau în rău.

Şi, cum creativitatea e un atribut divin, diavolul nu poate crea nimic, şi vrea, prin urmare, să distrugă tot ce a creat Dumnezeu. E un fel de creaţie pe dos. Şi cel mai mult îl urăşte pe om, pentru că în el se reflectă chipul lui Dumnezeu.

Iti respect credinta dar nu iti impartasesc viziunea asupra lui Dumnezeu, si nu mai aduc contra argumente caci ele se gasesc chiar in bestseller-ul biblia.

În prealabil postat de Raziel

Iti respect credinta dar nu iti impartasesc viziunea asupra lui Dumnezeu, si nu mai aduc contra argumente caci ele se gasesc chiar in bestseller-ul biblia.

Viziunea asta decurge din Evanghelie.
Contraargumentele tale se bazează, cred, pe Vechiul Testament. Nu mi se pare onest să ataci credinţa creştină contraargumentând cu Vechiul Testament. Creştinii îşi spun aşa întrucât se consideră ai lui Hristos şi vor ca El să trăiască în ei.

Personal, pe mine mă depăşeşte problema. Însă nu mi se pare necesar să-mi bat prea mult capul cu VT, pentru că nu pe el se bazează credinţa mea.

[Raziel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Viziunea asta decurge din Evanghelie.
Contraargumentele tale se bazează, cred, pe Vechiul Testament. Nu mi se pare onest să ataci credinţa creştină contraargumentând cu Vechiul Testament. Creştinii îşi spun aşa întrucât se consideră ai lui Hristos şi vor ca El să trăiască în ei.

Personal, pe mine mă depăşeşte problema. Însă nu mi se pare necesar să-mi bat prea mult capul cu VT, pentru că nu pe el se bazează credinţa mea.

Accepta crestinismul, ortodoxia in mod special ca suntem pe forum crestin-ortodox, VT sau nu?
Daca vrei incep si cu NT ca si acolo sunt aberatii si erori mai mari decat intreaga carte, dar nu cred ca vom ajunge undeva, o sa ne tot contrazicem fara sa ajungem la consens, asa ca hai s-o lasam asa cum e, ca o sa pierdem amandoi timp pretios :P

În prealabil postat de Raziel

Accepta crestinismul, ortodoxia in mod special ca suntem pe forum crestin-ortodox, VT sau nu?
Daca vrei incep si cu NT ca si acolo sunt aberatii si erori mai mari decat intreaga carte, dar nu cred ca vom ajunge undeva, o sa ne tot contrazicem fara sa ajungem la consens, asa ca hai s-o lasam asa cum e, ca o sa pierdem amandoi timp pretios :P

Da, corect. Nici eu nu am timp de pierdut. Şi pe mine m-au contrariat multe, mai ales în VT. În Noul nu cred că mă mai contrariază ceva. Da mi-am dat seama că ce e scris acolo e peste nivelul meu de înţelegere şi atunci m-am sprijinit pe teologi; iar tâlcuirile găsite la ei nu numai că m-au mulţumit, ci m-au lăsat fără grai uneori.

Edit: Discuţiile privind credinţa sau necredinţa pot fi, într-adevăr, interminabile, dacă se recurge la argumente. Aşa cum bine ziceai, e vorba de o experienţă subiectivă.
E un lucru paradoxal: ca să înţelegi, trebuie mai întâi să crezi. Altfel, situându-te în afară, nu vei vedea decât exteriorul. Cel care se află înăuntru nu mai poate vedea din afară şi îţi va spune că el vede lucrurile altfel. Nu avem, deci, acelaşi punct de observare, şi atunci sigur că nici concluziile nu vor putea fi aceleaşi. Ca să discutăm despre ceva, fie mă situez eu pe poziţia ta, fie tu pe a mea.

Dar, aş mai adăuga că dinăuntru lucrurile sunt mult mai interesante (din afară le-am văzut şi eu); şi abia când ajungi înăuntru înţelegi că - paradoxal, din nou - ai ieşit cu adevărat.