Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Continuare:
Homeopatia, cădere din dreapta credinta

Să-ţi dea Dumnezeu mântuire şi bucurie pentru această osteneală a ta de a mărturisi adevărul. Cu adevărat ai postat foarte echilibrat, profund şi concis. Îţi mulţumesc. La capitolul Homeopatie aveam şi eu de gând să spun acestea, dar din alte surse, mai lungi.

Practic ce reiese din cele spuse de tine mai sus este că hulesc homeopaţii că ne dau o împărtăşanie mai mare decât Sfânta Împărtăşanie.

Ca să explic, pe scurt, să vedem Cine este Sfânta Împărtăşanie.

Este Trupul omenesc al Fiului lui Dumnezeu [îndumnezeit la Sfânta Înălţare, după cum spun sinaxarele Penticostarului „făcându-l, îndrăznesc a zice, asemenea Tatălui”] şi Sângele cel minunat al Său.
Dumnezeu ne trimite la Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh harul necreat „ca după fiinţă” cum zice Sfântul Grigorie Teologul. „Ca după” dar nu fiinţa lui Dumnezeu ce nu poate fi împărtăşită.
Acest har iradiază din Trupul lui Hristos de pe tronul Sfintei Treimi şi coboară în pâinea şi vinul din altar prefăcându-le în acelaşi Trup, Care după cum spune Preotul la Sfânta Liturghie (deoarece limba preotului este limba de foc de la Duhul Sfânt, fiind preotul umplut de Duhul Sfânt de la Cincizecime)

(Fapt.2:3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Fapt.2:4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt):

„Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.”


Ce spune Sf. Apostol Petru:

II.Petr.1:4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.


tocmai la aceasta se referă:

1. că noi, prin firea noastră omenească, deoarece a luat-o Hristos (a enipostaziat-o - adică a luat-o în Persoana Sa Dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu) la Buna Vestire devenim una cu El (noi oameni - El Om

Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,


Evr.4:15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. ).

2. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Lui, devenim mădulare ale Lui:

"Rom.12:4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
Rom.12:6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat."

3. prin Persoana Lui în care sunt unite (neschimbate, neamestecate, neîmpărțite şi nedespărţite) firile dumnezeiască şi omenească

suntem aşadar şi noi părtaşi dumnezeieştii firi. Părtaşi noi fiecare personal în firea noastră omenească prin unirea din Persoana lui Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie (dacă noi ne împărtăşim cu vrednicie) şi prin harul Său (energiile necreate) cu firea dumnezeiască.

Cum bine tâlcuieşte Pr. Cleopa că Dumnezeu este totul întru toate prin harul Său şi prin prezenţa Sa dar întru nimeni nimic după fire:

„DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI INTRU NIMENI, NIMIC
Dumnezeu este totul intru toate in om, si in nimeni nu-i nimic, la fel ca si in celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointa, are imaginație, are manie, are pofta, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie libera. Toate puterile pe care le arata Sfântul Ioan Damaschin in Dogmatica.
Da. Dumnezeu este totul intru toate si in om, dar nimic nu este in om din ființa lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după ființa ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii in baia nașterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am capatat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar.”


http://www.crestinortodox.ro/carti-o...mic-81158.html

Minciuni panteist-homeopate:"Dacă am avea firea lui Dumnezeu am fi Dumnezei după fire deci însuşi Dumnezeu, n-am mai fi făptură ci făcători iar pentru că noi avem început şi Dumnezeu ar avea şi n-ar mai fi Dumnezeu."



Dumnezeu ne dă toate din firea Sa, mai puţin firea, pentru că firea este a fi adică ceea ce eşti. Noi fiind făcuţi nu putem fi făcători şi deci avem pe a fi (adică firea) de făptură. E adevărat că firea omenească este cea mai mare, după firea dumnezeiască, căci are ceea ce nici îngerii nu au, cel mai mare dar, adică a fi chipul lui Dumnezeu şi putinţa de a lucra la nesfârşit asemănarea. Asemănarea o primim doar prin Hristos căci asemănarea este însuşi creştinismul cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Omul este astfel macrocosmos în microcosmos, cel în care se recapitulează şi îndumnezeieşte tot universul.

Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.


Adică suntem dumnezei după har, singurul care este prin El însuşi este Dumnezeu care spune „eu sunt”

Ieş.3:14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”


Din suportul de curs pentru Vechiul Testament:


Afirmatia «Eu sunt Cel ce sunt» e legata aici de numele
YHWH, care apare înca din primul capitol al Sf. Scripturi si este tradus cu Domnul. Aceasta
fiindca între verbul a fi העה (aici la imperfect) si numele divin יהוה diferenta este de doar o
consoana.
Exista mai multe interpretari posibile ale acestei propozitii:
a. Eu sunt Cine sunt, adica nu vreau sa spun cine sunt (asemenea Fac 32,30 unde în
lupta lui Iacob, Domnul refuza sa-i spuna cine este). Cu alte cuvinte numele divin YHWH
însusi nu poate sa exprime în totalitate misterul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi cuprins
în cuvinte.
b. Eu sunt Cel ce este, prin contrast cu ceea ce nu este, adica singurul care este în mod
absolut. In Dogmatica acesta este atributul divin numit aseitate. Dumnezeu exista prin sine
însusi, îsi este lui însusi cauza, spre deosebire de toate celelate lucruri care au o cauza
exterioara, care exista prin Dumnezeu, care le-a creat si le sustine în existenta. LXX da acest
sens cuvintelor din textul ebraic, traducând ὁ ὤν “Cel ce este” In icoana Mântuitorului apar
scrise aceste 3 litere în jurul capului Sau.
c. Forma verbala ebraica folosita în v.14 (imperfect) are sens de viitor, dar uneori si de
prezent. Imperfectul desemneaza o actiune neterminata, în prezent sau în viitor. Am putea
traduce în afirmatia: Eu sunt cel ce sunt sau eu voi fi cel ce voi fi, sau eu sunt cel ce
voi fi sau eu voi fi cel ce sunt. Deci Dumnezeu nu se schimbă în veac!
d. Sensul poate fi acela de Eu sunt cu tine, cum îi spusese lui Moise, sau Eu sunt cu voi,
adica cu poporul. Dumnezeu alege aceste cuvinte destinate însa tuturor generatiilor umane: Eu
sunt si voi fi mereu cu voi. Experienta acestei permanente prezente a lui Dumnezeu a facut-o
omul în istoria mântuirii. O face si azi în Biserica, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu arata, prin interventia sa în istorie, ca nu a parasit niciodata pe om.

Homeopaţii vor să spună că prin remediile lor ne oferă aseitatea.

Hristos ne arată asemănarea cu El prin îndumnezeirea prin har:
Ps.81:1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Ioan 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
Ioan 10:35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
Ioan 10:36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Mai jos, pentru a discerne cele spuse de Hristos ne arată tot El, dar prin gura Sfântului Apostol Pavel, dumnezeirea mincinoasă a demonilor (idolilor) şi diferenţa între dumnezeii prin har (creştinii) şi Cel după fire (Sfânta Treime).

I.Cor.8:5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei [idolii şi ceilalţi zei], fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei [creştinii dumnezei după har] mulţi şi domni mulţi -,
I.Cor.8:6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu [după fire], Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate[Căci e Dumnezeu după fire] şi noi prin El [fiindcă suntem dumnezei după har].


Aşadar deşi noi suntem dumnezei doar după har, în veşnicie înaintăm într-o nesfârşită îndumnezeire, căci Dumnezeul după fire este nesfârşit, ne va da tot ce putem noi cuprinde din El dar nu putem să dobândim chiar firea Lui niciodată, nu pentru că nu ar vrea El să ne-o dea ci pentru că noi nu o putem cuprinde.
El este fără de început iar noi avem început (din dragostea Lui) şi nu putem fi ceea ce nu suntem, nu putem fi ceea ce a fost mai înainte de a fi noi şi nu putem fi dătători de fiinţă când noi avem primită fiinţa de la Singurul dătător de fiinţă.
Că nu poţi să fi altceva (Dumnezeu) decât ceea ce eşti (om) dar de primit poţi primi ceea ce nu ai (îndumnezeirea, părtăşia prin energiile necreate, prin har cu dumnezeiasca fire).


Lucifer a vrut să fie în firea sa ceea ce nu putea fi având 666 adică:
6 poftă fără de minte (că dorea să fie ceea ce nu se putea să fie),
6 minte fără de judecată (că a gândit că ar putea fi ceea ce nu se putea a fi)
6 mânie fără raţiune (că a urât bunătatea lui Dumnezeu - ce dorea să-i dăruiască toată dragostea Sa - explicându-şi hulitor - prin raţiune neraţională - neputinţa firii îngereşti de a fi fire dumnezeiască că de fapt această neputinţă ar fi invidia lui Dumnezeu Care nu vrea să-i dea şi satanei firea Sa).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Luca 10:18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
Apoc.12:3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
Apoc.12:4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.

Căzând ca un fulger din cer şi din Lucifer devenind Balaur, cu invidie a vrut să ne facă să cădem şi noi prin acelaşi raţionament hulitor, ca să fim şi noi ca el, nu dumnezei (cum ne propunea mincinos) ci draci. Aceasta o insuflă prin panteism la toţi idolatrii, între care se înscriu şi homeopaţii, şi toţi care primesc această raţiune se fac asemenea lui.


Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.


Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire. Astfel că nici Dumnezeul Cel adevărat, după ei, nu mai este Dumnezeu adevărat, nu mai are aseitatea, căci iată că până la noi nu era complet, îi lipsea din firea lui ceva (adică noi), se putea schimba şi altera şi îmbolnăvi (căci ei zic că este o îmbolnăvire a firii dumnezeieşti). Ori un dumnezeu schimbător, pătimaş, nedesăvârşit nu este dumnezeu. Vedeţi cum homeopatia este răutatea cea veche mascată în medicina cea nouă? Şi aşa zic ei că „leacurile homeopate” sunt mai mari decât Sfânta Împărtăşanie, căci „remediile homeopate” ne dau dumnezeiasca fire.

Pe scurt homeopatii teoreticieni fac prin ideologia lor pe Dumnezeu făptură şi pe făptură Dumnezeu iar homeopaţii practicieni, chiar dacă nu cred aceasta pe faţă, însă o susţin cu putere în taina inimii şi "leacurilor" lor masonice, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, practicând roadele acestei teorii, şi fiindcă nu vădesc pe faţă teoria sunt mai periculoşi că se înşeală şi înşeală pe mai mulţi:

"Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte."

Desigur că dacă citiţi scrierile „homeopate” ale doctorilor „ortodocşi” (vom dezbate această problemă la capitolul „homeopatie”) ei vor spune că nu cred aşa ceva ci doar beneficiază, fără explicaţii, sau cu explicaţii putrede, de rezultatele „frumoase” ale „homeopatiei” dovedite experimental. Aşa zic şi yoghinii cu Yoga lor cu medicina Ayurvedică, că nu e credinţă ci ca spălatul pe dinţi. Rezultatele lor, cercetate cu discernământ, au toate caracteristicile acţiunii de vindecare demonică (vom discuta aceasta mai pe larg la capitolul homeopatie), tipică tuturor medicinelor idolatre din trecut sau din prezent.

După cum o babă de la ţară care se împărtăşeşte cu Sfintele Taine nu poate explica diferenţele între Persoană, Fire şi Har în Sfânta Împărtăşanie dar totuşi se împărtăşeşte şi se îndumnezeieşte prin Sfintele Taine, pentru că ea crede că dobândeşte bine prin Ele, tot aşa cine se împărtăşeşte cu împărtăşania satanistă a homeopatiei, deoarece crede că primeşte prin ea bine se îndrăceşte, indiferent dacă înţelege sau nu toată credinţa falsă, panteistă, al cărui ritual (mai lung decât Sfânta Liturghie) are ca produs final „leacul homeopat”.
Desigur că îndrăcirea este cu atât mai accentuată cu cât credinţa în panteism este mai mare [căci ortodocşii au o oarecare protecţie că ei nu cred că e un ritual ci doar o medicină (dar au vină că nu cercetează dacă este sau nu ritual, că nu au credinţa lămurită şi deci prin aceasta dau drept satanei să lucreze)] după cum şi roadele Sfintei Împărtăşanii sunt mai mari cu cât credinţa în Hristos este mai adâncă.

Diferenţa este însă că dacă cineva mănâncă Sfintele Taine cu nevrednicie se osândeşte, ba chiar se îndrăceşte, pe când cineva care ia „remediile homeopate” cu „vrednicie” nu se răsplăteşte şi nici nu se îndumnezeieşte.


I.Cor.11:27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

Ioan 13:26. Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Ioan 13:27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el

Încă o dată îţi mulţumesc Antonia din toată inima pentru frumoasa postare care ne-ai dăruit-o şi vă chem pe toţi la astfel de postări înţelepte, să se vadă că nu numai eu sunt împotriva homeopatiei şi bioenergiei ci toţi ortodocşii ce cercetează cu sinceritate problema ajung la aceeaşi concluzie. Echilibrul, şi felul tău nepătimaş de a expune problema este o mărturie pentru noi toţi că te afli în adevăr. Nu e bine să combatem minciuna cu patimă că pierdem. Noi doar să mărturisim cu dragoste iar dacă nesincerii nu se întorc nu va mai fi vina noastră.

Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire.

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de antoniap

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

Dar eu ştiu că e greu să găseşti, să citeşti, să selecţionezi ce este de folos pentru o temă, iar dacă nici măcar nu ai scris tu se adaugă smerenia că n-ai făcut nimic bun şi asta place tare mult lui Dumnezeu. Aşa că nu pot decât să-ţi mulţumesc şi ţie şi oricui participă aşa frumos pe forum.
Doamne ajută!