Inca ceva,
cand o sa am copii, daca voi avea (sper, imi doresc din tot sufletul asta), am sa ii invat sa creada in Dumnezeu. Dar nu ii voi pune sa creada orbeste in ceva "pentru ca asa trebuie", nu le voi prezenta minciuni, nu ii voi invata sa nu isi traiasca viata, sa nu se bucure de ea, sa isi piarda banii pe la Biserici, sa isi strice sanatatea postind saptamani/luni intregi, si asa mai departe. Ii voi invata in primul rand sa se respecte pe ei, ca fiinte umane, sa aprecieze viata si sa multumeasca naturii pentru ca exista, admitand in acelasi timp si existenta unui prim Creator, a unei forte superioare raspunzatoare pentru tot ceea ce noi nu putem (inca) explica.
Poate gresesc, unde ar fi greseala mea de necredincios in invatatura pe care vreau eu sa o las mai departe?
|