Relativismul:toate religiile sunt bune

[Mihai36]

primirea duhului sfint la botez ar trebui considerata - ca la catolici- o binecuvintare care in afara de harul si lucrarea lui harica de purificare este totodata si o arvuna a mintuirii.
Arvuna inseamna ca ti se da ceva doar partial urmind ca partea finala sa iti fie data mai tirziu.
daca botezul este arvuna atunci partea finala este desavirsirea fara de care cu nici un chip nu se poate intra in Imparatia cerurilor.

daca copiii nu au nici un pacat (nu inseamna nici ca nu au nici o vina) atunci botezul poate avea loc insa pacatele lor trebuie cautate mai atent.

pacatele au un anumit efect atit asupra constiintei (temporar datorat posesiunilor in urma pacatelor) dar pot avea si un efect asupra caracterului (care va trebui la rindul lui restabilit si mai departe perfectuionat).
daca pacatul lui adam (fie ca vb de un pacat real fie de un concept/simbol) pentru care platim noi (desi nimeni nu ar trebui sa plateasca pentru greseala altuia)- consta in nedesavirsirea noastra atunci da se poate spune ca pacatul adamic tine de caracterul nostru nedesavirsit (nu stim cit de desavirsit era adam din moment ce era incapabil de ascultare).

Insa copilul cind se naste are doar urma pacatului sub forma alterarii caracterului nu si cel temporar al constiintei , cel al constintei vine abia dupa ce intra in viata si cade in urma incercarilor.- altfel pina atunci el este pur avind hainele spirituale curate chiar daca nu se manifesta la fel de bine toate calitatile.
Iertarea pacatului consta si in iertarea efectelor asupra constiintei dar si apoi si asupra caracterului insa in urma iertarii mai ramine un rest de platit si anume prin ispasire si prin sarcina indreptarii greselii facute.

faptul ca se nasc copii aflati in suferinta inca de la nastere sau cu malformatii (orbi din nastere) inseamna ca daca ei nu platesc pentru pacatul parintilor atunci nu pot plati decit pentru al lor dintr-o viata trecuta - iar acum inviati spre judecata prin gratia divina au sansa sa ispaseasca si sa contribuie (facindu-si partea lor) la indreptarea si desavirsirea caracterului.

[cipri85]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cipri,din elan probabil ca s-a strecurat o eroare.Am subliniat-o in textul tau.Am zis sa nu inteleaga nimeni gresit.

Mersi fain de atentionare. Am si corectat-o.

[cipri85]

Un cuvant al IPS Bartolomeu Anania care mi-a placut foarte mult: portretul lui Iuda cel modern. Il consider folositor pentru toti:



Iubitii mei fii sufletesti, Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.

Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.

Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr-o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s-o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.

Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.

A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.

Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte.

+ IPS Bartolomeu Anania

[DragosP]

În prealabil postat de Adriana3

De aceea am insistat asupra semnificatiei data de Sf. Ioan Gura de Aur botezului copiilor, merita o analiza mai amanuntita, dar daca nimeni nu-i interesat, ok.

Nu e vorba că n-ar fi cineva interesat, e vorba că dai a înţelege că Botezul acţionează într-ul fel asupra pruncilor şi altfel (iertarea păcatelor) asupra adulţilor.
Ori pentru iertarea păcatelor săvârşite DUPĂ botez avem taina Sfintei Pocăinţe.

În prealabil postat de cipri85

Mersi fain de atentionare. Am si corectat-o.

Toti gresim,macar sa ne ajutam intre noi.PS:sa ne imaginam un individ din USA,sa zicem,pe nume John.Este fierar betonist si distractia lui este ca sambata seara sa se faca ranga de beat la barul din oraselul lui uitat de lume,unde se pune harta-n cui.In rest munceste ca salahorul cu muschii iar dpdv intelectual are uriase probleme in a-l localiza pe George Washington in istorie.Vine acasa,se tranteste in fotoliul uzat,deschide o bere si se sterge pe maieul gaurit de mustarul de la hamburger.Maieul ii acopera doar 1/2 din burta proprietate personala.Se uita la un meci plictisitor de football american si erupteaza de la bere.Transpira abundent pt ca nu isi permite un aer conditionat,la ora cand vorbim deja a baut banii copilului pentru colegiu.

Brusc,schimba canalul si il vede pe pastorul Ezechiel X,care ii spune: ,,John,Jesus love you.Crezi in el?Este bine,esti iertat.Fa ce vrei,mergi linistit.Nu uita ca printr-un simplu apel,taxabil,poti contribui la bunastarea Bisericii ,,Stairway to Heaven".John clipeste buimac.To good to be true,right?Rage cat poate ,,I belive in Jesus"ii arde una dupa ceafa plodului in semn de entuziasm si o tareste pe ,,taranca"de Lee Ann in dormitor sa sarbatoreasca momentul salvarii.Tipul este salvat nu? :)

Someone please call 911 :)

[cipri85]

Cum interpretati pasajul: 'Parintii mananca agurida si copiilor le strepezesc dintii'?
Eu inteleg de aici ca faptele parintilor se resfrang asupra copiilor. Pana la ce neam blestema Dumnezeu un neam datorita pacatului; pana la ce neam il binecuvinta datorita practicarii virtutilor? Cuvantul lui Dumnezeu ramane in veac(atat NT cat si VT).
Ca urmare consider intrebarea apostolulor partial indreptatita(exceptand posibilitatea ca orbul sa fi pacatuit, inainte de nastere n-ar fi avut cum), mai ales ca raspunsul lui Hristos nu contrazice aceasta ipoteza(a mostenirii urmarii faptelor parintilor). Hristos nu afirma ca pacatul parintilor sau cel personal nu poate reprezenta cauza dobandirii suferinte fizice pe langa cea sufleteasca(implicita). Hristos afirma doar ca atat parintii orbului erau drepti si orbul n-ar fi avut cum sa pacatuiasca inainte de naster.

2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s'a născut orb?“ 3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.

Din cate cunosc orbul avea aceasta neputinta pentru ca prin prin vindecarea acestei neputinte sa se preslaveasca numele lui Dumnezeu.

Un exemplu ce dovedeste ca pacatul personal produce pe langa suferinta sufleteasca si pe cea trupeasca este vindecarea slabanogului din Capernaum: 'iertate sunt pacatele tale ia-ti patul tau si umbla'. Aici cauza suferintei fizice este pacatul.

Un exemplu ce dovedeste ca mostenim urmarile pactelor stramosilor sunt pedepsele( foarte pedagogice) aplicate de Dumnezeu evreilor de-a lungul mai multor generatii: venirea altor neamuri peste ei, distrugerea Ierusalimului in repetate randuri, robia... Dumnezeu ii scoate din robie abia dupa mai multe generatii dupa ce agurida mancata de parinti si-a pierdut efectele.

Iar faptul ca cineva este orb nu cred ca l-ar impiedica sa faca pacate ce nu presupun existenta vazului: egoism, manie, mandrie, slava desarata, pizma(altii vad eu nu), dorire de rau...

În prealabil postat de cipri85

Cum interpretati pasajul: 'Parintii mananca agurida si copiilor le strepezesc dintii'?
Eu inteleg de aici ca faptele parintilor se resfrang asupra copiilor. Pana la ce neam blestema Dumnezeu un neam datorita pacatului; pana la ce neam il binecuvinta datorita practicarii virtutilor? Cuvantul lui Dumnezeu ramane in veac(atat NT cat si VT).
Ca urmare consider intrebarea apostolulor partial indreptatita(exceptand posibilitatea ca orbul sa fi pacatuit, inainte de nastere n-ar fi avut cum), mai ales ca raspunsul lui Hristos nu contrazice aceasta ipoteza(a mostenirii urmarii faptelor parintilor). Hristos nu afirma ca pacatul parintilor sau cel personal nu poate reprezenta cauza dobandirii suferinte fizice pe langa cea sufleteasca(implicita). Hristos afirma doar ca atat parintii orbului erau drepti si orbul n-ar fi avut cum sa pacatuiasca inainte de naster.

2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s'a născut orb?“ 3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.

Din cate cunosc orbul avea aceasta neputinta pentru ca prin prin vindecarea acestei neputinte sa se preslaveasca numele lui Dumnezeu.

Un exemplu ce dovedeste ca pacatul personal produce pe langa suferinta sufleteasca si pe cea trupeasca este vindecarea slabanogului din Capernaum: 'iertate sunt pacatele tale ia-ti patul tau si umbla'. Aici cauza suferintei fizice este pacatul.

Un exemplu ce dovedeste ca mostenim urmarile pactelor stramosilor sunt pedepsele( foarte pedagogice) aplicate de Dumnezeu evreilor de-a lungul mai multor generatii: venirea altor neamuri peste ei, distrugerea Ierusalimului in repetate randuri, robia... Dumnezeu ii scoate din robie abia dupa mai multe generatii dupa ce agurida mancata de parinti si-a pierdut efectele.

Iar faptul ca cineva este orb nu cred ca l-ar impiedica sa faca pacate ce nu presupun existenta vazului: egoism, manie, mandrie, slava desarata, pizma(altii vad eu nu), dorire de rau...

Banuiesc ca intrebarea se adreseaza autorului articolului,pentru ca ce am postat eu era un citat,cu autorul indicat la final.Dar daca tot vorbim de pacate,mostenite sau nu,controversa in derulare,am o intrebare:

Daca stramosul tau Gheorghe,de acum 200 de ani,a violat,Ion de acum 150 de ani,a ucis,tie ti-ar conveni sa platesti pentru pacatele lor?Unde este in acest caz liberul tau arbitru,atat de des invocat,mai ales in situatia in care tu,in prezent,s-ar putea nici macar sa nu stii de ce nenorociri este posibil sa fi facut cei din neamul tau si sa crezi ca tu esti un bun crestin.Dar apoi,jaap,vine pedeapsa divina pentru ce au facut Ion si Gheorghe si tu ramii tablou pt ca stii ca nu ai facut nimic rau.Care este limita? Autorul facea o distinctie in opinia sa,intre efectele caderii si pacatele personale...o confuzie des intalnita in practica.

[Mihai36]

Exista mai multe interpretari in legatura cu Iuda , se stie ca el studia VT si ca provenea din rindurile armatei fiind vazut inca de atunci ca un om drept si corect, de cuvint. Isi dorea dreptatea sociala si izbinda evrelor impotriva stapinitorilor romani.
Unele explicatii ar fi ca el ar fi avut un moment de indoiala in divinitatea lui Iisus atunci cind a vazut ca profetiile VT referitoare la razboi si la izbinda poporului lui Israel nu se implinesc si ca Iisus in loc sa le vorbeasca de acestea El le spusese ca tocmai va pleca . aceasta explicatie nu sta intrutotul in picioare fiindca Iisus le-a promis ca se va intoarce cit de curind. Probabil doar in cazul in care el nu era de fata (sau atent) in momentul promisiuni intoarcerii.

Alta explicatie ar fi ca el a fost pacalit de catre farisei in asa fel incit nu a crezut ca Iisus ar putea avea de suferit ceva fizic din moment era insusi Fiul lui Dumnezeu. Probabil ar fi crezut ca de fapt romanii si fariseii voiau sa discute cu Iisus problema regalitatii sale in perspectiva in care El ar fi putut cere indreptatit tronul devenind rege si astfel deschizindu-se un potential drum catre alte impliniri de genul promise in VT (Savaot rege, turnarea Legii pe tot pamintul de catre Fiul Omului, realizarea Imparatiei sfintilor pe pamint si o societate drepta in care mielul sa manince iarba alturi de leu ,etc)

Chiar in aceste conditii faptul ca a luat 30 de arginti pe care apoi i-a dat inapoi este vazuta tot o vindere inclusiv in profetiile VT referitoare la Mesia.
Probabil ca el -spun unii cercetatori- avea indatorirea de a merge la piata dupa bucate iar cind Iisus i-a spus "Mergi si fa-ti treaba ta!" el tocmai trebuia sa mearga dupa merinde. Asa incit nimanui nu i sa parut suspect acest mesaj.
In conditiile in care se ocupa de cumparaturi trebuia sa aibe si o sursa de venit iar acasta sursa probabil ca nu era constanta din moment ce apostolii fosti pescari se ocupau mai rar cu pescuitul traind indeosebi din lucrul pamintului.
Neavind o sursa constanta de venit probabil ca Domnul facea ca ei sa primeasca bucate si daruri de la ceilalti oameni nu doar de la rudele apostolilor asa incit primirea unei cotizatii de 30 de arginti nu ar fi parut o tradare daca ea ar fi fost vazuta de el ca un ajutor si nu ca o cumparare cu intentii ascunse. Suma pe care urma sa o foloseasca pentru comunitatea celor 12 legat de asigurarea bucatelor.

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Daca religia crestina ar fi ramas unita, mai ca ti-as fi dat dreptate. Avand insa in vedere ca s-a faramitat atat de mult, inseamna ca umanul si-a bagat foarte mult "codita". Daca ar fi primat legea iubirii asa cum a dorit Iisus, in care toti oamenii sa fie frati si in care sa nu mai il considere dusman pe vecinul doar pentru ca are un alt mod de a-L urma pe Iisus, atunci Biserica ar fi ramas unita. Si cum Biserica a fost condusa de barbati si ca atare faramitata, poate ca se va uni din nou cand acesti barbati conducatori vor invata sa zica la fel ca Sfanta Fecioara "fie mie dupa cuvantul tau" si ca atare sa lase Duhul Sfant sa conduca intr-adevar biserica, sa nu ii mai faca obstacol.

Nu a ramas unita pentru ca de-a lungul timpului au aparut tot felul de oameni care au spus ca ei inteleg mai bine adevarul si au incercat sa impuna aceste erezii. Dar te inseli, Biserica a ramas intreaga, tocmai pentru ca aceste erezii au fost condamnate si acele grupari s-au despartit de Biserica. In zilele noastre multe grupari si-au pus denumirea de biserica, dar exista una singura , care se numeste Biserica, iar pentru a se deosebi de alte sute de grupari se mai numeste si Ortodoxa.
Tu crezi ca esti mai mare decat sfintii si mai inteleapta, asadar vezi de ce tot spunem noi ca ai o mandrie exacerbata. Spui ca toti au gresit pana acum, desi unii sunt sfinti mari. Fa si tu minuni si apoi vedem daca sunt divine sau de la vrajmasul. Abia apoi poti spune si critica.

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

In sfarsit un adevar, copiii nu au pacate! Merci mult! Exact asta a zis si Sf. Ioan Gura de Aur, copiii nu au pacate. Ei, atunci explica tu cum de marturisesti un Botez spre iertarea pacatelor, si nu un Botez spre stergerea urmarilor pacatului stramosesc.
Si apoi citeste cu bagare de seama profetia de la Ieremia care vesteste Noul Legamant si care zice ca in acele zile nu se va mai zice ca parintii au mancat agurida si copiilor li s-a strapezit dintii (asa cum era in VT) ci ca dimpotriva, se vor strapezi dintii celor care vor manca, fiecare va plati pentru nelegiuirea lui. Cum iti explici? Asta arata ca in varianta ta exista o profunda neintelegere a faptului ca Iisus a platit o data si pentru totdeauna pacatul stramosesc si pacatele tuturor oamenilor. Daca nu-i asa ci este cum zici tu, daca in continuare se strapezesc dintii pentru augurida mancata de parinti, inseamna ca minte profetia lui Ieremia. Te las pe tine sa decizi, in ceea ce te priveste, care din voi doi zice adevarul, tu sau profetia. In ceea ce ma priveste, dau crezare profetiei si nu nestiintei omenesti.
Numai bine!

Pentru ca toti sfintii si Biserica au marturisit asta. Noi acum nu ne spunem parerile personale, ci doar tu. Nu eu afirm ceva, tot ce afirm e ceea ce spune si Biserica (Ortodoxa). Daca ai observat toti ortodocsii cu care ai discutat au avut aceleasi pareri, adica ale BO.
Tu nu contrazici parerea unora, ci a sfintilor si BO, de fapt te lupti cu ortodoxia. Si cum ortodoxia e adevarul si Biserica lui Hristos, eu m-as infricosa daca as fi in locul tau sa duc o astfel de lupta.
Tu a ideile deja formate si nu accepti nicio alta conceptie. Asa gasesti si citate care in opinia ta i-ar contrazice pe sfinti. In acel citat cu sterpezirea, tocmai de botez se spune, prin botez se sterg urmarile pacatului lui Adam, dar si urmarile pacatelor stramosilor, iar daca e adult si pacatele ce le-a facut pana atunci. Asadar, inainte se pastrau urmarile pacatelor stramosilor, iar acum prin botez se poate lua de la zero.