Intrebare pt sectanti: de ce va considerati copiii sfinti?

[Andy00]

În prealabil postat de osutafaraunu

Treceţi prea repede şi superficial peste acest aspect. "Pieirea" din textul de aur al Bibliei nu este moartea aceasta "de obşte" ca "plată a păcatului" de care avem parte fiecare, ci moartea veşnică, moartea a II-a, moartea definitivă, din care nu mai există înviere (precum din prima). Priviţi mai cu atenţie la text, cele două (viaţa veşnică şi pieirea) sunt puse în antiteză:

"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3,16)

Verbul folosit în original pentru această "pieire" este [άπόλλυμι] = a distruge, a nimici cu totul, a şterge, a se topi în nefiinţă.

„Plata păcatului este moartea” (Romani 6,23). Opusul „vieţii veşnice” nu este chin veşnic, ci desfiinţare veşnică. Păcatul are în sine seminţele nimicirii. Moartea are loc, nu doar pentru că Dumnezeu o vrea, ci pentru că păcătosul alege să se despartă de Dumnezeu care este izvorul vieţii.

Rastalmaciti biblia si o interpretati dupa bunul plac.
Neaguu avea dreptate. De ce va place sa treceti de la un subiect la altul sa ametiti lumea? Asa pica multi.

Asta e aiureala curata. Cum sa nu existe chin vesnic? Ce spune la Matei, 25, 41 "Atunci (la Judecata de apoi) va zice (Imparatul) si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui"
Apoi, in continuare, aratand rezultatul Judecatii de apoi, zice: "Si vor merge acestia (pacatosii) la osanda vesnica, iar dreptii, la viata vesnica" (Matei, 25, 46).
Mantuitorul numeste mai departe chinurile vesnice ca fiind "...gheena, focul cel nestins, unde viermele nu moare si focul nu se stinge" (Marcu, 9, 43-48)
"Si multi dintre cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si osanda vesnica" (Dan., 12, 2)
Daca ar fi vorba despre moartea de care tu zici ar insemna sa nu mai existe acea Judecata de apoi.
Atentie numai moarte se numea despartirea sufletului de trup, ci si iadul. Asculta si pe patriarhul Iacob, zicînd: Veti pogorî batrînetele mele în iad (Facere 42, 38). Iar proorocul David zice: Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mîna iadului (Psalm 48, 16).