Despre viclenia sectantilor

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

La semnatura are un citat din Spurgeon.Tipul era hyper calvinist.Am sentimentul ca deja a depasit cu generozitate limitele doctrinei confesiunii sale.In alta ordine de idei mie,din preaplinul inimii lui,mi-a trimis un material despre martirii Convenant-ului.Mi-a facut o mare bucurie.Aici nu numai ca si-a depasit limitele confesionale dar deja se incadreaza la exceptii.Si m-a si incurajat cand ganduri negre ma napadeau.Puteam sa stam fiecare in ,,patratica"lui confesionala,in mizerabila traditie existenta in acest sens,
si sa ne scuipam peste gard.Dar a ales sa intinda mana si sa dam jos gardul acela nenorocit.Pentru omul aceasta,este prima data cand spun asa ceva pe acest forum in mod public,ma duc si depun marturie si in fata Celui de Sus pt ca mie mi-a demonstrat prin fapta vorba.Are si el pacatele lui,ca orice om, dar are si o mare calitate,din punctul meu de vedere:ii lipseste cu desavirsire aceea incrancenare confesionala pe sistem ,,litera ucide".Puteti sa-i reprosati altceva,nu asta.

Nu am inteles exact ce ai vrut sa spui, erai ortodox si acela te-a ajutat sa devii apoi calvin, sau erai calvin in cumpana si acela te-a ajutat sa treci epste cumpana? Nu e vorba de Spurgeon pentru ca vad ca a trait in sec. XIX.
Spui ca a trecut de limitele confesionale, dar daca e vorba de primul caz nu e de fapt prozelitism, nu depasirea limitelor confesionale? Daca un martor umbla si converteste ortodocsi inseamna ca acela a trecut de limtele sale confesionale sau ca face prozelitism?