Cultul crestin baptist

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

Doctrina baptista va contrazice, chiar si cea a Martorilor lui Iehova. Nu e un act sfant, e un act cu valoare de simbol, de altfel ei nici nu considera ca Duhul Sfant coboara la botez, ca primesc Duh Sfant, e un ritual cu apa. Penticostali insa il privesc ca pe o taina, pentru ca primesc pe frunte pecetea Duhului Sfant in chip nevazut

M-aţi pus în încurcătură, eu ştiam puţin altfel. Dar să lăsăm mai bine să răspundă un penticostal, un baptist şi un martor al lui Iehova...

În prealabil postat de ioanna

si banuiesc ca e la fel si la adventisti.

"Concluzii dogmatice
Prin botez noi mărturisim credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos şi dovedim moartea noastră faţă de păcat şi hotărârea de a umbla într-o viaţă înnoită. Astfel noi Îl recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, devenim poporul Lui şi suntem primiţi ca membri ai bisericii Lui. Botezul este simbolul unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre şi al primirii Duhului Sfânt. El se face prin scufundare în apă şi este condiţionat de mărturisirea credinţei în Isus şi o dovadă a căinţei de păcat. El urmează după instruirea din Scripturi şi acceptarea învăţăturilor acestora.

Concluzii etice
Evenimentul spiritual cunoscut prin legământul botezului are trei faze importante: pocăinţa sau procesul de pregătire al legământului, crucificarea omului vechi, care este momentul crucial al evenimentului, şi învierea omului nou, ceea ce este începutul unui lung proces de transformare.

Pocăinţa este minunea harului divin, care începe prin trezirea conştiinţei asupra căreia acţionează Cuvântul lui Dumnezeu şi imboldul Spiritului Sfânt. Scopul şi conţinutul trezirii este întoarcerea, acea decizie care schimbă radical direcţia de mers în viaţă.
Crucificarea omului vechi este rezultatul unei adânci păreri de rău de păcatele săvârşite, o autocondamnare din cauza păcatelor săvârşite în trecut şi o hotărâre de a nu mai continua păcătuirea. În această stare deznădăjduită, păcătosul vede goliciunea sa morală şi neputinţa de a se îndrepta singur, ceea ce îl determină să se predea fără rezervă şi necondiţionat harului divin. Rezultatul este înfrânarea de către Duhul Sfânt a pasiunilor şi pornirilor firii pământeşti şi instituirea unui control sensibil al conştiinţei asupra firii crucificate.

Învierea omului este schimbarea autonomiei sau dependenţei de sine cu theotomia sau dependenţa totală de Dumnezeu. Învierea omului nou are trei semne de recunoaştere: a) lepădarea de sine; b) o dorinţă fierbinte de a trăi o viaţă sfântă; c) supunerea necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu şi o încredere nezdruncinată în puterea ocrotitoare de păcat a lui Dumnezeu.
Botezul nu este un act cultic care operează singur chiar şi în condiţiile unui legământ formal, fără conţinutul credinţei. Ca oricare legământ, şi botezul este condiţionat de loialitatea părţii contractante, şi în cazul întoarcerii în stare durabilă de trăire voită în păcat, legământul îşi pierde valabilitatea (Evrei 6,4-6)." (Manualul Doctrinelor Biblice AZŞ p.228-229)

În prealabil postat de ioanna

Vreau sa va intreb: se practica al doilea botez in biserica AZ7? Sa presupunem ca un crestin penticostal trece la adventisti. Se repeta botezul sau se tine cont ca a fost botezat odata, in rit penticostal?

De regulă se respectă dorinţa celui ce se botează. La mine în comunitate am văzut trei primiri (prin vot) a unor foşti credincioşi penticostali cărora li s-a socotit valid botezul efectuat în Biserica Penticostală. Bineînţeles că un botez efectuat forţat ori fără adeziunea credinciosului nu poate fi considerat valid şi necesită rebotezarea.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de nutucutu

O cunostinta mi-a spus ca atunci cind s-a botezat au inchiriat un bazin de inot de la un hotel, au sarit cu totii in bazin si asta a fost botezul lor.

Cunoştinţa dv. e sigură că n-a participat la un ritual hindus? Deşi ei sar în apa Gangelui nu în bazine de înot... Încă n-am auzit de asemenea "botezuri" la neoprotestanţii (cel puţin din România).

În prealabil postat de nutucutu

Ideea de a arunca apa in care s-au botezat la canal mi se pare groaznica.

Iertaţi-mă că vă întreb, la dvs. ce se face cu apa din cristelniţă? Sper că nu se duce acasă pentru a se bea (cu înghiţituri mici)... Aş spune ce mi-a povestit odată naşu', dar mai bine nu...

În prealabil postat de nutucutu

Iar referitor la asocierea cu baita: de multe ori botezul se face in biserici reci

Aici aveţi dreptate, probabil aceasta e una din diferenţele majore între bisericile noastre.

În prealabil postat de nutucutu

Dumneavoastra va botezati copiii la maturitate fara sa aveti o baza scripturistica in acest sens

Baza scripturistică constă tocmai în maturitatea copiilor noştri, căci doar un copil matur poate avea o credinţă personală, poate lua decizia lepădării de păcatele lui şi poate mărturisi public această decizie. Un bebe poate face aceste lucruri? Hotărât nu!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihailc

Bebelușul botezat se leapădă de satana de-aia țipă și se zbate

Aveţi un dezvoltat simţ al umorului, de aceea vă apreciez atât de mult...

[Mihailc]

În prealabil postat de osutafaraunu

Aveţi un dezvoltat simţ al umorului, de aceea vă apreciez atât de mult...

Deși știu că-mi tocesc tastatura degeaba, te informez totuși că înainte de botez catehumenul este exorcizat, practică atestată încă din primele secole creștine.
Dar dacă ții neapărat să te distrezi, enjoy....

[nutucutu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cunoştinţa dv. e sigură că n-a participat la un ritual hindus? Deşi ei sar în apa Gangelui nu în bazine de înot... Încă n-am auzit de asemenea "botezuri" la neoprotestanţii (cel puţin din România).

Sint sigura ca s-a intimplat la Pascani insa nu stiu din ce secta faceau parte. Oricum, unul din membrii era obsedat ca numai 144000 persoane intra in Imparatia cerurilor, poate asa va dati seama mai bine din ce secta faceau parte

În prealabil postat de osutafaraunu

Iertaţi-mă că vă întreb, la dvs. ce se face cu apa din cristelniţă? Sper că nu se duce acasă pentru a se bea (cu înghiţituri mici)... Aş spune ce mi-a povestit odată naşu', dar mai bine nu...

Se arunca intr-un loc sfint: pe pamint curat

În prealabil postat de osutafaraunu

Aici aveţi dreptate, probabil aceasta e una din diferenţele majore între bisericile noastre.

Forma fara fond, ca de obicei. Nu o biserica rece ne va desparti de dragostea lui Hristos, sper ca puteti sa realizati acest lucuru. Si nu ar trebui sa va desparta nici pe dumneavoastra

În prealabil postat de osutafaraunu

Baza scripturistică constă tocmai în maturitatea copiilor noştri, căci doar un copil matur poate avea o credinţă personală, poate lua decizia lepădării de păcatele lui şi poate mărturisi public această decizie. Un bebe poate face aceste lucruri? Hotărât nu!

De cind va citesc postarile am vazut de nenumarate ori ca ati luat in deridere marturiile unor sfinti. Iar acum denumiti marturia unor adolescenti "baze scripturistice". Si conform marturiilor sfintilor nostri un bebe se poate lepada de satana. Duhul sau o face pentru fiinta lui intreaga, care cuprinde duh, suflet si trup.

[ioanna]

În prealabil postat de Mihailc

Bebelușul botezat se leapădă de satana de-aia țipă și se zbate.

La fel se intampla si in cazul "botezului" la vechii evrei. Botezul crestin e prefigurat in Vechiul Testament de legamantul lui Avraam cu Dumnezeu, circumcizia facandu-se la 8 zile de la nastere si de trecerea evreilor prin Marea Rosie. Logica ne spune ca existau si copii in poporul Lui Israel, nu doar adulti. In Noul Testament se precizeaza valoarea de botez a legamantului si a trecerii:

În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. (Coloseni 2:11,12)
„Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare(I Corinteni 10, 2)

Cu alte cuvinte, botezul copiilor este biblic, permis de Dumnezeu.

În prealabil postat de osutafaraunu

Obligaţia morală a părinţilor constă în a educa pe copiii lor în spiritul credinţei creştine. Astfel, cu timpul, copiii vor ajunge să îndeplinească prima condiţie a mântuirii. Urmează doar ca ei să solicite botezul:

"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.[/i]" Marcu 16,16

Din nou rupi din context versete şi le schimbi sensul. Uite ce spune la Marcu 16, 15 :
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.

Sfântul Apostol Pavel spune: "Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat." (Galateni 3, 27). La botez, omul se leapădă de Satan şi se îmbracă cu Adevăratul Stăpân Hristos.

"Dumnezeu a dat primilor zidiţi, lui Adam şi Evei, marea binecuvântare de a deveni împreună-creatori cu El. În continuare părinţii, bunicii, etc. sunt şi ei împreună-creatori cu Dumnezeu, pentru că dăruiesc trupul.
Dumnezeu, într-un anumit fel, este obligat să se intereseze de copii. Atunci când copilul se botează, Dumnezeu îi pune la dispoziţie un înger pentru a-l apăra. Aşadar copilul este ocrotit de Dumnezeu, de îngerul păzitor şi de părinţii lui. Îngerul păzitor este întotdeauna lângă el şi îl ajută. Cu cât creşte copilul, cu atât părinţii sunt eliberaţi de responsabilităţi. Dacă părinţii mor, atunci Dumnezeu de sus şi de aproape, precum şi îngerul păzitor de aproape, continuă să-l ocrotească necontenit pe copil.

Părinţii trebuie să-i ajute duhovniceşte pe copiii lor încă de când sunt mici, pentru că atunci metehnele lor sunt mici şi uşor se pot tăia. Sunt precum cartoful proaspăt, care se cojeşte uşor, atunci când îl razi puţin. Căci dacă se va învechi trebuie să iei cuţitul pentru a-l curăţa, iar dacă este şi puţin stricat, trebuie să tai mai în adânc. Atunci când copiii sunt ajutaţi de mici şi se umplu de Hristos, vor fi lângă El totdeauna. Şi chiar dacă ar devia puţin atunci când vor creşte, datorită vârstei sau a unei rele prietenii, pe urmă iarăşi se vor întoarce la El. Pentru că frica de Dumnezeu şi evlavia care au adăpat inimile lor încă din vârsta copilăriei nu este cu putinţă să fie uitate vreodată.

Apoi, în perioada adolescenţei, care este vârsta cea mai grea, grija părinţilor pentru copiii lor este mai mare, până ce îi vor ţine la şcoală şi îi vor căsători. Atunci părinţii să facă tot ceea ce pot pentru a-i ajuta, iar ceea ce nu pot face, pentru că întrece puterile lor, să o încredinţeze Atotputernicului Dumnezeu. Când părinţii îşi încredinţează copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat să-i ajute în lucrurile care nu se pot face omeneşte. Dacă, de pildă, copiii nu ascultă, să-i încredinţeze lui Dumnezeu, iar nu să caute diferite moduri de a-i constrânge. Mama să-i spună lui Dumnezeu: "Dumnezeul meu, copiii mei nu mă ascultă. Eu nu pot face nimic. Ai grijă Tu de ei!".

Alaltăieri, la priveghere mi-a făcut o deosebită impresie o mamă pe care o cunoşteam de multă vreme. A venit să ia binecuvântare. Dar văd că are cu ea numai pe copiii cei mai mari. "Unde sunt cei mici?" o întreb. "Acasă, Părinte, îmi răspunde. Fiind o zi aşa de mare am vrut să venim la priveghere şi m-am sfătuit cu soţul: Deoarece mergem la priveghere şi nu la distracţii, Dumnezeu va trimite un înger să-i păzească pe micuţii noştriť". Rar mai întâlneşti astăzi o astfel de încredere în Dumnezeu, pentru că acum, aşa cum a dispărut încrederea copiilor în părinţi, tot astfel a dispărut şi încrederea părinţilor în Dumnezeu. Şi auzi adeseori pe mulţi părinţi spunând: "De ce tocmai copilul nostru să apuce pe un drum rău? Doar noi mergem regulat la biserică". Şi aceasta se întâmplă pentru că părinţii nu-I dau lui Hristos şurubelniţa ca să le strângă puţin copiilor lor vreun şurub slăbit, ci vor să le facă ei singuri pe toate. Şi cu toate că există Dumnezeu, Care ocroteşte copiii, şi îngerul lor păzitor este mereu lângă ei, ocrotindu-i şi el la rândul său, părinţii se neliniştesc până se îmbolnăvesc. Şi deşi sunt oameni credincioşi, se comportă ca şi când nu ar exista Dumnezeu şi înger păzitor, împiedicând astfel intervenţia dumnezeiască. În timp ce ar trebui să se smerească şi să ceară ajutor de la Dumnezeu şi atunci Bunul Dumnezeu le va ocroti copiii lor." - Viaţa de Familie Părintele Paisie Aghiorâtul

[ioanna]

În prealabil postat de nutucutu

Iar acum denumiti marturia unor adolescenti "baze scripturistice". Si conform marturiilor sfintilor nostri un bebe se poate lepada de satana. Duhul sau o face pentru fiinta lui intreaga, care cuprinde duh, suflet si trup.

Aici va dau dreptate: botezul e „deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos” , deci o initiere pe calea credintei. Cine are un cuget mai curat decat copilul? Scufundandu-se copilul la Botez in apa, se intalneste in ea cu Hristos, se personalizeaza deplin incadrandu-se in Persoana Lui si se umple de energiile Duhului Sfant ce iradiaza din El. Taina Botezului reprezinta prima unire a sufletului cu Hristos, introducerea copilului in sfera Duhului, iar prin Taina Mirungerii se pogoara peste el harul Duhului Sfant, actualizandu-se harurile botezului. Din ce am sesizat la unele culte neoprotestante, ei vor ca tu deja sa conlucrezi cu harul la un anumit nivel, atunci cand te botezi (te supun unui test, se voteaza daca te primesc), sarind peste aceasta etapa de "introducere" in sfera Duhului,care la noi se face la copii, iar apoi, treptat, copilul este educat, refacerea chipului Lui Dumnezeu in om fiind un proces de durata.

În prealabil postat de osutafaraunu

Baza scripturistică constă tocmai în maturitatea copiilor noştri, căci doar un copil matur poate avea o credinţă personală, poate lua decizia lepădării de păcatele lui şi poate mărturisi public această decizie. Un bebe poate face aceste lucruri? Hotărât nu!

Poate face ceste lucruri prin TAINA SFÂNTULUI BOTEZ.

Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici; este uşa prin care se intră în Sfânta Biserică. Si numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfântulul Botez a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : "Mergând, învătaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19). Acestea le-a grăit după învierea Sa din morţi.

Dar Taina Sfântului Botez nu este numai usa prin care se intră în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci si pentru câstigarea impărătiei lui Dumnezeu, asa cum ne încredintează însusi Mântuitorul, zicând : "De nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în împărătia lui Dumnezeu." (Ioan 3, 5).

Chiar din timpul sfintilor apostoli se săvârsea botezul copiilor : Lidia si casa ei (Fapte 16, 15) ; temnicerul si casa lui (Fapte 16, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte 18, 8) ; Stefanas si casa lui (1 Cor. 1, 76).

Botezul ne curăteşte în primul rând de păcatul strămoşesc, iar copiii se nasc cu acest păcat. Ştim ce spune psalmisitul: "Intru fărădelegi m-am zămislit si în păcate m-a născut maica mea" (Ps. L, 6). Ştim ce spune şi sfântul apostol Pavel : "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au păcătuit" (Rom. 5, 12).

În ceea ce priveşte faptul că pruncii nu pot să-şi mărturisească credinţa creştină, Biserica are ca garant pe naşii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru aceştia credinţa creştină rostind Crezul şi care îşi iau îndatorirea ca finii lor să fie crescuţi de ei în credinţa Bisericii.

De altfel, noi cunoaştem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinţa cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Să ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutaşului din Capernaum pentru credinţa stăpânului său ; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinţa mamei sale, şi a înviat pe fiica lui Iair pentru credinţa tatălui său, şi pe fiul văduvei din Nain pentru credinţa mamei sale. Şi atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârşit pruncilor pe temeiul credinţei nasilor lor?

[ioanna]

„Pilda navodului”ne atrage atentia asupra faptului ca nu tot ce se prinde in navodul Imparatiei va ajunge in ea, dupa cum nu orice samanta a Imparatiei ajunge la rodire, desi fiecare samanta este a Imparatiei. Botezul este o conditie de a intra in Imparatie, insa nu-ti asigura mantuirea. De aceea, parintele, pentru ca isi iubeste copilul, face acest gest de a-l lua alaturi de el in navodul Imparatiei pe copil inca de la nastere, nu se desparte de el, insa depinde doar de copil, daca se va mantui la final. Mantuirea este si lucrarea Lui Dumnezeu, dar si a noastra.