Marturisirea credintei - o dovada a dragostei pentru Hristos

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Da, te înţeleg... Am fost într-o situaţie similară acum câţiva ani, când eram în clasa a XI-a şi o profesoară a început să ironizeze foarte tare credinţa noastră creştină, pe motiv că teoria evoluţionistă ar fi cea corectă (ca şi cum nu-şi putea exprima opiniile fără să spună cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu). N-am îndrăznit să intervin în discuţie, dar... spre sfârşitul orei, ea a întrebat în glumă: nu-i niciun credincios pe aici, ca să mă contrazică? Atunci, evident, m-am simţit datoare să mărturisesc credinţa, deşi nu eram întrebată personal... Am reuşit cât de cât, dar într-un mod foarte timid şi neconvingător.
Dumnezeu să ne învrednicească de darul curajului duhovnicesc!

P. S. Îţi mulţumesc mult pentru răspuns, pentru cuvintele calde şi sincere pe care mi le-ai adresat. :)

Hristos în mijlocul nostru, Vlad!

Este si va fi, Laura!