prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoşteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoştea toate câte eu nu ştiam că le voi lucra şi mă ţine de mână fără ca eu să fiu conştientă de acesta.

Nici nu mi-am pus vreodata problema daca ai sau nu binecuvantare de a scrie. Chiar nu v-am analizat in taina sa vad cum va e sufletul , si nici nu indraznesc sa fac asta cu nimeni pentru ca am eu de lucru destul sa ma cunosc pe mine insumi si nu as vrea cumva ca facand o astfel de analiza cu cineva sa gresesc, pacatuind.

Topicul lui Florin oltean "cunoaste-te pe tine insuti" nu a starnit interes mai deloc insa aici este cheia cunoasterii pacatelor proprii.

Oamenii cauta prietenia celor asemenea lor ca doar cine se aseamana se aduna. Omul nu face prietenie cu cel ce il ocareste dar face prietenie cu cel ce il lauda. Si asa ajung prieteni buni, si sunt chiar foarte buni, dezvolta prietenii frumoase, insa pierd din vedere un singur lucru: ca isi alimenteaza reciproc vanitatea , mandria si slava desarta.
Ajungand sa imi cunosc bine tainitile sufletului meu, am vazut ca atunci cand am lasat apropierea sa se produca, invariabil a venit lauda: cat de frumos scrii, ce suflet frumos ai, cat de frumos ti-ai crescut copiii, ce frumos te porti, ce minunata esti, suficient ca in fundul inimii sa se strecoare slava desarta si mandria si iubirea de sine.
Daca am vazut cat de ticaloasa sunt, am decis sa ma pedepsesc singura inainte de a ajunge la judecata lui Dumnezeu. asadar suflet ticalos stai singur si roaga-te la Dumnezeu sa iti ierte pacatele. Sigur exista riscul sa fii catalogat drept rece si nemilos. Insa ce conteaza judecata lumeasca in fata judecatii lui Dumnezeu?

Am mai spus-o, fa manastire in suflet, si nu lasa sa te atinga forfota si galceava lumii.
De aceea am primit sfatul de la parintele meu sa fiu ca mormantul. Si asa voi fi, decat sa imi pierd sufletul.